Antropologia (teologica) ortodoxa

[Adrianna]

Multumec mult de raspunsuri!

Nu pot scrie mult azi, o sa raspund insa rapid la o intrebare: omul a fost facut de Dumnezeu "cu mainile" Lui si nu a iesit din pamant ca animalele tocmai pentru ca Dumnezeu l-a facut dupa Chipul si Asemanarea Sa. Prin modul in care a fost creat a primit dimensiunea duhovniceasca suplimentara fata de animale care nu au primit asa ceva. Viata biologica insa au primit-o in acelasi mod si unii si altii de la Dumnezeu, este suflarea de viata. Asa cum animalele au iesit vii (biologic) din pamant tot asa si omul a iesit viu (biologic) din mainile lui Dumnezeu. In plus omul a iesit si viu duhovniceste pentru ca fusese sadita in el asemanarea cu Dumnezeu.

Am acum o intrebare: de unde ideea de a ne indumnezei? Si Eva a dorit sa se indumnezeiasca si rau a facut. O explicatie citita a fost ca raul nu a constat in dorinta de indumnezeire ci in modul in care a dorit sa o obtina: prin forte proprii. Daca insa Eva nu ar fi facut greseala, Hristos nu ar fi venit niciodata si ca atare indumnezeirea nu s-ar fi realizat, ar fi ramas toti pe treapta iluminarii (astept explicatii va rog despre aceasta treapta). Revenind, imi pare o mare contradictie aici.

In ceea ce ma priveste, eu nu indraznesc sa afirm indumnezeirea omului, care nu-i totuna cu a fi fiul lui Dumnezeu adoptiv. Chiar si numai idea de indumnezeire ma duce cu gandul la pagani si idoli. Imi cer iertare, dar asa simt.

Multumesc mult

[Eugen7]

În prealabil postat de Adrianna

o sa raspund insa rapid la o intrebare: omul a fost facut de Dumnezeu "cu mainile" Lui si nu a iesit din pamant ca animalele tocmai pentru ca Dumnezeu l-a facut dupa Chipul si Asemanarea Sa.

:) Asertiunea aceasta nu este pertinenta. Organismele au un inceput al existentei prin Cuvantul (Logosul, Fiul) lui Dumnezeu (caci Dumnezeu "a zis", "a rostit" si Cuvantul Sau este "viul si lucrator"), iar omul e facut doar de "mainile" lui Dumnezeu. Pai ce omul este inferior animalelor caci la crearea omului nu a participat Cuvantul lui Dumnezeu ci doar mainile Lui Dumnezeu? Doamne fereste!

a) In primul rand universul este in Dumnezeu si nu Dumnezeu este in univers. Asadar cate maini are Dumnezeu, cate degete la maini? (daca va place sa interpertati ad litteram Sfanta Scriptura)?
b) In al doilea rand oare "mana" este mai "importanta" ca manifestare a lucrarii decat Cuvantul, Fiul, Logosul? Membre (maini) au si animalele si lucreaza cu ele si isi fac culcusuri etc (spre exemplu castorul, sau coloniile de furnici...).
Care om sau animal poate crea prin cuvantul sau desi poate lucra cu mainile (mebrele)? Nimeni (nici ingerii) in afara de Dumnezeu nu poate crea prin Cuvant!

Antropologia (filocalica, academica) ortodoxa este inechivoca: viata duhovniceasca a omului (ce are efecte directe asupra cognitiei umane), urmare a harului Duhului Sfant este cea care face diferenta intre om si animale si nu MODUL in care a fost creat Adam din punct de vedere al vietii biologice (fiziologie).

Teologia patristica este inechivoca cand afirma ca: Omul lucreaza cu ajutorul mainilor si de aceea in sens metaforic Sfanta Scriptura vorbeste de Mainile lui Dumnezeu, pentru a arata lucrarea Lui si nicidecum pentru a indica prin aceasta ca Dumnezeu are maini, picioare, ochi, urechi...

În prealabil postat de Adrianna

Prin modul in care a fost creat a primit dimensiunea duhovniceasca suplimentara fata de animale care nu au primit asa ceva. Viata biologica insa au primit-o in acelasi mod si unii si altii de la Dumnezeu, este suflarea de viata. Asa cum animalele au iesit vii (biologic) din pamant tot asa si omul a iesit viu (biologic) din mainile lui Dumnezeu. In plus omul a iesit si viu duhovniceste pentru ca fusese sadita in el asemanarea cu Dumnezeu.

