Copiii,un dar de la Dumnezeu

[Tomita]

Prietena mea, maritata de un an, a ramas insarcinta. Si pentru ca lucra intr-un mediu stresant i-a scazut sistemul imunitar si a facut o complicatie in urma careia doctorii i-au zis ca va avea un copil bolnav si ca ar fi mai bine sa avorteze.
A venit si in Bucuresti si s-a interesat la 2 doctori: primul i-a zis sa avorteze si celalalt a intrbat-o daca vrea copilul si daca il vrea sa il nasca. Ea a zis ca il vrea desi incepuse sa ia in calcul si avortul.
Desi situatia parea nefericita a nascut o fetita sanatoasa, Stefania
Sunt unii doctori care mijlocesc parca minuni. M-a mirat intrebarea lui dupa ce nici macar nu o consultase ci doar ascultase diagnosticul pus de alti medici...si rezultatul: parca dorinta de a veni Stefania a facut-o sanatoasa.

[Yasmina]

Eu stiu o poveste a unei familii care seamana cu o telenovela sud americana:

O femeie tanara ramane insarcinata cu un barbat care o asigura ca se vor casatori;cand este anuntat ca vor face si nunta si botez,barbatul da bir cu fugitii la propriu,isi strange putinele lucruri,paraseste orasul si facultatea si se muta intr-un alt oras,la o alta facultate.
Femeia doborata si tradata chiar de propria-i naivitate cere sfaturile unor femei "deschise"care prescriu solutia avortului!

Zis si facut,au stabilit ele detaliile,ziua,punctul de intalnire si persoana care va opera avortul clandestin,cum se obisnuia in vremea comunismului.
Numai ca in aceasta familie se gaseau si unii cu frica de Dumnezeu si nu stiu prin ce minune afla si de sarcina si de planul avortului,au o intrunire si se duc toti deodata la casa femeii insarcinate.
Acolo,are loc o confruntare,ei spun ca sunt la curent cu evenimentele ,isi ofera fiecare sprijinul de care sunt in stare in cresterea copilului insa ei nu sunt de acord cu avortul in familia lor;drept urmare viitoarea mama a fost amenintata cu politia si inchisoarea(chiar de parintii ei,care o iubeau de altfel,dar in situatii ca astea...)

In fine,vazand ca amenintarea este serioasa dar simtindu-se si pe maini bune fiindca au promis ajutor si nu au marginalizat-o si ocarat-o pt pacatul ei,femeia a dus sarcina la bun sfarsit si a avut copilul.
Rudele,asa cum au promis, s-au mobilizat si au ajutat fiecare dupa puteri,care sa stea cu copilul,care sa-i croseteze cate o haina sau caciula,care sa-l tina in vacanta...

Femeia si-a refacut viata insa la putini ani dupa ce a avut copilul,in urma unei banale infectii a ramas sterila nemaiputand avea alti copiii.
Ce mult se bucura acum ca a avut macar unul si ca toate lucrurile sunt pe un fagas bun!

O poveste cu happy end :)

Am vazut la schimb de mame o familie care are o pov. interesanta. Sotul, in urma unui accident, din punct de vedere medical, nu mai putea avea copii niciodata. Insa, cu ajutorul Lui Dumnezeu in prezent are 2 copii superbi, iar ca multumire ptr. acest dar, familia cumpara in fiecare luna, cate o icoana. Mi-au placut tare mult.

Slava Domnului ptr. toate!

[kikyo_ea]

Ce ma bucur ca ai deschis acest subiect. Eu sunt un astfel de caz. Am mai postat pe forum povestea noastra insa mai spun o data pentru ca nu invetez sa ii multumesc Domnului pentru minubea din viata noastra. Sunt casatorita din 2006 insa am decis sa avem copii abia dupa 3 ani de la casatorie... (credeam ca noi decidem ce si cand... naivii de noi). Din fericire nu a fost cum am crezut. Acest lucru ne.a intors catre Dumnezeu atat pe mine cat si pe sotul meu. Medicii nu imi puteau gasi o problema anume. Pur si simplu nu ramaneam. Sotul meu era sanatos, eu imi facusem toate analizele si.... nimic...

