Sfinti copii

[RalucaMC]

Credinţa lui în Hristos şi iubirea lui faţă de Biserică l-au făcut pe Sfântul Gavriil să-şi petreacă cea mai mare parte a zilei în biserica din satul său.

Era în anul 1690, o epocă a unor confruntări religioase dure în Polonia, când micul Gavriil a fost răpit de guvernatorul regiunii, a fost dusla Białystokşi, după ce a fost torturat, a pătimit moartea mucenicească.

Avea şase ani, dar acest fapt nu a constituit un obstacol pentru prigonitorii credinţei nu doar să-l omoare, ci să şi arunce sfintele lui moaşte într-o pădure din apropierea satului său, Zverki, pentru a nu afla nimeni ce s-a întâmplat.

Însă Dumnezeu, Care l-a primit ca mucenic al său, a avut grijă ca trupul mucenicului să rămână intact şi astfel, nouă zile mai târziu, când l-au găsit în pădure, au văzut cu uimire cum patru câini îl apărau de păsările răpitoare şi de animalele sălbatice, ca să nu-l sfâşie, adeverind cuvintele psalmistului David: „Domnul păzeşte oasele drepţilor Lui, nici unul din ele nu se va zdrobi”.

Dar Dumnezeu nu a păzit sfintele moaşte ale tânărului Său mucenic doar atunci. Le-a păstrat intacte de multe catastrofe care au avut loc, chiar şi de un incendiu care a distrus în 1746 biserica din Zverk, în care se păstrau, în afară de mâna sa care a ars. Dar şi aceasta a fost recâştigată, când au aşezat sfintele moaşte ale Sfântului Gavriil în Sfântul Altar al mănăstirii Zambluduv.

Peripeţiile cinstitelor moaşte nu s-au oprit însă nici în anii următori, dar harul sfântului a lucrat minunat oriunde s-au aflat, făcând o mulţime de minuni şi vindecări până în zilele noastre, constituind un tezaur preţios pentru oraşul şi eparhia Białystok.