vreau sa ma spovedesc dar imi e rusine

Cred că tuturor ne e rușine să ne mărturisim păcatele. Partea bună este că mai simțim rușine. Dacă n-am simți-o, ar însemna că ne-am depărtat cu totul de Dumnezeu. De altfel, dacă n-am simțit-o atunci când am făcut păcatul, o simțim acum, când îl mărturisim.

N-avem ce face, trebuie să recunoaștem și față de noi, și față de duhovnic, și față de cei cărora le-am greșit, că nu suntem așa de buni cum am vrea, sau cum ne-am închipuit. În plus, rușinea e binefăcătoare: ne smerește. Deci nu trebuie evitată. E și ăsta un motiv pentru care duhovnicul nu trebuie schimbat.

Faci o rugăciune înainte de spovedanie (sunt rugăciuni speciale în cartea de rugăciuni sau în Ceaslov), îți cercetezi sufletul ca să-ți afli toate păcatele făcute de la ultima spovedanie, îți faci curaj, știind că mult mai mare va fi câștigul decât rușinea, și mergi la duhovnic. Domnul să te miluiască!