Am vorbit cu duhovnicul nostru si ne.a spus ca trebuie sa postim si sa ne rugam. Doctora mea a spus ca sunt nebuna, ca asa n.am sa mai raman insarcinata daca tin post...
Am decis sa imi ascult duhovnicul si am facut exact ce mi.a spus. Post 40 de zile si 4 acatiste pe zi. M.am rugat impreuna cu sotul meu. N.a fost usor pentru ca trebuia sa mergem la sv, sa facem si treburile casei. Ne.am rugar Domnului Iisus Hristos, Maicii Domnului, Sfintilor Parinti Ioachim si Ana si Sfanului Nicolae...

Dintr.o intamplare a trebuit sa ajung la Constanta pentru niste cursuri. Era iarna lui 2010. Autostrada era blocata de nameti. Am mers cu sotul la acele cursuri si ne tot gandeam cum sa procedam acolo. Am trecut cu greu peste saptamana aceea dar am reusit sa indelinim poruncile parintelui.

Am mers si la Prislop la parintele Arsenie Boca si ne.am rugat si dansului sa ne fie mijlocitor. Dupa aceea la doua luni distanta am ramas insarcinata. A fost cea mai mare bucurie din viata mea. Eramcoplesiti de bucurie ca Dumnezeu ne ascultase , prin mijlocitorii Lui, pe noi pacatosii.

In rugaciunile mele mi.am dorit ca bebe sa fie baietel ca sa il aduc Dpmnului. Sa ma bucur de copilaria sa apoi sa il duc Lui, daca va fi vrednic.

Acum avem o minune de baietel care poarta numele Sfantului Nicolae si al Domnului Iisus Hristos - Nicolas Emanuel.
Domnul le poate indeplini pe toate. Nu incetam sa ii multumim Domnului si mijlocitorilor pentru aceasta minune.

[Yasmina]

Foarte frumos thread intradevar si multe povesti cu adevarate miracole.
Asteptam mai multe comentarii :)

[RalucaMC]

Toate povestile sunt minunate!Spunea cineva ca nu e greu sa faci un copil,greu e sa-l cresti.Eee,uite ca nici sa-l faci nu-i asa usor.

Eu am citit intr-o revista despre o preoteasa care avea un baietel (Pantelimon) si care isi dorea inca un copil.A ramas insarcinata,insa a pierdut sarcina.S-a dus la o manastire (exact unde se casatorisera ea si sotul ei) si,rugandu-se in fata icoanei Sfantului Pantelimon,ocrotitorul copilului ei,a vazut ca pe acelasi perete,chiar langa Sfantul Pantelimon era pictata icoana Sfintei Mucenite Filofteia.A citi apoi de mai multe ori Acatistul Sfintei Filofteia si,dupa cateva luni,a ramas insarcinata.A nascut o fetita pe care a numit-o Filofteia.

[lore86]

Toate minunile mele au fost un dar al Domnului.
Anastasia, prima a fost un dar atat de asteptat. A venit abia dupa 3 ani jumate de la casatorie, desi atat ne doream un bebe! Si ptr ca am aflat ca sunt insarcinata in ziua sfintei Anastasia Patriciana, am nascut in preajma sfintei Anastasia Romana si mai ales ca tot timpul sarcinii, am cantat Hristos a inviat I-am pus numele Sfintei Invieri(adica Anastasia).
Sufletul meu de mama isi dorea un baietel, care sa il cinsteasca pe Dumnezeu. Dupa 11 luni de la nasterea primei fetite a venit pe lume Timotei(adica cel ce il cinsteste pe Dumnezeu). Apoi la un an si patru luni a venit si Andrei(dupa ce statusem, cateva saptamani cu el in spital pe perfuzii ptr ca era"sa-l scap").
Nasterea lui Andrei a fost extrem de grea, am pierdut mult sange....Eram pe punctul de a pleca dincolo. Incepusem sa pregust trecerea...Dar Domnul nu m-a lasat. Aveam o misiune de indeplinit. Au urmat momente grele, eram extrem de epuizata cu trei bebelusi(cea mare avea 2 ani si 3 luni, mijlociul 1 ani si patru luni).

