Pentru ce pleaca oamenii din Bisericile istorice

[AlinB]

În prealabil postat de Doriana

Bun. Hai sa luam un exemplu practic. Un baptist, de exemplu, ca tot nu e niciunul pe forum. Omul asta este intr-o cautare continua si ar vrea sa gaseasca o cale mai buna, caci simte ca ceva nu e in regula cu el, desi nu isi da seama ce. Insa s-a nascut intr-o familie baptista, este invatat ca baptistii au adevarul, ca ortodocsii sunt idolatri si lumesti, ceea ce chiar vede in jur de multe ori. Deci, din ceea ce stie el, ortodocsii nu au in nici un caz vreun raspuns la intrebarile lui. Asa ca intreaba pe pastorii lui, citeste carti, citeste Biblia, se roaga, etc. Deci cauta raspunsuri.

Deja o dam in SF -uri, daca s-a nascut baptist nu prea il vezi cautand cine stie ce, si tot ce ai descris mai incolo face parte dintr-un elan ce deriva din educatie. Asta a fost invatat sa faca, asta face, nu cauta pentru ca a fost invatat sa creada ca are deja.

Tu astepti ca un astfel de om sa vina sa intrebe preotii? Ce motiv ar avea sa caute la ortodocsi,

DA, DACA, isi da seama cumva ca religia lui totusi nu-l satisface, realizand ca de fapt e plafonat spiritual (rare cazuri, dar totusi exista) atunci incepe sa caute cu adevarat, sa intrebe si poate va ajunge sa intrebe si un preot ortodox..

din moment ce nu a vazut ortodocsi traitori care sa spuna despre credinta lor altceva decat el a fost invatat?

Tu ai impresia ca un crestin traitor merge cu un steguletz deasupra capului, sau cum?

Daca e sincer si profund in cautarile lui, eu cred ca si pronia lui Dumnezeu il va pune in legatura cu oamenii care trebuie.

Tu crezi in pronia lui Dumnezeu, sau doar in profunzimea si sinceritatea mai presus de orice indoiala a cautarilor tale?

Si sunt si destui ortodocsi care au o parere foarte proasta despre BO si nu stiu macar ca are vreo treaba cu mantuirea. Cine sa le-o schimbe?

Ce te face sa crezi ca ei o vor schimbata?
Notiunea de "liber arbitru" iti spune ceva?

Eu nu am zis ca toti ar trebui sa fie misionari, ci traitori. Asta ar mantui pe multi care ii privesc.

Daaa, sunt asa insetati de mantuire ca doar o privire in directia corecta le-ar fi de ajuns sa o apuce pe calea sfinteniei.

Din pacate esti victima unor mituri neoprotestante care tin de propaganda (pardion, mobilizare pentru "evanghelizare") si ignora adevarata natura a omului.

"Chiar am spus ca cei care nu traiesc Evanghelia nu ar trebui sa se bage in misionarism; isi vor prinde urechile.

Chiar si cei care o traiesc (apropo, nu e tocmai alb si negru) nu sunt neaparat pregatiti pentru asa ceva, stii asta, nu?

Orice pom se cunoaste dupa roade, Alin. Noi ne uitam la voi si intelegem ce poate produce ortodoxia si ce am putea deveni daca devenim ortodocsi. Si vedem oameni ca si noi; unii mai credinciosi, altii mai nesuferiti, dar nediferiti in esenta.

"Luminătorul trupului este ochiul tău. Când ochiul tău este curat, atunci tot trupul tău e luminat; dar când ochiul tău e rău, atunci şi trupul tău e întunecat." Luca 11:34

In acest context cred ca cel mai bine s-ar intelege prin "trup", de fapt natura interioara a omului, inclusiv judecata, mai ales in chestiunile duhovnicesti.
Nu poti ajunge la esenta ortodoxiei cand esti tributar unui sistem care face propaganda unei judecati superficiale si partinitoare, nu cand ai ales mediocritatea duhovniceasca(??) si i-ai pus eticheta de "spiritualitate autentica".

Si sa nu-mi spui de sfinti; dupa ultima autoanaliza obiectiva am constatat ca eu nu voi fi niciodata ca ei, deci nu are nici macar rost sa incerc. Ma multumesc deci sa ma uit la oamenii ca si mine.

In mod sigur ei gandeau altfel.

