filioque

[Lucian008]

În prealabil postat de ioanna

deci ea a purtat in trup si in suflet Sfanta Treime, pentru ca Fiul intrupat ramane unit ipostatic cu Tatal si Duhul.

Ma enervez pe mine cand nu sunt consecvent. Dvs spuneti ca, pentru ca Fiul intrupat ramane unit ipostatic cu Tatal si Duhul, Fecioara Maria a purtat in trup intreaga Sfanta Treime. Nu e nici o abatere. Este exact ce spuneti dvs. Dar folosind aceeasi argumentare vom ajunge la concluzia ca doparece Fiul intrupat ramane unit ipostatic cu Tatal si Duhul pe Cruce a fost rastignita intreaga Sfanta Treime. Suntei de acord cu aceasta afirmatie? Nu ar trebui sa fiti.

[ioanna]

In pantecele Fecioarei Maria s-a unit firea dumnezeiasca cu firea umana in persoana lui Hristos, de aceea Maria e Nascatoare de Dumnezeu, pentru ca Cel pe care l-a nascut ca om nu era doar om, ci era si Dumnezeu.Maica Domnului este numita in imnografia Bisericii "locas al Preasfintei Treimi", pentru ca cele trei Persoane se unesc in ea din clipa in care s-a intrupat Fiul lui Dumnezeu prin umbrirea de sus a Tatalui si prin lucrarea Sfantului Duh ( Luca 1:34-35)

Ma opresc aici caci vad ca nu intelegeti la ce ma refer eu.
p.s Cand spun ca Fecioara Maria a fost locas al Preasfintei Treimi, ma gandesc la faptul ca lucrarea Sfintei Treimi a fost concentrata acolo, unde atinge punctul culminant.

[iustin10]

Fecioara Maria a purtat in pantece pe Iisus Hristos ,persoana a Sfintei Treimi.
Ea nu a purtat doar firea umana a Fiului lui Dumnezeu,ci chiar persoana Sa,dar in fire umana.
Cel nascut dupa fire umana, care are nevoie de lapte sa se hraneasca,este tot una cu cel nascut din veci ,care hraneste intreaga fire cu milostenia Sa.
Una si aceiasi persoana,in 2 firi,una care plange ca un copil,si alta care tine pe umeri intreaga lume.
Doar prin aceasta persoana avem acces la firea dumnezeiasca, iar in altfel nici cum nu avem ,caci dumnezeirea e necuprinsa fata de noi

[delia31]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Embrionul Ioan Botezătorul a înţeles mai bine decât noi acest lucru atunci când, aflat în apropierea embrionului Isus Cristos, a tresăltat în pântecele maicii sale. Nu este amuzant că, aflat în stadiul embrionar, Ioan Botezătorul Îl recunoaşte fără greş pe Domnul Isus, în schimb acelaşi Ioan Botezătorul, în stadiu adult, trimite emisari lui Isus ca să afle cine este El ? Când mai auziţi că vreun baptist afirmă că botezul ar fi invalid deoarece copiii nu au credinţă, amintiţi-le de credinţa fără greşeală a lui Ioan-embrion, faţă de credinţa amestecată cu dubiu a lui Ioan-adult.

Bun argument! L-am folosit si eu mai demult intr-o discutie cu unii neoprotestanti care nu-si boteaza copiii pe motiv ca inca n-au credinta. Nu stiu inca ce efect a avut, daca or fi tinand cont de el, cert e ca la momentul respectiv, nu erau deloc convinsi (deh! indoctrinarea sectara anti-pedobaptism e greu de invins).

Le-am spus ca, in ciuda faptului ca bebelusii nu-si pot exprima constient dorinta de a fi ai lui Hristos, sufletele lor au deschidere spre primirea harului si nu-L resping pe Hristos, de aceea, cand un bebelus e afundat in apa Botezului impregnata de Duhul Sfant, duhul lui se intalneste tainic cu Duhul lui Hristos, si e astfel invaluit intr-un vesmant de har. De aceea se si canta la Botez imnul baptismal „Cati in Hristos v-ati botezat, in Hristos v-ati si imbracat”.