Din nefericire asertiunea dvs. este specifica creationismului "intelligent design" ce interpreteaza Sfanta Scriptura ad litteram.

Teologia academica contemporanta, fidela antropologiei patristice si filocalice respinge creationismul interpretat ad litteram (inclusiv "intelligent design").

In postarile de la inceputul topicului am prezentat explicatia elocventa a antropologiei filocalice ortodoxe (Sfantul Serafim de Sarov, Gheron Iosif) in care se precizeaza inechivoc faptul ca Adam a primit harul Duhului Sfant (viata duhovniceasca) ulterior momentului creatiei biologice (fiziologice), adica Dumnezeu nu lucra cu mainile si sufla suflarea de viata duhovniceasca in timp ce lucra trupul lui Adam din pamant; ci este vorba de doua evenimente disticte in crearea lui Adam: inceputul vietii biologice (specifice animalelor, momentul in care trupul a fost facut din tarana) si inceputul vietii duhovnicesti (momentul in care a primit suflarea de viata duhovniceasca). Iar din punt de vedere ontologic, antropologic, a treia etapa din crearea omului este cea mai importanta: intruparea Cuvantului (Logosului, Fiului) in om, pentru ca doar intru Hristos Iiisus prin harul Dhului Sfant omul este indumnezeit prin har si nu prin fire.

În prealabil postat de Adrianna

Am acum o intrebare: de unde ideea de a ne indumnezei? Si Eva a dorit sa se indumnezeiasca si rau a facut.

Consider ca va grabiti cu concluziile.
Adam si Eva stiau, erau constienti ca sunt creati, adica au un mod existenta (vietuire duhovniceasca evident) "dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu" si NU identic fiintial cu Dumnezeu. Si ingerii buni au viata duhovniceasca asemenea lui Dumnezeu.
Diavolul a amagit pe Eva si Adam ca "vor fi ca Dumnzeu" adica asemenea si nu "identic".

Hristos Iisus ofera omului in dar indumnezeirea prin har, la care nici Adam si nici ingerii nu indreazneau sa cugete, gandeasca.

Astfel indumnezeirea este darul exclusiv al lui Dumnezeu pentru om, numai si numai intru Hristos Iisus. Omul poate accepta acest dar sau il poate refuza. Omul alege.

În prealabil postat de Adrianna

Daca insa Eva nu ar fi facut greseala, Hristos nu ar fi venit niciodata si ca atare indumnezeirea nu s-ar fi realizat, ar fi ramas toti pe treapta iluminarii (astept explicatii va rog despre aceasta treapta).

Noi oamenii gandim omeneste... insa Dumnezeu spune "gandurile Mele nu sunt ca gandurile voastre" (Isaia).
Mai intelept ar fi sa nu filozofam "ce ar fost daca..." "ce ar fi daca..." ci sa studiem, sa traim, scrierile filocalice care vorbesc duhovniceste despre aceste lucruri duhovincesti ce pot fi intelese evident duhovniceste.

Pe scurt, potrivit spiritualitatii ortodoxe, pe trapta iluminarii (contemplarii) omul intelege (are cognitie duhovniceasca specifica) prin conlucrare cu harul Duhului Sfant (de care este consitient) cauza si scopul creatiei (univers, organisme, "limbajul" animalelor...) dar inca nu "vede" duhovniceste "lumina necreata" a lui Dumnezeu (pe care Hristos Iisus a aratat-o la Schimbarea la Fata pe muntele Tabor), aceasta fiind posibila doar pe ultima treapta spirituala: desavarsirea (indumnezeirea).

În prealabil postat de Adrianna

In ceea ce ma priveste, eu nu indraznesc sa afirm indumnezeirea omului, care nu-i totuna cu a fi fiul lui Dumnezeu adoptiv. Chiar si numai idea de indumnezeire ma duce cu gandul la pagani si idoli. Imi cer iertare, dar asa simt.

Consider ca trebuie sa aveti in vedere hrana spirituala cu care va hraniti.

