Limbul copiilor

[Decebal]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

O teologumenă specifică învăţăturii catolice este existenţa unui Limbus Infantum.

Noul Testament nu ne-a lăsat nicio alegaţie pozitivă privind ce se întâmplă cu cei care mor fără niciun păcat personal, dar cu păcatul ancestral.

Doar că dumneavoastră v-a lăsat Sinodul Ecumenic de la Florenţa o DOGMĂ, nu o simplă alegaţie, şi anume că aceia care mor în păcatul originar, chiar şi fără să fi comis vreun păcat personal, merg drept în iad după moarte pentru a fi pedepsiţi. Şi prin urmare aşa zisa teologumenă cu copiii care mor nebotezaţi dar s-ar duce într-un limb al copiilor este erezie.

"But the souls of those who depart this life in actual mortal sin, or in original sin alone, go down straightaway to hell to be punished, but with unequal pains."

sursa: Conciliul de la Florenţa - sesiunea a VI-a (1439)

Sau ar mai fi o soluţie, anume dumneavoastră de fapt s-ar putea să nu credeţi că papa Eugeniu IV şi Sinodul ecumenic de la Florenţa au fost infailibili şi că de fapt au greşit când au dat dogma citată puţin mai sus.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Prin urmare, nu este contrar Bibliei şi corespunde unor veacuri de gândire şi tradiţie creştină, să avem părerea că locul (sau starea) sufletelor copiilor care mor nebotezaţi este unul de fericire naturală, asemănătoare celei în care se aflau drepţii Vechiului Testament. Prin analogie cu acel Limbus patrum vorbim de Limbus Infantum.

O fi sau nu o fi contrar Bibliei, este clar că este contrar dogmei definite la Sinodul ecumenic de la Florenţa de papa Egeniu IV şi prin urmare este împotriva învăţăturii definite dogmatic de un papa (infailibil) la un sinod ecumenic (Ferrara-Florenţa).

Dacă studiem mai atent problema putem să înţelegem că aici nu avem de a face doar cu o contrazicere făţişă a unei sentinţe dogmatice a unui papă (infailibil) la un sinod ecumenic, ci şi cu refasonare a aşa zisei credinţe catolice care se face inclusiv prin ultimul catehism catolic care, atunci când reia în art. 1035 citatul de la Sinodul de la Florenţa "uită", "omite" să copieze şi partea cu păcatul originar.

Învăţătura Bisericii afirmă existenţa iadului şi veşnicia lui. Sufletele celor care mor în starea păcatului de moarte coboară, imediat după moarte, în iad, unde suferă chinurile infernului, "focul veşnic". Pedeapsa principală a iadului constă în despărţirea veşnică de Dumnezeu, singurul în care omul poate avea viaţa şi fericirea pentru care a fost creat şi la care aspiră.

sursa: Catehismul Bisericii Catolice, art. 1035.

Din analiza comparativă a celor două texte, al papei Eugeniu IV de la Sinodul de la Florenţa şi al noului Catehism romano-catolic, vedem că în noul catehism propoziţia subliniată este aceeaşi aproape cu aceea de la Florenţa, doar că există omisiunea "întâmplătoare" care se referă la cei care mor în păcatul originar. Cu alte cuvinte noul Catehism romano-catolic trece sub tăcere în mod intenţionat o dogmă definită la un sinod ecumenic, încercând să dea de înţeles că acea dogmă de fapt nu ar face parte din credinţa romano-catolică definită la un sinod ecumenic. Iar acum se vine cu aşa zisa "teologumenă" care în fapt, conform papei Eugeniu IV şi Sinodului de la Florenţa este o erezie.