S-au uitat si ei la sfintii dinaintea lor, s-au uitat si in ei si nu cred ca au vazut radacinile sfinteniei, ci ca si tine, intuneric.
Si au zis (si facut) cu pocainta: "Doamne milueste", in nici un caz nu s-au orientat spre a imbratisa mediocritatea.

Mergi si tu si fa asemenea.

[AlinB]

În prealabil postat de Doriana

Dar daca un om care se considera lumina sta mult timp langa unul aflat in intuneric si acesta ramane tot orb, e o problema cu lumina celui dintai.

Este uimitor cat de mult poti pedala pe ideea asta.

Am mai spus-o si demonstrat-o, si tu o demonstrezi acum, ca neoprotestantismul lucreaza in directia reducerii simtului responsabilitatii individului vizavi de alegerile sale. afectand in mod grav si fatal spiritual pocainta (autentica) cu toate implicatiile spirituale care decurg de aici in planul mantuirii.

Iti dau un singur exemplu (mai poti gasi destule in evanghelii) ca sa-ti arat ca gandirea ta e viciata: Iuda.

A stat langa Hristos mult timp, si totusi a ramas orb pana la sfarsit.
Dupa spusele tale, Hristos avea o problema cu lumina.

L.E.:
De asta sfintii ortodocsi (de altfel nici nu exista altfel de sfinti) au combatut atat de fervent erezia: pentru ca desi la o examinare superficiala poate parea in regula, in implicatiile ei teo-logice ultime (daca e sa urmarim firul argumentelor si ce deriva din ele) deturneaza omul de pe drumul mantuirii, al sfinteniei, pe cel al pierzarii si chiar se ajunge si la hula, la binecunoscutul pacat impotriva Duhului Sfant (stim ce scrie in Biblie despre el).

Taaaare!..:))

[Doriana]

În prealabil postat de AlinB

Este uimitor cat de mult poti pedala pe ideea asta.

Am mai spus-o si demonstrat-o, si tu o demonstrezi acum, ca neoprotestantismul lucreaza in directia reducerii simtului responsabilitatii individului vizavi de alegerile sale. afectand in mod grav si fatal spiritual pocainta (autentica) cu toate implicatiile spirituale care decurg de aici in planul mantuirii.

Este uimitor cat poti pedala pe ideea asta. Cand ai in mana un ciocan toate in jur iti par cuie. Intelege odata ca nu vreau sa reduc simtul responsabilitatii cuiva, desi pentru tine este convenabil sa deduci asta. Ce incerc sa fac (desi ma indoiesc ca reusesc) este sa trezesc simtul responsabilitatii in crestinii care nu il au, care care creed ca mantuirea altora trebuie sa pice din cer iar ei sa nu faca nimic, doar sa-si planga intruna de mila ca sunt pacatosi. Bine, plangi o zi, plangi doua, dar te mai si ridici si faci ceva bun cu viata ta, altfel risti sa cazi in autocompatimire. Uita-te si tu la primii crestini: au recunoscut ca sunt pacatosi dar s-au ridicat prin har si au facut ceva pentru semenii lor, fara sa ii acuze ca nu cauta destul. Crestinismul modern da vina pe altii ca nu cauta destul, in timp ce ei isi vad de zidit case, somn de pranz si plans de mila.

Deci, atunci cand un om vine la mantuire conteaza pe de o parte cautarea lui si pe de alta parte disponibilitatea altor crestini de a-i iesi inainte. Daca aceasta disponibilitate nu va exista, Dumnezeu este intr-adevar puternic si va scoate alti oameni mai dispusi de sacrificiu.

Nu umbli cu un stegulet, ok. Dar lumina se vede de pe munte, Alin. Nu poate sta ascunsa. Asta spune Hristos, nu eu. Dar daca imi tu avansezi ideea de credinta ascunsa si crestinism nevazut nu are rost sa mai discutam. De fapt, daca nu ar exista discutii in contradictoriu mi-e teama ca tu nu ai mai avea ce spune.

În prealabil postat de AlinB

Iti dau un singur exemplu (mai poti gasi destule in evanghelii) ca sa-ti arat ca gandirea ta e viciata: Iuda.

A stat langa Hristos mult timp, si totusi a ramas orb pana la sfarsit.
Dupa spusele tale, Hristos avea o problema cu lumina.