Teologia protestanta si neoprotestanta urmareste in principal doar asprectele juridice ale filiatiei divine, si nu cele duhovnicesti in care dragostea (emotiile si sentimentele duhovnicesti, cognitia duhovineasca) sunt baza filiatiei (firesti in cazul Fiului, Iisus Hristos) si adoptiei (oamenilor intru Hristos Iisus).

Teologia filocalica vorbeste de nemasurata iubire a lui Dumnezeu (atat reciproca in cazul persoanelor Sfintei Treimi) cat si iubirea pentru om (Ioan 3,16). (Recomand Pr.Prof Dumitru Staniloae - La inceput a fost iubirea)
Iubirea lui Dumnezeu pentru om nu poate fi inteleasa in sens juridic ci doar in sens Duhovnicesc. Astfel indumnezeirea trebuie analizata exclusiv prin prisma iubirii, deci cu cat avem mai multa iubire prin harul Duhului Sfant cu atat ea trebuie sa fie lucratoare in iubire pentru iubire spre slava Lui Dumnezeu ("Datori suntem noi cei puternici sa purtam suferintele celor neputiciosi").

În prealabil postat de Adrianna

Multumesc mult

Consider ca nu aveti de ce sa multumiti. Lui Dumnezeu i se cuvine multumirea.

P.S. Sper ca si folositi ivatatura patristica si filocalica si nu doar o iscoditi.

[Mihailc]

Citind topicul de faţă, mi-am adus aminte câtă dreptate avea părintele Ioannis Romanidis când spunea că neopatristica prost înţeleasă poate conduce la scolasticizarea discursului teologic şi transformarea exegezei scrierilor rămase de la Părinţi în sisteme narative închise în ele însele, structurate în tot felul de discipline atomizate sub influenţa metodologiilor hermeutice seculare aplicate în special marilor sisteme filozofice.
Doar aşa s-a putut trezi Biserica colonizată abuziv cu o grămadă de antropologii, epistemologii, cosmologii etc, toate purtând epitetul legitimant de "ortodoxă/e", care n-au făcut altceva decât să arunce pe piaţa ideologiilor cu pretenţii globale un alt competitor: teologia "ortodoxă". După cât de întrăinate sunt aceste contrucţii intelectuale, altminteri fascinante pentru pasionaţii genului, de exigenţele urgente şi reale ale vieţii ar trebui să mulţumim Domnului pentru aparenta dezbinare a ortodoxiei, fiindcă în acest mod toate scolasticismele astea sunt ţinute totuşi departe de ispita omologării doctrinare şi a validării dogmatice.

[Eugen7]

În prealabil postat de Mihailc

s-a putut trezi Biserica colonizată abuziv cu o grămadă de antropologii, epistemologii, cosmologii etc, toate purtând epitetul legitimant de "ortodoxă/e", care n-au făcut altceva decât să arunce pe piaţa ideologiilor cu pretenţii globale un alt competitor: teologia "ortodoxă". După cât de întrăinate sunt aceste contrucţii intelectuale, altminteri fascinante pentru pasionaţii genului, de exigenţele urgente şi reale ale vieţii ar trebui să mulţumim Domnului pentru aparenta dezbinare a ortodoxiei, fiindcă în acest mod toate scolasticismele astea sunt ţinute totuşi departe de ispita omologării doctrinare şi a validării dogmatice.

Consider ca asertiunea dvs. nu este pertinenta in contextul social, cultural si teologic contemporan, fiind "departe" de metodologia patristica.

Teologia ortodoxa este chemata sa raspunda nevoilor ontologice ale omenirii (ce includ mantuirea) "in toata vremea si in tot locul" rafinandu-si adevarurile teologice in functie de limbajul stiintific si filozofic al vremii.

Antropologia patristica si filocalica ortodoxa este inechivoca. In ceea ce priveste cosmologia pentru ca tot ati adus vorba, modelul functional geocentrist pentru univers, conform paradigmei stiintifice din epoca patristica este "depasit" din punct de vedere intelectual si stiintific; iar din punct de vedere teologic nu a avut niciodata eticheta de "infailibil" asa cum are antropologia, soteriologia, spiritualitatea ortodoxa.