Le ziceam acelor np ca e de datoria parintilor sa le „aranjeze” ei copiilor lor aceasta intalnire la nivel inalt, intre duhul copilului si Duhul lui Hristos, pt. ca ei singuri nu pot, iar de acolo incolo, stie Dumnezeu cum lucreaza.
Asa cum si embrionul Ioan Botezatorul L-a recunoscut pe Duhul Sfant la intalnirea cu embrionul Hristos, atunci cand mamele lor s-au intalnit in cetatea lui Iuda, tot asa si duhul bebelusului Il va recunoaste pe Duhul Sfant la Botez.

Daca un om si in faza embrionara Il poate simti in duhul lui pe Dumnezeu si se bucura fara sa si poata exprima constient asta, atunci de ce parintii np isi lipsesc propriii copii de o asemenea imensa binefacere? N-o sa pricep niciodata.

Bineinteles ca respectivii o tineau pe a lor una si buna, ca e nevoie ca mai intai sa creasca, sa auda Cuvantul, sa inteleaga si apoi sa creada etc, etc, repetand somnambulic aceleasi idei folosite la brainwashing in secta lor.

Nu stiu daca ii boteaza sau nu pe adultii oligofreni sau autisti sau cu vreun oarecare handicap psihic care nu vor intelege niciodata rational continutul religiei.

scuze de offtopic.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de delia31

Daca un om si in faza embrionara Il poate simti in duhul lui pe Dumnezeu si se bucura fara sa si poata exprima constient asta, atunci de ce parintii np isi lipsesc propriii copii de o asemenea imensa binefacere? N-o sa pricep niciodata.

Asta e simplu. Fiindcă diavolul, mare teolog, cunoaşte foarte bine puterea mântuitoare a Sfintelor Taine. De aceea şi face tot ce poate ca să-l ţină pe om departe de ele. Cu Pocăinţa şi Împărtăşania, cu Maslul şi Confirmarea, a rezolvat-o la protestanţi: invalide. Dar, datorită faptului că Botezul, fie el şi protestant, este autentic şi îi conferă omului răscumpărare prin primirea Graţiei Sfinţitoare, este esenţial pentru Sărsăilă ca oamenii să primească botezul cât mai târziu posibil, idealul lui fiind de a nu-l primi niciodată. Amuzant şi instructiv este faptul că, iniţial, luteranii erau foarte atenţi să boteze copii mici şi îi botezau chiar mai repede decât catolicii. La cel mult trei zile. În acele timpuri (sec al XVI-lea) catolicii îi botezau de preferinţă la 8 zile.

Pe de altă parte, tendinţa de a o tot lălăi cu botezul este, acum, prezentă şi la catolici, ca şi la ortodocşi. Ar fi total neobişnuit să botezi copilul la 8 zile în vremea de acum. Trebuie ca mama să primească nu-ş ce dezlegări de sfârşit de lăuzie, trebuie ca naşa să aibă rochie faină, trebuie cocarde, invitaţii şi cârciumă de fiţe. Răul este prezent peste tot, în lume, în Biserică, în noi înşine. Şi lucrează. A susţine că Răul nu va prevala în Biserică e una, iar a susţine că este absent din Biserică e alta. E prezent bine mersi, ne şopteşte tuturor în urechi şi se adaptează personalităţii noastre, făcând exact acele sugestii diabolice la care suntem mai sensibili. Unui spirit rebel, îi sugerează aderenţa la o schismă care diminuează importanţa Botezului şi îl amână: este atacul de la stânga. Unei femei credincioase, îi şopteşte că nu se poate Botez înainte de Moliftă: iată atacul de la dreapta. Reţetele lui sunt vechi de când e lumea: el este acela care pe unii i-a făcut saduchei, iar pe alţii farisei, distrându-se diavoleşte pe seama înfruntării lor, când de fapt toţi erau prinşi în aceeaşi oală încinsă de el.

Mutatis mutandis, cam acelaşi lucru poate fi observat şi despre căsătorie. Dar, asta e deja subiect de alt topic.