Cat timp Iuda a ascultat de Hristos a avut Duhul Sfant peste el si a raspandit lumina. In momentul in care si-a vandut sufletul diavolului a plecat de la Iisus, caci satana care intrase in el era intuneric si nu mai putea sta in prezenta luminii. Incearca alt exemplu; cu asta mi-ai confirmat teoria. Sau contazi-l si pe Pavel, care spune ca lumina si intunericul nu pot sta impreuna. Eventual si legile fizicii... ai fi in stare. Nu e prima idee care e la mintea cocosului si pe care totusi o contrazici. Unii ar face orice pentru a justifica starea in care e Biserica acum, doar doar nu s-ar trezi din somn...

[Eugen7]

În prealabil postat de Doriana

Cat timp Iuda a ascultat de Hristos a avut Duhul Sfant peste el si a raspandit lumina. In momentul in care si-a vandut sufletul diavolului a plecat de la Iisus, caci satana care intrase in el era intuneric si nu mai putea sta in prezenta luminii.

Asertiunea este pertinenta. Subscriu.
Omul care vine la Hristos Iisus, la Sfanta Sa Biserica, La sfintele Taine... la Sfintii lui Hristos nu are decat 2 optiuni: pocainta sincera care deschide calea hristificarii, indumnezeirii prin har; sau fuga de la harul lui Dumnezeu (lumina dumnezeiasca, "Lumina Lumii" - Hristos Iisus) in intunericul mortii duhovnicesti (robia patimilor, duhurilor diavolesti).

Exemplul lui Iuda iscarioteanul este elocvent in acest sens. Iuda isacarioteanul este cel care a ales moartea duhovniceasca definitiva, a ales sa renunte la vietuirea indumnezeitoare prin har intru Hristos Iisus. (Iuda isacrioteanul nu a fost nicidecum predestinat, osandit de Dumnezeu prin destin la asemnea fapte...)

In Iuda, preciza candva Parintele Rafail Noica, "intrase o voire straina"...
Iar eu cred ca voirea straina patrunsese acolo, iar nu in alti ucenici, pentru ca gasise un mediu prielnic: necuratia gandurilor ascunse, inima trufasa, lacomia, gustul puterii, razvratirea cea veche...
Iuda era langa Domnul, cred eu, mai degraba manat de iscodire, decat de o nevoie sfintitoare. Iscoditorul vine, se da pe-aproape, isi ia masca de cucernic, asculta, zice "him.." in sinea lui, priveste si asculta chioris, neincrezator, ostil si pune la cale un mod de a o sterge la timpul potrivit pentru ca apoi sa arunce cu pietre. Cam asa ceva, din cate pricep deocamdata.
La fel si in lumea larga... Multi bat drumul de pomana la biserica (vin aproape, in Casa Domnului), comportindu-se ca Iuda, iscoditori. Si cum vine ceva (iar in Biserica vine des, slava Domnului!) care le strica socotelile, care le taie poftele si ii indeamna la autentica lepadare de sine, adica la pocainta, iscoditorii fie o sterg (unii alearga in brate mai ingaduitoare, in medii de asazis credinciosi care isi construiesc singuri reguli de mantuire, ignorindu-le pe cele oferite ca sprijin, ca pod peste neant, de Biserica), fie se fac surzi si orbi, fie adorm sau motaie, fie stau la palavre in timpul slujbei, fie distorsioneaza in fel si chip mesajele primite, fie ignora harul impartasit cu darnicie puindu-se in slujba acelorasi deprinderi si obiceiuri pacatoase de a vietui.

Dar nu este acesta drumul cel dificil al pocaintei? Nu este fiecare crestin in situatia descrisa mai sus? Nu suntem fiecare mai mult sau mai putin iscoditori si neincrezatori? Nu neglijam fiecare harul?
Cine crede ca nu, noi nu suntem asa, e posibil sa nu se insele numai daca nu cumva face parte din cei rari, cu totul daruiti, cu totul indragostiti, cu totul purtati in Duh. Dar marea majoritate a crestinilor eu asa cred ca isi duc traiul. Si asa a fost mereu. Din fericire, ici si colo, cate unul sau altul, uneori grupuri si comunitati intregi au facut saltul in Imparatie, prin nevointa lor, prin alegerile lor sfasietoare si minunate, prin Harul Domnului.

Biserica nu e plina de invingatori (adica de umili si smeriti), insa e plina de catindati la Imparatie. Multi sunt chemati, putini vor fi alesii. Insa Taina alegerii noi nu o stim, ca urmare se cuvine sa recunoastem starea precara in care ne aflam, cea de iude si iudei, dar sa ne punem nadejdea ca Domnul, prin Mare Mila Sa, va ocroti, indruma, lumina pe fiecare, sporindu-i drumul spre liman. De fapt, chiar asa se intampla: oferta e coplesitor de mare, de nespus, insa cererea e mica, meschin de mica, in fapt. Traim intorsi cu spatele la Dumnezeu, asta e. Ce-o tot sucim, ce le tot balmajim aici? Vai de oasele noastre putin smerite.

