Patimile

Vi se intamplă să aveţi dorinţa sinceră de a vă debarasa de patima/ patimile care vă necăjesc/ stăpânesc, să vă promiteţi şi să promiteţi la spovedanie că nu "veţi mai face" dar apoi să cădeţi din nou pradă acelor patimi? Poate mai rar, mai puţin, mai "controlat"... dar de fapt să vă încălcaţi promisiunea?

Ce e de făcut în asemenea cazuri? Desigur, tot la părintele duhovnic e cheia, totuşi e ruşinos să mergi de n ori cu aceeaşi problemă.... Doamne, câtă răbdare mai are! Şi eu... :-((


Ca o paranteză, am găsit zilele trecute următorul sfat al Sfântului Antonie cel Mare:
"Nu-ţi descoperi gândurile tuturor, ci doar acelora care pot să-ţi vindece sufletul."


Sper ca această postare să nu fie o alegere proastă!

[Marius22]

Care este esenta patimilor? "Raul pe care nu-l voiesc" si pe care il fac, ne spune Sfantul Apostol Pavel.

Iata cum patima se hraneste si creste pe irationalitate. Asa se face ca ea are ultimul cuvant de spus, nu vointa noastra slabita, desi aceasta cunoaste binele si il cauta. De aceea si tamaduirea de patimi nu incepe cautand a urma propriei vointe, ca una ce este nedemna de a ne increde intru ea, ci voii dumnezeiesti. Iar voia dumnezeiasca ni se descopera in chip minunat prin duhovnic.

Fie ca fiecare dintre noi sa ne eliberam pe aceasta cale de cat mai multe din lanturile si lacatele nevazute cu care ne impresoara pacatele si patimile, si prin care suntem tinuti "in pamant strain". Sa ne bucuram de darul libertatii, acela prin care putem simti iarasi caldura "bratelor parintesti".

[Ekaterina]

În prealabil postat de Annyta

Vi se intamplă să aveţi dorinţa sinceră de a vă debarasa de patima/ patimile care vă necăjesc/ stăpânesc, să vă promiteţi şi să promiteţi la spovedanie că nu "veţi mai face" dar apoi să cădeţi din nou pradă acelor patimi? Poate mai rar, mai puţin, mai "controlat"... dar de fapt să vă încălcaţi promisiunea?

Ce e de făcut în asemenea cazuri? Desigur, tot la părintele duhovnic e cheia, totuşi e ruşinos să mergi de n ori cu aceeaşi problemă.... Doamne, câtă răbdare mai are! Şi eu... :-((

Cel ce s-a eliberat de patimi a ajuns la desavarsire, dar asta dupa multe lupte si mari nevointe. Important este sa ne pocaim, sa regretam ca ne lasam dominati de una sau mai multe patimi si sa luptam sa ne eliberam de ele. Nu e usor, dar vazand Dumnezeu dorinta noastra ne va ajuta. Pana la despatimire, vom cadea, ne vom ridica si o vom lua de la capat, asta deoarece nu este o lupta usoara.

Si mie mi s-a intamplat sa fiu in situatia descrisa de tine, si inca mai sunt.

Am gasit la Sfantul Nichita Stithatu un cuvant de folos:

"Cata vreme avem in noi materiile patimilor si ingrijim de bunavoie pricinile lor, nehotarandu-ne sa le clintim pe acestea din loc, are tarie impotriva noastra si puterea lor, luandu-si aceasta tarie din noi. Dar daca le lepadam din noi si ne curatim inima prin lacrimile pocaintei, urand si inselaciunea celor vazute, ne facem partasi de venirea Mangaietorului, vazand pe Dumnezeu in lumina vesnica si fiind vazuti de Dumnezeu."

În prealabil postat de Annyta

Ca o paranteză, am găsit zilele trecute următorul sfat al Sfântului Antonie cel Mare:
"Nu-ţi descoperi gândurile tuturor, ci doar acelora care pot să-ţi vindece sufletul." Sper ca această postare să nu fie o alegere proastă!

Asta asa este, mare adevar. Intr-o anumita situatie, am auzit un cuvant mult folositor: Spovedania se face la duhovnic. Cred ca este mai bine sa ascultam sfatul Sfantului Antonie cel Mare, deoarece noi nu avem dispozitia de a intelege omul cu durerea sa, si in dorinta noastra de a indrepta pe altii sau invers, putem sa facem mai mult rau decat bine. Duhovnicul are harul de la Dumnezeu de aceea prin gura duhovnicului primim un sfat de mare ajutor.

[dobrin7m]

În prealabil postat de Annyta

Vi se intamplă să aveţi dorinţa sinceră de a vă debarasa de patima/ patimile care vă necăjesc/ stăpânesc, să vă promiteţi şi să promiteţi la spovedanie că nu "veţi mai face" dar apoi să cădeţi din nou pradă acelor patimi? Poate mai rar, mai puţin, mai "controlat"... dar de fapt să vă încălcaţi promisiunea?

Ce e de făcut în asemenea cazuri? Desigur, tot la părintele duhovnic e cheia, totuşi e ruşinos să mergi de n ori cu aceeaşi problemă.... Doamne, câtă răbdare mai are! Şi eu... :-((

Sfintii Parinti ne spun ca scaparea de patimi se face cu spovedanie deasa. Asta este. Spovedanie, spovedanie, de n ori, pana scapam de patima. N-avem ce face. Firea pacatoasa se invinge greu. Toti trecem prin asta.