Lenea ne indeparteaza de Dumnezeu ( din invataturile Sf. Parinti )

[cristiboss56]

În prealabil postat de ioan cezar

Devenim exact ce practicam.

Superb , asta spune totul si ne indeamna sa practicam cele de folos , printre care pe un prim loc se afla RUDACIUNEA !

Rudaciunea cu sfintii, da, cu ingerii, prin ... rugaciune!...:))
(s-a nimerit bine, de fapt nimereala pare - dar nu e)

[cristiboss56]

În prealabil postat de ioan cezar

Rudaciunea cu sfintii, da, cu ingerii, prin ... rugaciune!...:))
(s-a nimerit bine, de fapt nimereala pare - dar nu e)

RUGACIUNEA CU G , !
Da , da , da , cu sfinti , cu ingeri , cu Maicuta Prea Sfanta , RUGACIUNEA rostita simplu , din suflet , citita , gandita , inteleasa , digerata , insusita , tamaduitoare . . . !
Noapte buna , frate draga !

[cristiboss56]

Biruinta lenei

Mareste imaginea.
Suntem foarte familiarizati in ziua de azi cu sintagme precum societate secularizata, consumerism etc. Toate vorbesc despre atitudinea actuala a societatii in general si a omului, in particular. De fapt, de societate nici nu ar trebui sa ne pese, ci de om, caci Hristos a venit sa mantuiasca oameni, nu societati, de aceea El nu a oferit doctrine, ci viata vesnica.
Vorbind asadar de om, vedem in el astazi - adica in noi - o tendinta din ce in ce mai puternica de a evita munca. Agricultura - urmand modelul vestic - se supratehnologizeaza, fabricile se robotizeaza si omul incepe sa nu-si mai gaseasca locul in nicio zona de productie masiva. In loc ca el sa produca, omul insusi devine produs. Dar acest lucru nu este fara voia lui, iar semnele acestui fapt se vad la tot pasul, in modul in care el se manifesta in celelalte aspecte ale vietii.
Prefera sa mearga cu masina, chiar daca are de mers doar cativa kilometri. I se pare iesit din comun sa faca altfel. Ii place sa evadeze in natura. Dar nu se poate dezminti: prefera natura cea mai apropiata, accesibila din masina. Doreste sa manance rosii gustoase, blestamand alimentatia artificiala care i se ofera; cu toate acestea, nu este dispus sa faca un efort pentru a le gasi (nu mai vorbim a le produce); le cumpara intotdeauna de la supermarketul de langa el. Chiar si iarna.
Pentru astfel de oameni, Uniunea Europeana - si toate celelalte suprastructuri - sunt "nevoite" sa inventeze criterii de selectie care sa favorizeze forma, marimea si aspectul, in detrimentul calitatii adevarate, si pana la urma a vietii. Aceasta pentru ca omului zilelor noastre ii place sa creada despre sine ca "traieste bine", confundand de fapt "binele" cu comoditatea.
Aceasta apetenta pentru lipsa de efort este motivul pentru care societatea ne transforma intr-o gloata de oameni lancezi, cu mintea greoaie si usor de manevrat. Viitorul pe care ni-l pregatim - noua si poate mai ales copiilor nostri - este acela al unor fiinte cu aparenta de oameni, dar in fapt aducand mai mult a animale dresate.
Si acest viitor - pe care il traim si acum partial - este biruinta lenei.
Dar daca suntem crestini, nu putem lasa acest lucru sa ni se intample. Caci noi stim ca "putin aluat dospeste toata framantatura". De asemenea stim ca biruinta patimii vine prin dobandirea virtutii opuse. Daca suntem crestini, vom avea deci o atitudine inversa, vom cauta intotdeauna drumul mai greu. Cand lucrurile ne vor parea usoare, ne vom pune semne de intrebare, binestiind ca toate lucrurile - si mai ales comoditatea - au un pret, iar acest pret este foarte probabil sa fie sufletul nostru.
Paul Cocei

[cristiboss56]

În prealabil postat de George.m

Parintii au vorbit mult despre lene si au condamnat-o in nenumarate randuri. Ei au aratat ca, dintre cele opt capetenii ale rautatii, duhul trandavirii este cel mai greu.

E bine de stiut ca "impotriva fiecarie patimi slujeste drept doctorie virtutea potrivnica ei (de pilda, impotriva lacomiei pantecelui - infranarea, impotriva trufiei - smerenia etc.), dar impotriva trandavirii nu exista o asemenea virtute speciala.

Sfintii Parinti au numit-o "moarte atotpierzatoare", intrucat cere puteri multe pentru a se tamadui si atrage dupa sine toate pacatele si mii de rele, mergand la mireni pana la lepadarea insasi ideii de mantuire personala, iar la monahi pana la dezbracarea mantiei si intoarcerea in lume."

Gandurile trufase patrund lesne in mintea si trupul aflat in trandavie. Unul din marile pacatet, cel al malahiei , este produsul trandaviei si in general toate gandurile desfranarii vin asupra celui trandav . Statul cu ochii in tavan in lenevie , fara a avea o preocupare utila si folositoare , este cel mai propice pentru navalirea gandurilor desfranarii si a dezvoltarii unei imaginatii bolnavicioase. Apoi, sa nu uitam ca si fumatul , consumul de alcool sunt patimi dezvoltate pe fondul trandaviei.