Incercari furibunde creationiste in interpretarea ad litteram a Sfintei Scripturi (precum "intelligent design") nu au facut decat sa accentueze raspandirea ateismului filozofiei materialiste in cercurile intelectuale.

O cosmologie rigida axata pe limbajul "depasit" al filozofiei si paradigmei stiintifice din epoca patristica nu mai este pertinent astazi din punct de vedere teologic.
Sfintii Parinti cunosteau stiinta vremii lor. Cati dintre teologii ortodocsi de astazi inteleg paradigma stiintifica actuala? Cati dintre ei sunt capabili sa ofere discursuri apologietice opuse ateismului implicat de filozofia materialista (care a acaparat rezultatele stiintifice)?

Cati dintre teologii ortodocsi de astazi sunt capabili asemenea Sfantului Pavel, asemenea Sfintilo Parinti sa "aruce mreaja evangheliei in adacul lumii" civilizate, dominate de ateismul filozofiei materialiste si de idolatria placerii urmare a preceptiei senzoriale?
In aceste "adacuri" (ale intunericul lumii acesteia) sunt "pesti" mari care zac (stare care corespunde mortii sufletesti, duhovnicesti) si care prin harul Duhului Sfant pot fi adusi la viata adevarata in Hristos Iisus in Sfanta Sa Biserica.

Latura misionara ortoxa nu cumva sa limiteaza astazi la arucarea mrejelor la malul apei, unde sunt cativa pestisori ce pot fi vazuti cu ochilul liber si care pot fi prinsi cu orice mreaja filozofica? Oare vedera duhovniceasca pe care au avut-o parintii nostri nu mai este accesibila astazi teologiei orodoxe, oare metodologia lor este "depasita" astazi... sau mai degraba teologii nostri nu mai nazuiesc catre vederea duhovniceasca si se limiteaza la redarea sterila a unor pasaje pe care nu le inteleg; si nu mai studiaza stiinta actuala asa cum faceau Sfintii Parinti cu stiinta din vremea lor, pentru a putea raspunde nevoilor Bisericii care sunt atat interioare cat exterioare?

Ortodoxia nu inseamna egoism, egocentrism, izolare. Nu inseamna nepasare fata de semeni. Noi suntem in Biserica, pe drumul manutirii si gata... nu ne mai pasa se restul lumii. La Sfanta Liturghie ne rugam "pentru pacea lumii" pentru ca toti sa vina la Hristos Iisus care spune "pe cel ce vine la Mine nu il voi scoate afara".

O frumoasa istorisire filocalica spune ca un sfant moare (adoarme) si ajunge la poarta Raiului si bate... si de acolo o voce ii raspune: "Cu cine esti"? Iar sfantul nedumerit spune: "Cum cu cine sunt? NU ma intrebi cine sunt?" Vocea din Rai rapunde: "Cu cine esti? Caci pe tine te cunosc... caci harul Duhului Sfant te-a sfintit dar tu cum au conlucrat cu Domnul Iisus Hristos imnultind talantii primiti?" "Celui ce mult i s-a dat mult i se va cere" si "Datori suntem noi cei puternici sa putram suferintele celor neputinciosi".

[Mihailc]

Tocmai că o "metodologie patristică" ca atare nu există şi n-a existat niciodată, doar dacă cineva îşi pune mintea să o inventeze prin manipulare textuală.
Totuşi mai citiţi odată textul meu, fiindcă nu mă regăsesc în contraargumentaţia dumneavoastră.
Vreau doar un singur lucru să scot în evidenţă:

