de ce a fost inventat divortul?

[AGabriela]

D-na DianaRoxana, am fost odata la manastirea Petru Voda la parintele Iustin, si stiu ca la dansul s-a dus o fiica duhovniceasca de-a dansului care era in situatia dvs, poate chiar mai rau, caci erau si copii implicati, iar dansul, din auzite, a sfatuit-o sa-l lase. Numai de se va hotara sotul ei sa revina cu conditia sa nu mai greseasca, atunci sa-l primeasca inapoi. Sunt de parere (dar sa nu va luati dupa mine ci neaparat sa-l consultati pe duhovnicul dvs.) ca daca sotul dvs nu este hotarat in ce parte sa o ia, sa luati "fraiele in mana" si sa-i dati de ales. Nu este usor, nu este placut, dar este cea mai simpla care de a se termina totul: ori ramaneti cu el ori fara el. Daca o mai lungiti prea mult s-ar putea sa va terminati psihic si fizic. V-o spun din proprie-mi experienta cu un fost prieten (la noi nu era vorba de divort ci de a incepe o viata impreuna: el ma ceruse in casatorie dar practic nu facea nimic ptr asta, eu am fost si devenisem nehotarata si ca sa nu o mai lungesc am spus ori da, ori ba. A fost ba, dar nu-mi pare rau). Asa ca, parerea mea este nu sa incetati sa luptati pentru casnicia dvs, dar oare pentru ce luptati daca el continua sa va insele? Este simplu: ori ramane cu dvs cu conditia sa nu va mai insele NICIODATA de acum incolo, ori se duce la respectiva cu totul (dar va spun ca nici cu ea nu va sta mult). Daca va alege sa se duca la ea, si dupa o perioada va hotara sa se intoarca la dvs (dar sa nu va puneti nadejdea in asta) si mai doriti sa-l reprimiti, primiti-l insa cu aceeasi conditie subliniata mai sus. In caz contrar, nu cred ca sunteti supusa la singuratate caci sf apostol Pavel spune: "Dacă însă cel necredincios se desparte, să se despartă. În astfel de împrejurare, fratele sau sora nu sunt legaţi; căci Dumnezeu ne-a chemat spre pace.", avand in vedere ca dvs voiti din tot sufletul sa salvati aceasta casnicie. Dar, sibliniez inca o data, aceasta este o parere personala, avand in vedere ca eu nu am trecut prin greutatile dvs, asa ca cel mai bine este sa urmati sfaturile duhovnicului. Sa va lumineze Hristos si sa va dea pacea Sa.

[DianaRoxana]

Dl. Stefan Florin imi cer scuze ca am fost asa de repezita si am tras concluzii pripite. Stiam la ce va referiti dar uneori ne incapatanam pe o singura idee careia ii dam drumul sa iasa la suprafata.
D-na Gabriela multumesc pt sfat. Si eu astept sa vad ce imi recomanda parintele dupa ce o sa-i spun tot ce am pe suflet in momentul asta.
Va doresc o zi buna.

[Yasmina]

În prealabil postat de Lucian008

"Eu însă vă spun că oricine-şi va lăsa femeia, în afara pricinii de desfrânare, o face să săvârşească adulter; iar cel ce o va lua pe cea lăsată, adulter săvârşeşte." Matei 5,32

În prealabil postat de DianaRoxana

Dl. Stefan Florin imi cer scuze ca am fost asa de repezita si am tras concluzii pripite. Stiam la ce va referiti dar uneori ne incapatanam pe o singura idee careia ii dam drumul sa iasa la suprafata.
D-na Gabriela multumesc pt sfat. Si eu astept sa vad ce imi recomanda parintele dupa ce o sa-i spun tot ce am pe suflet in momentul asta.
Va doresc o zi buna.

V-ati oprit din scris ,anul trecut...
Ce s-a mai intamplat cu familia dvs? Ati reusit sa impiedicati divortul?
Sper ca sunteti bine!

[Florinvs]

In legatura cu problema dumneavoastra cu care ati deschis acest topic aici numai dumneavoastra puteti cunoaste raspunsul si solutia care este cea mai potrivita! Nimeni nu poate cunoaste sentimentele care exista intre sot si sotie cu adevarat, ci numai cei doi, iar deciziile care-i privesc personal este bine sa fie luate tot personal, pe baza unei analize lucide, "la rece"! Din aceasta cauza nu-mi permit a va da vreun sfat in privinta asta- numai dumneavoastra si sotul dumneavoastra puteti sti ce aveti de facut!