[catalin2]

În prealabil postat de ioanna

Maica Domnului este numita in imnografia Bisericii "locas al Preasfintei Treimi", pentru ca cele trei Persoane se unesc in ea din clipa in care s-a intrupat Fiul lui Dumnezeu prin umbrirea de sus a Tatalui si prin lucrarea Sfantului Duh ( Luca 1:34-35)

Aici e o descriere corecta, dar cred ca interpretarea e gresita. E o idee a Par. Teofil, pe care o si explica in mod corect: http://calindragan.wordpress.com/200...fintei-treimi/
Parintele explica de ce spune asta, nu ca S-a intrupat Sfanta Treime: "îngerul i-a răspuns aşa: “Duhul Sfânt Se va coborî peste tine – deci Duhul Sfânt – şi puterea Celui Preaînalt – puterea lui Dumnezeu Tatăl – te va umbri, de aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine Fiul lui Dumnezeu se va chema”. E posibil ca discutia sa fi pornit de la intelegerea gresita a acestor cuvinte.
Dar nu inseamna ca s-a intrupat Sfanta Treime, ci doar o Persoana a Sfintei Treimi cu ajutorul intregii Sfintei Treimi, ca intotdeauna. Cele Trei Persoane ale Sfintei Treimi sunt de aceeasi Fiinta, dar distincte. Hai sa dam exemplul cu aratarea in fata lui Avraam, sunt Trei Persoane care vin la Avraam. Asadar S-a intrupat doar Persoana Fiului, desi unit fiintial cu Tatal si Duhul. Dar Ipostasele, Persoanele sunt distincte, chiar si catolicii spun acelasi lucru.
Pe scurt, Tatal este Principiul de la care isi iau Fiinta si Fiul si Duhul. Cele Trei Persoane sunt unite Fiintial, dar separate Ipostatic.
Cum spune si Mihnea, unirea ipostatica se refera la unirea firii divine a Fiului cu firea omeneasca. Mai detaliat din dogmatica sf. Damaschin: http://www.crestinortodox.ro/sarbato...hin-68849.html

[Eugen7]

În prealabil postat de delia31

Bun argument! L-am folosit si eu mai demult intr-o discutie cu unii neoprotestanti care nu-si boteaza copiii pe motiv ca inca n-au credinta. Nu stiu inca ce efect a avut, daca or fi tinand cont de el, cert e ca la momentul respectiv, nu erau deloc convinsi (deh! indoctrinarea sectara anti-pedobaptism e greu de invins).

Sunt in asentimentul tau Delia.
Consider ca trebuie subliniata diferenta intre botezul Sfantului Ioan Botezatorul si Botezul in numele Sfintei Treimi intemeiat de Hristos Iisus (care este nastere duhovniceasca intru Hristos Iisus, deci inceput al vietii duhovnicesti).
Hristos Iisus insusi s-a botezat doar cu Botezul lui Ioan si El insusi a fost "taiat imprejur", prunc fiind.

Consider ca "problema" cu teologia protestanta si neoprotestanta rezida in definirea si intelegerea credintei. Acestia tind sa confere credintei un scop in sine, cu valente juridice, lapidare (ca un certificat, document pe care fie il ai fie nu il ai, care poate fi pierdut, redobandit, negociat etc).

Din punct de vedere al teologiei patristice, credinta nu are un scop in sine, ci este doar o actiune cu un scop precis: cunoasterea lui Dumnezeu. ("Noi am crezut si am cunoscut ca Tu esti Hristosul" - Ioan cap 6).
Astfel, din punct de vedere ortodox credinta nu se poate masura cantitativ ci doar calitativ in functie de scopul credintei: cunoastrea lui Hristos. Astfel din faptele omului se vede nivelul cunosterii lui Dumnezeu prin conlucrarea cu harul Duhului Sfant.
Sfintii spre exemplu cunosc pe Hristos si conlucreaza cu harul Dunului Sfant la cel mai inalt nivel.