[AlinB]

În prealabil postat de Eugen7

Asertiunea este pertinenta. Subscriu.
Omul care vine la Hristos Iisus, la Sfanta Sa Biserica, La sfintele Taine... la Sfintii lui Hristos nu are decat 2 optiuni: pocainta sincera care deschide calea hristificarii, indumnezeirii prin har; sau fuga de la harul lui Dumnezeu (lumina dumnezeiasca, "Lumina Lumii" - Hristos Iisus) in intunericul mortii duhovnicesti (robia patimilor, duhurilor diavolesti).

Exemplul lui Iuda iscarioteanul este elocvent in acest sens. Iuda isacarioteanul este cel care a ales moartea duhovniceasca definitiva, a ales sa renunte la vietuirea indumnezeitoare prin har intru Hristos Iisus. (Iuda isacrioteanul nu a fost nicidecum predestinat, osandit de Dumnezeu prin destin la asemnea fapte...)

Citeste si tu cu atentie ce a scris Doriana, discutia nu era vorba de predestinarea lui Iuda.

[AlinB]

În prealabil postat de Doriana

Este uimitor cat poti pedala pe ideea asta. Cand ai in mana un ciocan toate in jur iti par cuie.

As putea sa-ti dau exact aceeasi replica.
La ce ajuta?

Intelege odata ca nu vreau sa reduc simtul responsabilitatii cuiva, desi pentru tine este convenabil sa deduci asta.

Si pentru tine nu e convenabil sa afirmi contrariul?

Eu personal nu am nici un avantaj, tu in schimbi incerci sa-ti justifici un esec spiritual, transformandu-l intr-o alegere fortata chipurile de circumstante.

Ce incerc sa fac (desi ma indoiesc ca reusesc) este sa trezesc simtul responsabilitatii in crestinii care nu il au,

Cunoastem povestea.

Ea se rezuma la o poveste cu care probabil ti s-a facut deja capul patrat si care suna cam asa.

Xulescu din secolul XX, intr-o tara fara restrictii religioase, in care crestinismul este pe toti peretii si toate gardurile, Xulecu saracu nu stia de Hristos. Si Xulescu moare. Xulescu ajunge in Iad. Xulescu apare in vis prietenului Z care era un bun crestin si ii reproseaza: vezi daca imi vorbeai despre Hristos nu ajungeam in Iad.

Inteleg ca intr-un context cu cantari duioase si spusa la alt mod de un predicator care isi frange manile de durere pentru Xulescu povestea suna altfel.

Si uiti ca Dumnezeu este cel dintai lucrator al mantuirii si nu se impiedica de cooperarea sau necooperarea unor oameni.

Dar din moment ce faci atata caz de Biblie si studiu Biblic, imi arati cum poate fi sprijinita povestea asta cu Biblia?

Adica paganii care n-au aflat de Hristos, se duc in Iad, desi nu e vina lor ca n-au aflat, desi Biblia spune altceva despre asta.

Povestea e pur si simplu manipulatoare si are ca scop largirea turmei prin inducerea unui fals sentiment de vinovatie pentru alegerile altora.

Pentru ca dupa ce au avut grija sa-l curete pe individ de orice sentiment personal de vinovatie pentru alegerile sale - adica ala care conteaza cu adevarat din perspectiva manturii, oferindu-i iertare moca, automata si cu un minim de pocainta (nici nu stiu daca i se poate spune asa), i se induc altele, false care au ca scop largirea turmei prin desemnarea propagandei ca o sarcina spirituala personala, indiferent de gradul de pregatire duhovniceasca sau chiar teologica.

care care creed ca mantuirea altora trebuie sa pice din cer iar ei sa nu faca nimic, doar sa-si planga intruna de mila ca sunt pacatosi. Bine, plangi o zi, plangi doua, dar te mai si ridici si faci ceva bun cu viata ta, altfel risti sa cazi in autocompatimire.