1. Tradiţia nu e ferecată aşa cum vor unii ortodocşi să creadă, pentru că obârşia ei ultimă este Duhul Sfânt. Ea continuă şi astăzi să transfigureze oameni, fapte, idei, stări de conştiinţă. Aşa cum a ridicat la putere, în primul mileniu, limbajul filosofiei greceşti şi înţelepciunea orientală semitică, acordându-le cu adevărul, aşa poate şi astăzi să realizeze joncţiuni esenţiale cu reflecţia contemporană asupra realului şi a valorilor, îmbogăţindu-le cu darurile Cinzecimii. Pentru că, să ne fie clar: Biserica nu e o instituţie, nici o societate alternativă a unor privilegiaţi, ci Împărăţia în faza copilăriei ei terestre, cu o continuare în eshaton. Prin urmare, influenţa ei asupra cosmosului şi a lumii nu poate fi determinată, nici îngrădită pastoral sau prin alte mijloace. Omul eclezial nu relaţionează shismatic cu lumea, în sensul că nu atomizează la nesfârşit cunoaşterea prin expandarea babiloniei teoretice, ci îmbisericeşte casa, profesia, cercul afectiv, grădina şi cam tot ce vine în contact cu el. Asta nu înseamnă deloc propagandă şi critică exclusivistă sau propovăduiri sectare, ci inducţie duhovnicească prin arătarea iconică a unei existenţe însămânţate cu germenii învierii.

[delia31]

Il pe rog pe discipolul :) parintelui Ioannis Romanidis sa nu se limiteze la a-i critica pe diletantii alde mine pentru necunoasterea si neintelegerea patristicii si transformarea exegezei patristice intr-un sistem narativ inchis in el insusi, ci sa ofere si o solutie, pt. ca sistemul asta narativ inchis in sine sa nu duca la „scolasticizarea discursului teologic”, il rog deci, sa se implice direct in contextul concret al topicului, unde unii incearca sa ne convinga ca prin suflarea primita de la Dumnezeu, omul n-a primit nimic altceva decat viata biologica la fel ca restul vietuitoarelor.

Desi Scriptura nu afirma nicaieri ca Dumnezeu ar fi suflat suflarea Sa de Viata si asupra animalelor. Afirma doar ca au suflare de viata biologica dar nu primita prin suflarea directa, acordata exclusiv omului.

De aici pana la conceptia adventisto-iehovista ca sufletul omului si sufletul unui animal nu difera ontologic prin nimic, nu mai e decat un pas.
Dupa conceptia unora (az7), sufletul Maicii Domnului de ex., a avut aceeasi soarta dupa moarte ca si sufletul unui popândău. Le-a inghitit pamantul iar oamenii si-au facut din el caramizi, oale si ulcele.
Iar de aici pana la ateism, e doar o juma’ de pas.

Asa ca, il invit in calitate de „om eclezial” sa contracareze tendinta asta si „sa îmbisericeasca, pe langa propria casa, profesie, cercul afectiv , grădina şi cam tot ce vine în contact cu el ” si acest topic :)
Multumim de pe acum pentru ceea ce urmeaza sa ne „arate iconic: existenţa însămânţata cu germenii învierii”.

[Mihailc]

În prealabil postat de delia31

Il pe rog pe discipolul :) parintelui Ioannis Romanidis sa nu se limiteze la a-i critica pe diletantii alde mine pentru necunoasterea si neintelegerea patristicii si transformarea exegezei patristice intr-un sistem narativ inchis in el insusi, ci sa ofere si o solutie, pt. ca sistemul asta narativ inchis in sine sa nu duca la „scolasticizarea discursului teologic”, il rog deci, sa se implice direct in contextul concret al topicului, unde sustinatorii modelului intelligent design, incearca sa ne convinga ca prin suflarea primita de la Dumnezeu, omul n-a primit nimic altceva decat viata biologica la fel ca restul vietuitoarelor.

Desi Scriptura nu afirma nicaieri ca Dumnezeu ar fi suflat suflarea Sa de Viata si asupra animalelor. Afirma doar ca au suflare de viata biologica dar nu primita prin suflarea directa, acordata exclusiv omului.

De aici pana la conceptia adventisto-iehovista ca sufletul omului si sufletul unui animal nu difera ontologic prin nimic, nu mai e decat un pas.
Dupa conceptia unora (az7), sufletul Maicii Domnului de ex., a avut aceeasi soarta dupa moarte ca si sufletul unui popândău. Le-a inghitit pamantul iar oamenii si-au facut din el caramizi, oale si ulcele.
Iar de aici pana la ateism, e doar o juma’ de pas.

Asa ca, il invit in calitate de „om eclezial” sa contracareze tendinta asta si „sa îmbisericeasca, pe langa propria casa, profesie, cercul afectiv , grădina şi cam tot ce vine în contact cu el ” si acest topic :)
Multumim de pe acum pentru ceea ce urmeaza sa ne „arate iconic: existenţa însămânţata cu germenii învierii”.