In problema de principiu a divortului, desi stiu ca biserica nu permite divortul decat in caz de infidelitate conjugala, totusi, cand doi oameni constata- dupa o analiza lucida- ca nu-i mai leaga nici un fel de sentimente reciproce, este bine ca fiecare sa-si vada de drumul lui! O casnicie in care cei doi soti sunt nefericiti nu vad ce-ar putea aduce bun!

[guardian knight]

Cred ca este o atitudine gresita sa ne facem idoli din oamenii care nu merita asta !!!
Mai cred ca aceasta stare se numeste ori slabiciune absoluta (aproape hancicapul de a fi dependent ca un copil de cineva ) ori prostie pura !!!
Cred ca oricine trebuie sa iasa dintr-o stare de dependenta,si nu sa se indemne sa stea acolo !!!
Care mai e atunci diferenta dintre consumul de droguri si...asa zisa "iubire" fata de o persoana ?

[Pelerinul]

Am citit cu interes opiniile exprimate pe acest thread si le-am impartit in mai multe categorii: canonice, obiective si stupide. Din pacate peste 80% din ele sunt de un infantilism iritant.
Eu fac parte din categoria anti-divort, stiu pe de rost pasajele despre casatorie, si judecam foarte aspru pe cei care treceau prin astfel de probleme. Cand, pentru pacatul caderii in judecata am primit o palma zdravana sau o ispita de ti se duce somnul noaptea.
Si stii la ce concluzie am ajuns?
Sa nu mai judec pe nimeni, nici pe ea, nici pe el, ca nimeni nu stie prin ce trece celalalt si nu ii cunoaste sufletul, iar a filtra drama altuia prin matricea impartialitatii personale e grotesc.
Replici in genul 'deci ba nene, ii dai termen si ii zici: fratioare, pan' la 2 vii si zici neagra sau alba, ca n-am eu timp de confuziile tale' sunt scuipatoare de seminte in cartier.
Cel mai bun sfat, care arata smerenia crestina este cel primit de la Manastire - sa spuna acatistul 40 de zile si sa sporeasca in rugaciune spre a a-i linisti Dumnezeu sufletul.
In rest, cine suntem noi sa aruncam piatra despre cine e sau nu vinovat si ce ar trebui sa faca?
Caci cu masura cu care judeci cu aceea vei fi judecat si sa va fereasca Dumnezeu si Maica Domnului de o ispita ca cea pe care o judecam in nimicnicia noastra.

[dana2013]

numai cine trece prin asemenea momente intelege cu adevarat ce este in suflet. trec prin momente f grele, povestea e complicata cu f multi ani de casatorie, sarbatorile de iarna a plecat de acasa cand trebuia sa ne bucuram de bebelusul mult asteptat si cu sacrificii. Am acordat o sansa relatiei, desi familia mea a fost total impotriva, am incercat in zadar sa-l fac sa mearga la parintii mei sa se impace. Initial am fost optimista, plina de elan cu gandul ca voi reusi, m-am rugat sa reusim sa se transforme ura dintre noi si familii in iubire. Am esuat si toata stardania mea a facut si mai rau, am avut multe reprosuri, eu am iertat dar se intocea din nou acolo, am ajuns sa privesc cu groaza sfarsitul saptamanii pt. ca pleca. Acum am decis ca luni ( pt a cata oara) sa mergem la notar. Am vrut enorm sa salvez casa am ajuns la capatul puterii fizice si psihice pt. ca am senzatia ca ma lupt cu morile de vant. Ma simt ingrozitor pt ca nu ma pot desprinde de trecut, doar bebelusul imi da putere sa merg mai departe. Nu sunt de acord cu divortul si nu mi-am imaginat vreodata ca voi trai asemenea momente cumplite. E usor sa spui: punct si de la capat, asa ar fi logic sa gandesti, probabil sunt oameni care trec peste asa usor, dar cand ani de zile ai gandit ca asta e viata si casa ta esti total devastat. E cumplit sa fi dintr-o data singur, nu pot sa-mi imaginez viata mai departe, singura nu sau cu alticineva niciodata nu m-am gandit.