Sa avem pardon, dar Sfanta Scriptura zice:

"Oare toti sunt apostoli? Oare toti sunt prooroci? Oare toti invatatori? Oare toti au putere sa savarseasca minuni?
Oare toti au darurile vindecarilor? Oare toti vorbesc in limbi? Oare toti pot sa talmaceasca? 1 Cor. 29-30

Tu ai impresia ca din povestiri ca cele de mai sus si indemnuri la "evanghelizare", se ridica la propria vointa apostoli si invatatori, gata sa converteasca hoardele de potentiali credinciosi care n-au nevoie decat de un predicator pentru a deveni sfinti desavarsiti.

Uita-te si tu la primii crestini: au recunoscut ca sunt pacatosi dar s-au ridicat prin har si au facut ceva pentru semenii lor, fara sa ii acuze ca nu cauta destul.

Serios? Ce e categoria asta asa generica "primii crestini"?
Erau cumva ei toti predicatori, apostoli, etc.?

Crestinismul modern da vina pe altii ca nu cauta destul, in timp ce ei isi vad de zidit case, somn de pranz si plans de mila.

Si ceilalti ce fac? Isi plang de mila ca n-au avut invatatorul potrivit la timpul potrivit intr-o tara cu mii de biserici, sute de manastiri, mii de carti editate in domeniu, etc?

Deci, atunci cand un om vine la mantuire conteaza pe de o parte cautarea lui si pe de alta parte disponibilitatea altor crestini de a-i iesi inainte. Daca aceasta disponibilitate nu va exista, Dumnezeu este intr-adevar puternic si va scoate alti oameni mai dispusi de sacrificiu.

Perfect adevarat. Dar se mai intampla si asa:

In paralel cu Dumnezeu si diavolul iese la secerat.

Si daca omul din atatea usi de biserica face ce face si nu nimeste nici una, ii scoate si satana o usa, si dupa cum stim, diavolul poate lua chip de inger de lumina, si adunare ratacirii poate sa o faca sa para Biserica lui Dumnezeu.

Nu umbli cu un stegulet, ok. Dar lumina se vede de pe munte, Alin. Nu poate sta ascunsa. Asta spune Hristos, nu eu.

Nu si pentru ochii orbi care prefera orbecaiala pe intuneric.

Care cred ca standardele de sfintenie lasate de Dumnezeu sunt prea inalte si atunci isi incropeste ceva adhoc pe placul lui.

Apropo de caldicei, cred ca stii ce este scris, nu mai repet, da?

Dar daca imi tu avansezi ideea de credinta ascunsa si crestinism nevazut nu are rost sa mai discutam. De fapt, daca nu ar exista discutii in contradictoriu mi-e teama ca tu nu ai mai avea ce spune.

Nu, sustin ca exista realitati duhovnicesti pentru care trebuie sa ai ochi duhovnicesti.

Cat timp Iuda a ascultat de Hristos a avut Duhul Sfant peste el si a raspandit lumina. In momentul in care si-a vandut sufletul diavolului a plecat de la Iisus, caci satana care intrase in el era intuneric si nu mai putea sta in prezenta luminii. Incearca alt exemplu; cu asta mi-ai confirmat teoria.

Mereu spun, neoprotestantii nu studiaza cu adevarat Scriptura, cu ea in fatza si cu "studiul" lor Biblic, rateaza pana la urma esenta, atat in chestiuni de detalii cat si in asamblu.

Tii musai sa confirmi si acest aspect?

Unde apare Iuda in evanghelii ca "raspandea lumina"?

Iuda s-a opus public lui Iisus (pentru "risipirea" mirului), Iuda lua bani din punga comuna, si scris este: "Iubirea de bani este radacina tuturor relelor; si unii, ravnind dupa bani, au ratacit de la credinta si s-au strapuns cu o multime de chinuri." (1 Timotei 6:10)

Iuda nu e unul care a devenit pacatos peste noapte pentru 40 arginti, Iuda luase de mult drumul asta, iar prezenta lui Iisus n-a schimbat nimic in directia asta.

De ce? Pentru ca desi a mers peste tot cu Hristos, a vazut minunile facute de Hristos, a ascultat predicile lui Hristos - nu s-a lipit nimic de el, nu a luptat cu patimile sale ci s-a lasat condus de ele pana la gestul suprem al lepadarii de Dumnezeu.

Nota Bene: iubirea de arginti nu e singura patima care il poate pune pe om pe drumul lui Iuda.

[Doriana]

În prealabil postat de AlinB

Unde apare Iuda in evanghelii ca "raspandea lumina".