[cristiboss56]

Trandavia e cheia saraciei.



Trandavul se pricepe la trei lucruri: sa mance, sa doarma si sa se supere.


Lenesul fuge cand e vorba de munca, dar vine cel dintai cand e vorba de mancare.

[cristiboss56]

În prealabil postat de Marius22

Lenea ne indeparteaza nu numai de Dumnezeu, ci si de semeni si chiar de noi insine, deoarece are drept sora buna uitarea. Uitam de Dumnezeu, de semeni, pana si de noi.

Mai mult, omul stapanit de lene se aseamana corabiei fara carmaci, care nu mai are o tinta precisa, ci este purtata de vant la voia intamplarii. Lenea ne face sa nu mai vedem o finalitate a activitatilor si vietii noastre.

"Universul lenei" este unul extrem de limitat, ca al oricarei patimi de altfel. Este nevoie sa-L avem pe Hristos ca finalitate a lucrarilor si vietii noastre. El ne poate scoate din universul sufocant al lenei, ca Unul care "dezmargineste".

Lenea ne deformeaza , ne schimba totalmente viata , modul de a gandi si a actiona , ne schimonoseste efectiv !

[cristiboss56]

În prealabil postat de George.m

Sa nu te lenevesti in vreo osteneala, ca sa nu arda in tine lucrarile vrasmasului, spune Cuviosul Isaia Pustnicul.

Am putea spune ca, prin lene, omul invita puterile intunericului sa lucreze in fiinta sa.
Lenea il transforma din rob al lui Dumnezeu, in rob al diavolului.

Revenind la ideea de aici , sa nu confundam lenea cu odihna bine meritata , caci nici osteneala peste putere nu-i cu folos .
Dreapta socoteala in toate !

[cristiboss56]

Lumea întotdeauna a osândit pe leneş. Solomon îl trimite să ia pildă de la harnica furnică (Pilde 6, 6), iar Apostolul porunceşte că „cine nu munceşte nici să nu mănânce” (II Tes. 3, 10).
Făcut după Chipul lui Dumnezeu şi menit să ajungă asemenea lui Dumnezeu, omul este chemat pentru lucrare de la început, când a fost pus în Eden ca „să-l lucreze şi să-l păzească” (Facere 2, 15). După izgonirea din Rai, lucrarea omului este îndreptată îndeosebi spre agonisirea celor trebuitoare vieţii: hrană, îmbrăcăminte, locuinţă. Fără de acestea nu poate trăi; de nevoie trebuie să lucreze, nu poate trăi în lenevie.
Deci nu de această trândăvie se roagă Sf. Efrem să fie izbăvit ci de trândăvia mult mai vătămătoare a nelucrării poruncilor lui Dumnezeu; lucrarea acestora, precum am mai spus, fiind condiţia creşterii omului celui nou, născut din Sf. Botez, a dobândirii asemănării cu Dumnezeu. Prin pilda talanţilor, Mântuitorul ne învaţă că puterile Sfântului Duh, care sălăşluiesc în om sunt foarte mari (un talant cântărea peste 40 kg) şi pot duce pe om la cea mai înaltă desăvârşire; şi dacă nu toţi ajung la aceeaşi măsură, sau nu ajung deloc, se datorează trândăviei omului. Aceasta este direct potrivnică dezvoltării omului duhovnicesc, este refuzul propriei sale creşteri, împietrirea în nedesăvârşire.
Lumea întotdeauna a osândit pe leneş. Solomon îl trimite să ia pildă de la harnica furnică (Pilde 6, 6), iar Apostolul porunceşte că „cine nu munceşte nici să nu mănânce” (II Tes. 3, 10). De aceea şi Sf. Efrem pune trândăvia în fruntea celor patru duhuri pătimaşe, ca una care este piedică a toată fapta bună şi potrivnică celei mai înalte chemări a omului.
Protos. Petroniu Tănase

[cristiboss56]

Trândăvirea este lenevire a sufletului și moleșeală a minții, întrelăsare a nevoinței, clevetitoare a lui Dumnezeu ca și când El ar fi nemilostiv și neiubitor de oameni, neputință întru rugăciune. Doctorul își vizitează bolnavii dimineața, iar trândăvia pe cei ce se nevoiesc în amiaza mare. Stând la rugăciune, trândăvia ne aduce aminte despre unele lucruri necesare și astfel se folosește de toată ingeniozitatea spre a ne trage de aici cu căpăstrul unui pretext binecuvântat. Trei ceasuri înainte de culcare, demonul trândăviei ne produce tremurături și dureri de cap, febră și crampe la stomac; iar punându-se masa, ne face să sărim din așternut; sosind vremea, iarăși ne îngreuiază trupul. Stând noi la rugăciune, ne cufundă în somn și, prin căscături la vreme nepotrivită, ne împiedică să pronunțăm stihurile în întregime. Cel ce-și plânge păcatele nu cunoaște trândăvia. Să-l înlăturăm astfel pe acest tiran cu amintirea greșelilor noastre și să-l batem cu lucrul mâinilor; să-l târâm înaintea judecății prin cugetarea la bunurile ce vor să fie.
(Sfântul Ioan Scărarul, Scara Raiului, Editura Învierea, Traducere de mitropolit Nicolae Corneanu, 2007, pp. 212 - 213)