O să-i transmit cu prima ocazie! Dar nu vă bazaţi pe el, continuaţi să vă distraţi aşa cum aţi început, că pare palpitant hobby-ul vostru!

[Eugen7]

În prealabil postat de delia31

il rog deci, sa se implice direct in contextul concret al topicului, unde sustinatorii modelului intelligent design, incearca sa ne convinga ca prin suflarea primita de la Dumnezeu, omul n-a primit nimic altceva decat viata biologica la fel ca restul vietuitoarelor.

Desi Scriptura nu afirma nicaieri ca Dumnezeu ar fi suflat suflarea Sa de Viata si asupra animalelor. Afirma doar ca au suflare de viata biologica dar nu primita prin suflarea directa, acordata exclusiv omului.

De aici pana la conceptia adventisto-iehovista ca sufletul omului si sufletul unui animal nu difera ontologic prin nimic, nu mai e decat un pas.

Subscriu indemnului pe care il consider pertinent. De asemnea consider pertinenta asertiuenea Deliei privitoare la conceptiile eronate despre sufletul uman.

Pentru antropologia teologica ortodoxa (academica, patristica, filocalica) recomand:
Conceptia iudaica despre trupul si sufletul spiritual al omului, care sta la baza antropolgiei teologice ortodoxe crestine:
1. PHILON din Alexandria, Comentariu Alegoric al Legilor Sfinte după Lucrarea de Șase Zile, trad. Zenaida Anamaira Luca. București: Paidea, 2002.

Teologie ortodoxa si stiinta:
2. PUHALO Lazăr, IPS, Dovada lucrurilor nevăzute. Ortodoxia şi fizica modernă, trad. Corina Stavinschi, Doina Ionescu. Bucureşti: XXI Eonul Dogmatic, 2005.
3. NESTERUK Alexei, Light from the East: Theology Science and the Eastern Orthodox Tradition, Minneapolis: Fortress Press, 2003.
4. NESTERUK Alexei, Universul in comuniune, trad. Mihai-Silviu Chirilă. Bucureşti: Curtea Veche, 2009.
5. LEMENI Adrian, Repere patristice în dialogul dintre teologie şi știință. Bucureşti: IBMBOR, 2007.
6. LEMENI Adrian, Teologie ortodoxa şi știință. Bucureşti: IBMBOR, 2007.

Antropoligie ortodoxa (precum si implicatii cosmologice)
7. LUCA al Crimeei, Sfântul, Puterea inimii, trad. Savga Evdochia, Bucuresti: Sophia, 2010.
8. MOORE Lazarus, Arhimadrit, Sfantul Serafim de Sarov. O biografie spirituala, trad. Paul Balan, Bucuresti: Agapis, 2002.
9. ICĂ Ioan, Pr., Alexandros Kalomiros, Andrei Kuraev, Doru Costache, Sfinţii Părinţi despre originile şi destinul cosmosului şi omului. Sibiu: Deisis, 2003.
10. PUHALO Lazăr, IPS, Sufletul, trupul si moartea, trad. Fabia Anton. Cluj-Napoca: Eikon, 2005.
11. PUHALO Lazăr, IPS, Teologia vie in ortodoxie, trad. Fabia Anton. Cluj-Napoca: Eikon, 2005.
12. PUHALO Lazăr, IPS, Caile Ortodoxiei Contemporane, trad. Mihnea Gafita. Cluj-Napoca: Eikon, 2006.
13. MATSOUKAS Nikolaos, Teologia Dogmatica si simbolica vol.II, Expunerea credinţei Ortodoxe, trad. Nicuşor Deciu. Bucureşti: Bizantină, 2006.


Este trist ca inca exista voci precum site-ul:
www.hexaimeron.ro
care se doreste a fi teologic ortodox (la nivel de studii univesitare si postuniveristare) si sustine fatis pseudo-stiinta "intelligent design" cu ridicola cosmologie si antoropologie.
Consider ca atitudini extreme de acest gen fac un deserviciu Bisericii atat pe plan intern cat si extern, intrucat "Omul este cununa creatiei" numai si numai prin harul Dunului Sfant, iar iluminarea si desavarsirea sunt posibila doar intru Hristos Iisus in Sfanta Sa Biserica. Multi intelectuali sunt "opriti" astfel sa vina la Sfanta Biserica sa fie partasi vietii adevarate (duhovnicesti) prin haului Duhului Sfant, intru Hristos Iisus.

