Sindromul "baiatului rau"

[Tina06]

Acum eu vorbesc din experienta proprie, din nefericire.

Multe persoane care au asemenea "atractii" si "comportament" din nefericire, se trag din medii familiale nu tocmai fericite.

Fetele atrase de "specimene" ( cum le numiti ) asta au vazut acasa, si din cauza ca nu au primit iubirea de acasa, cauta in aceste "specimene" ( care le identifica cu mediul familal) iubirea.

Faptul ca sunt "clasate" de alte persoane drept " curve" sau mai stiu eu cum, nu le face decat sa doreasca mai mult iubirea acelor "specimene" pentru ca acele "specimene" le "vrajesc " cu " te iubesc, sa mor io " .

Din nefericire, situatia aceasta exista. SI iarasi din nefericire, aceste "curve" sau "specimene" au nevoie de intelegere si ajutor - e intr-adevar demn de plans ca sunt asemenea cazuri, dar si mai demn de plans este ca aceste persoane, nu vad noroiul in care se afla.

Cei care sunt altfel, cu virtuti, nu pot ajuta si contribui la imbunatatire decat prin ascultare si intelegere.

De cate ori mi-am dorit sa vobesc cu cineva, dar aerul de superioritate sau vorba spusa fara caldura mi-a trecut ca miliarde de cutite prin inima. Si de atatea ori m-am intors la "mocirla" care o stiam.

Adevarat este ca toti avem o alegere si suntem responsabili pentru ceea ce alegem si cum alegem sa fim, dar adevarat de dureros este cand nu vezi si esti orb.

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de Tina06

Acum eu vorbesc din experienta proprie, din nefericire.
(...)
De cate ori mi-am dorit sa vobesc cu cineva, dar aerul de superioritate sau vorba spusa fara caldura mi-a trecut ca miliarde de cutite prin inima. Si de atatea ori m-am intors la "mocirla" care o stiam.

Draga mea, oare de ce n-ai inteles ca acea forma de umilinta si neputinta era inceputul intoarcerii tale? Maria Egipteanca trata problema cu atata usurinta incat o durea exact la palarie de ce spunea lumea. Pana cand, vrand sa intre in biserica si sa mai "vrajeasca" vreun amarat, Dumnezeu S-a impotrivit, iar ea nu putea sa intre, oricat s-ar fi straduit. Abia atunci a reusit sa faca diferenta intre "cei alesi" sau acceptati, si ea... EA singura in toata multimea aceea... Abia atunci i s-a relevat in ochii constiintei, putreziciunea propriei fiinte... Abia atunci a inteles ca nu aceea era Calea, dar cum o mai putea schimba? Cata smerenie si cainta a putut avea, e greu sa ne dam noi cu parerea. Pentru noi e greu sa tinem cateva zile de post, ca si atunci cautam salam de soia, prajituri de post, cascaval de post, etc.. Pentru ea, singura in pustie, fara hrana, foara apa, fara haine, doar mila lui Dumnezeu a tinut-o atata amar de ani. Si cati alti sfinti care au patimit astfel, hraniti poate numai de pasarile cerului (inclusiv Sf. Cuvioasa Teodora de la Sihla)...
Ce inseamna acele "cutite in inima"? Raportate la ce si la cine? De ce sa ne doara atat de rau, rautatea altora? Te-ai intrebat daca nu cumva Dumnezeu a pus acele vorbe intentionat in gura cuiva, numai ca sa te faca sa sangerezi si sa vezi cine esti de fapt?
Cararea mantuirii e ingusta si cu multe capcane si poticneli. Niciodata nu stim ce ne asteapta, iar noi trebuie sa ne rugam mereu cu toata smerenia de care suntem in stare, sa multumim pentru bune si rele si sa veghem. Sa veghem mereu. Chiar si in somn!...

[Tina06]

Sunt de acord cu tine, Mosh - Neagu, toate drumurile de fapt sunt menite sa te duca "acasa" la Domnul.( cum imi place mie sa spun )

Dar din nefericire, nu vedem asta imediat. Mai ales daca esti tanar, e greu sa te intrebi "Te-ai intrebat daca nu cumva Dumnezeu a pus acele vorbe intentionat in gura cuiva, numai ca sa te faca sa sangerezi si sa vezi cine esti de fapt? " , mai ales cand esti pustiu in suflet de credinta.

Drumul te intoarcere, cum spui tu, este anevoios, dar merita. Dar ce vreau eu sa spun, este ca atunci cand deja ai o mare de durere in inima, orice mica "rautate" da pe-afara , te doboara. Un om scuipat incontinuu, la un moment dat oboseste sa-si stearga scuipatul si fuge undeva unde crede el, ca nu il va scuipa nimeni. Si iarasi din nefericire, cand nu ai credinta, e un chin adevarat.



Slava Domnului pentru caile sale si pentru cum , personal, m-a intors pe calea cea buna. Dar ce vreau sa spun este ca intelegerea si mila ( mila in adevaratul sens al cuvantului, nu cea fatarnica ) poate ajuta un astfel de om mort, care nu mai vede.

Nu costa nimic sa fii bun

Pe mine ma doare sa vad ca oamenii cu virtuti, nu dau mai departe ajutorul, ci se grabesc a cataloga si a spune " ha, curva", "ha, asa merita " sau mai stiu eu ce - nu cred ca ma exprim cum trebuie , mereu am avut probleme de exprimare.

Dar am sa dau un exemplu: cand vezi un copil ca plange si urla si da cu pumnii si picioarele in toate, te duci la el si spui " esti rau " , sau incerci sa vezi ce are, de unde vine asta?

Poate pare stupid sa compar situatia cu un copil, dar multi dintre cei in asemenea situatii nu s-au maturizat, ci au ramas mental la o varsta frageda, in care cauta "atentia".

"Cararea mantuirii e ingusta si cu multe capcane si poticneli. Niciodata nu stim ce ne asteapta, iar noi trebuie sa ne rugam mereu cu toata smerenia de care suntem in stare, sa multumim pentru bune si rele si sa veghem. Sa veghem mereu. Chiar si in somn!..." - mare vorba ai spus!