Si totusi dupa o vreme sufletul meu s-a aprins iar de dragoste, dorindu-mi un alt copilas.Poate o fetita...Promisem sfintilro Brancoveni ca de voi ramane iar insarcinata , copilul meu va purta numele unuia. Imi doream atat de mult Stefan!
Si iata ca minunea s-a produs. Desi, spream sa fie fetita pruncul nostru este baiat.
Inca nu am ajuns la capat de drum, mai avem vreo 2 luni dar asteptam cu bucurie ,minunea.

A fost o sarcina extrem de grea. Era sa o pierd de cateva ori. Medicul m-a atentinat asupra acestui aspect.Au urmat tratamente, repaus total la pat. Inca de la inceput aveam contractii, neputinte, slabiciuni. A fost o sarcina purtata mai mult in pat.
"Doamne, nu mi-l lua inapoi, te rog.Daca tot e nevoie de o jerfa, mai radbda-ma putin sa se nasca pruncul si atunci te rog, ia-ma pe mine, dar lasa-l pe el." In fiecare zi ma rugam sa ramana bebe acolo. Fiecare zi era o minune ca traieste, ca creste, ca nu se duce. De sfintele Pasti am reusit, dupa o lunga perioada sa ma tin pe picioare. Prin darul Domnului, m-am impartasit. Apoi s-a intamplat ceva inexplicabil: am inceput sa simt cum puterea in revine in trup. Prind forta. De atunci nu am mai stat 24 de ore in pat. E drept ca stau destul de multisor in pat, dar reusesc sa fac si o mancare, sa spal copii, sa ma ocup de ei, sa strang cate ceva prin casa. Inainte nu puteam nimic. Si mersul la toaleta era insotit de dureri.
Oscilam in privinta numelui. Eu imi doream atat Stefan, iar sotul Matei. Si nu mi se parea cinstit sa cedez eu, dupa cat sufeream zilnic. Si iata, ca intr-o seara dupa rugaciunea obisnuita, am facut otpustul zicand:"Doamne, Iisuse Hristoase ptr rugaciunile...." Iar cand am ajuns sa pomenesc si sfintii Brancoveni, la pomenirea numelui Sfantului MAtei pruncul a saltat voios batand de trei ori(din maini sau picioruse). Atat...nici inainte, nici dupa nu a mai batut. Asa am inteles ca voia Domnului si a micutului era sa poarte numele sfantului MAtei Brancoveanu. Atunci am cedat si am acceptat numele cu bucurie.

La noi a inceput numaratoarea inversa. Mai avem putin....Nadajduim in mila Domnului sa il mai tina acolo cat sa scape de incubator, desi semne ca ar veni mai repede apar.

Cel mai frumos dar pe care mi l-a facut Domnul, dupa ce mi s-a descoperit au fost tocmai ei, copilasii mei. E foarte greu, mai ales ca sunt singura in majoritatea timpului.
Dar e singura ascultare pe care as putea sa o duc cu bucurie.Si care ma implineste chiar daca tremur de oboseala noaptea cand ma pun in pat, ca nu am putere decat sa zic un Tatal nostru.
Desi adesea, ochii mi se umplu de lacrimi si ma intreb ce bine am facut eu in aceasta lume de Domnul imi da atatea bucurii, ptr care nu as putea sa-i multumesc"Mii de vieti daca-as trai".
Acum ma rog doar sa pastrez curate darurile incredintate spre pastrare...

[Ekaterina]

Marturisire ta m-a impresionat profund, sunt multe de invatat din tot ce ai scris. Ma gandeam citind faptul ca ati asteptat 3 ani si jumatate, ca e nespus de bine sa Il lasi pe Dumnezeu sa hotarasca, El stie cel mai bine cand trebuie sa vina un copil si daca accepti voia Lui, bucuria si ajutorul primit sunt greu de descris.

Iti doresc din suflet sa nasti un baietel sanatos, la termen, fara complicatii si sa ai o nastere usoara. Si eu am stat la pat cu primul bebe, dar asta in ultima parte, iar la cel de-al doilea nu am avut parte de odihna, dar a ajutat Dumnezeu si Sfantul Maxim si a fost bine.

Cel mai mare dar pe care l-am primit in viata (pe langa un sot minunat) sunt copiii nostri si cred ca cele mai fericite femei sunt cele ce au primit acesta mare binecuvantare de a avea mai multi copii.