Afirm cu toata onestitatea ca orice incercare de justificare a maretiei omului bazata pe argumente ca:
a) planeta Pamant e mai "tanara" si are doar vreo 7 mii de ani de la inceputul existentei sale
b) planeta Pamant este localizata spatio-temporal in centrul universului, ceea ce implica ca geocentrismul (model functional pentru univers) sa fie pertient chiar si in contextul stiintific actual (paradigma stiintifica actuala) ce descrie exclusiv modul in care functioneaza universul (intrucat stiinta nu poate si nu va putea niciodata explica si descrie care este cauza si scopul existentei universului).
c) materia din care e facut trupului omului e diferita de cea din care e facut trupul animalelor; fiziologic functionarea organismului uman (descrisa de ADN) e diferita de cea a animalelor
e) sufletul uman care are un inceput in momentul zamislirii, poate exista prin sine (ontologic, si nu exclusiv prin harul Duhului Sfant)
f) timpul nu depinde de creatie ci creatia depinde de un timp prestabilit ce este absolut pentru toti observatorii (oamenii) (adica evenimentele apar in aceeasi oridine) ceea ce implica ca "ziua" (inclusiv cele ale creatiei) are exact 24 de ore...
g) calendarul nu depinde de creatie, ci creatia depinde de calendar...
sunt forme de idolatrie, intrucat omul este cununa creatiei exclusiv cognitiv, prin harul Duhului Sfant ce ii confera omului viata duhovniceasca pe langa viata biologica (asa cum afrima inechivoc Sfantul Serafim de Sarov in lucrarea mentionata mai sus la pag 148) si repet: iluminarea si desavarsirea sunt posibile numai intru Hristos Iisus in Sfanta Sa Biserica (incepand cu Taina Sfantului Botez si culminanc cu Taina Sfintei Euharistii).

[Fani71]

În prealabil postat de Mihailc

Tocmai că o "metodologie patristică" ca atare nu există şi n-a existat niciodată, doar dacă cineva îşi pune mintea să o inventeze prin manipulare textuală.
Totuşi mai citiţi odată textul meu, fiindcă nu mă regăsesc în contraargumentaţia dumneavoastră.
Vreau doar un singur lucru să scot în evidenţă:

1. Tradiţia nu e ferecată aşa cum vor unii ortodocşi să creadă, pentru că obârşia ei ultimă este Duhul Sfânt. Ea continuă şi astăzi să transfigureze oameni, fapte, idei, stări de conştiinţă. Aşa cum a ridicat la putere, în primul mileniu, limbajul filosofiei greceşti şi înţelepciunea orientală semitică, acordându-le cu adevărul, aşa poate şi astăzi să realizeze joncţiuni esenţiale cu reflecţia contemporană asupra realului şi a valorilor, îmbogăţindu-le cu darurile Cinzecimii. Pentru că, să ne fie clar: Biserica nu e o instituţie, nici o societate alternativă a unor privilegiaţi, ci Împărăţia în faza copilăriei ei terestre, cu o continuare în eshaton. Prin urmare, influenţa ei asupra cosmosului şi a lumii nu poate fi determinată, nici îngrădită pastoral sau prin alte mijloace. Omul eclezial nu relaţionează shismatic cu lumea, în sensul că nu atomizează la nesfârşit cunoaşterea prin expandarea babiloniei teoretice, ci îmbisericeşte casa, profesia, cercul afectiv, grădina şi cam tot ce vine în contact cu el. Asta nu înseamnă deloc propagandă şi critică exclusivistă sau propovăduiri sectare, ci inducţie duhovnicească prin arătarea iconică a unei existenţe însămânţate cu germenii învierii.

Acest raspuns al lui Mihail de mai din susul topicului cred ca rapsunde mai bine decat am facut-o eu afirmatiei lui Catalin ca revelatia s-a incheiat definitiv nsi noi nu ai putem spune nimic ce nu s-a zis deja in domeniul exegezei.