Chiar nu ma pasioneaza subiectul Iuda, eu vorbeam de altceva...Dar, ma rog...:

"1. Chemând la Sine pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat lor putere asupra duhurilor celor necurate, ca să le scoată şi să tămăduiască orice boală şi orice neputinţă.
2. Numele celor doisprezece apostoli sunt acestea: Întâi Simon, cel numit Petru, şi Andrei, fratele lui; Iacov al lui Zevedeu şi Ioan fratele lui;
3. Filip şi Vartolomeu, Toma şi Matei vameşul, Iacov al lui Alfeu şi Levi ce se zice Tadeu;
4. Simon Cananeul şi Iuda Iscarioteanul, cel care L-a vândut.
5. Pe aceşti doisprezece i-a trimis Iisus"

In rest, sunt doar replici contra, fara substanta. Ce am vrut sa spun am spus, orice om cuminte intelege. Ai inteles si tu, de fapt, dar ispita contrazicerii cu neortodocsii e prea mare. Nu vreau insa sa intru in acest joc mai mult dedcat am facut-o pana acum. Dar te admir pentru rabdarea pe care o ai ca sa contrazici fiecare idee. :)

[AlinB]

În prealabil postat de Doriana

Chiar nu ma pasioneaza subiectul Iuda, eu vorbeam de altceva...Dar, ma rog...:

"1. Chemând la Sine pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat lor putere asupra duhurilor celor necurate, ca să le scoată şi să tămăduiască orice boală şi orice neputinţă.
2. Numele celor doisprezece apostoli sunt acestea: Întâi Simon, cel numit Petru, şi Andrei, fratele lui; Iacov al lui Zevedeu şi Ioan fratele lui;
3. Filip şi Vartolomeu, Toma şi Matei vameşul, Iacov al lui Alfeu şi Levi ce se zice Tadeu;
4. Simon Cananeul şi Iuda Iscarioteanul, cel care L-a vândut.
5. Pe aceşti doisprezece i-a trimis Iisus"

In rest, sunt doar replici contra, fara substanta. Ce am vrut sa spun am spus, orice om cuminte intelege. Ai inteles si tu, de fapt, dar ispita contrazicerii cu neortodocsii e prea mare. Nu vreau insa sa intru in acest joc mai mult dedcat am facut-o pana acum. Dar te admir pentru rabdarea pe care o ai ca sa contrazici fiecare idee. :)

Cam greu cu corelarile biblice.
Poate ar trebui sa te raportezi si la pasajul cu judecata (oi vs. capre) in care arata ca statutul de facator de minuni sau exorcist nu e tocmai incompatibil cu osanda.

Faptul ca i-a dat putere adupra duhurilor necurate, ca i-a spalat picioarele, ca a stat cu el l-a masa si a frant impreuna cu el painea si vinul, nu l-a facut niciodata pe Iuda un altfel de om, a ramas acealasi Iuda pana al sfarsit, in ciuda darurilor si aparentelor de ucenic ales.

Pentru ca asta a fost alegerea lui, chiar daca n-a fost o alegere asa cum o inteleg multi, ci un fel de pasivitate fatza de micile patimi si erori pentru care probabil avea scuzele potrivite (toti avem cand facem constient alegeri proaste si tu ai) si nu lipsa binecuvantarilor sau a unor prezente "luminoase" in jur.

Acelea l-au dus la acel sfarsit tragic, insa situatia duhovniceasca a lui Iuda era tragica de multa vreme, chiar daca ceilalti vedeau f. putin din tragedia lui iar el, cum ziceam, avea probabil scuzele potrivite, aparent nobile chiar uneori ("sa fi vandut mirul sa dam banii saracilor").

Asta este ideea.

Sigur ca am priceput, deja ai in ochii tai (si probabil a celor din jur) un statut spiritual, cam greu sa mai schimbi perspectiva acum mai ales ca iti propune chestii care le vezi atat de imposibile iar cum esti acum esti f. multumita de tine..

Stii de ce se spune ca hula impotriva Duhului Sfant este de neiertat?
Nu pentru ca Dumnezeu nu iarta, ci pentru ca omul carea ajunge in acea faza e atat de plin de sine incat pierde atat de tare busola spirituala incat nici vorba nu mai poate fi de pocainta (autentica, nu miorlaieli sentimentale!) si daca nu este pocainta nu este nici iertare.

Acum, daca vrei sa pricepi bine, nu..mergi pe drumul care ti l-ai ales.
Si nu uita de Iuda.