Din nefericire aceeasi conceptie eronata o gasim in teologia protestanta si neoprotestanta si in definirea mantuirii, care este privita tot sub aspect juridic, lapidar.
Din punct de vedere teologic patristic, mantuirea este o actiune continua ("cu frica si cutremur lucrati mantuirea voastra" Filipeni 2), in mai multe etape cu un scop precis: indumnezeirea omului. In mare cele 3 etape descrise de spiritualitatea ortodoxa sunt: despatimirea, iluminarea (contemplatia) si desavarsirea (indumnezeirea).

[Eugen7]

Mintea umana, in mod obisnuit (adica daca de bazeaza doar pe viata biologica si pe cognitia urmare a perceptiei sezoriale), nu poate "procesa" (in vederea cognitiei) decat obiecte ce au o existenta spatio-temporala.

Prin harul Duhului Sfant, mintea umana poate "procesa" (pentru a obtine o cognitie, cunoastere, "vedere") duhovniceste si obiecte care nu au o existenta spatio-temporala (precum cele "dinaintea" creari universului, spatiului, timpului, materiei; inclusiv cele legate de fiinta lui Dumnezeu, Personele Sfintei Treimi, energia Divina numita harul Duhului Sfant).

Sfantul Grigorie Palama, Sfantu Simeon Noul Teolog, Sfantul Serafim de Sarov, Gheron Iosif si multi alti parinti filocalici descriu modul in care fiecare persoana umana poate ajunge la sfintenie, la "vedere duhovniceasca", la desavarsire, la indumnezeire.

Sfantul Duh nu purcede si de la Fiul in sensul ca Fiul nu participa la cauzarea existentei Duhului Sfant. Fiul doar ne trimite Duhul Sfant (dar nu este cauza a existentei Sale). Parintii filocalici au vazut (si vad) pe Hristos Iisus cu harul Dunului Sfant.

O explicatie puerila:
Prin analogie cu un proiector de la teatru cand in lumina spotului luminos vedem actorul pe care trebuie sa ne fie centrata atentia, insa nu ne putem uita direct la proiector datorita luminii orbitoare; Duhul Sfant care purcede (izvoraste, este cauzat) exclusiv din Tatal, lumineaza pe Fiul pentru a fi vazut de noi prin harul Duhului Sfant. Daca Duhul Sfant ar purcede (ar izvora, ar fi cauzat) si din Fiul atunci noi nu am putea "vedea" duhovniceste pe Fiul din pricina luminii orbitoare.

[Adrianna]

In ce fel Tatal si Duhul Sfant au contribuit la intruparea Fiului? Concret ma refer.

Ce semnificatie are coborarea Duhului Sfant sub forma de porumbel in momentul botezului Domnului de catre Ioan?

Cum intelegeti faptul ca Domnul a spus ca noi suntem una cu El asa cum si El este una cu Tatal? Cum poate exista o astfel de comparatie cand a fi una Fiul cu Tatal inseamna ceea ce ati explicat pana acum si care nu se poate aplica la uniunea om-Dumnezeu? Si totusi Domnul spune "asa cum"?

Despre neoprotestanti: explica ei singuri: Domnul nu a dat botez copiilor ci doar binecuvantare chiar daca acei copii il recunosteau si mergeau la El. Doar adultii se botezau dupa ce se pocaiau de pacate si isi schimbau comportamentul. Nu judec aici daca e bine sau rau ceea ce fac ei ci spun doar ca este perfect biblic.

Legat de cele scrise anterior:

- ce se intelege prin: "nasterea in Sfantul Duh a Fiului de catre Tatal". ? Ma refer la acel "in Sfantul Duh"

- legat de citatul dat din Catehism, cum adica Duhul Sfant ar fi proprietatea noastra daca ar fi vorba de persoana Duhului Sfant? Pai nu suntem Temple ale Duhului Sfant (a persoanei)? Iar mai departe scrie: "prin harul care vine in noi, toate cele trei persoane dumnezeiesti se salasluiesc" - de ce nu ar fi proprietatea noastra cele trei persoane dumnezeiesti in cazul acesta? Si cum adica se salasluiesc persoanele prin har, adica printr-o putere a lor?

- Domnul Iisus are suflet asa cum spune aici:

"În mormânt cu trupul, în iad cu sufletul, ca un Dumnezeu, în rai cu tâlharul şi pe scaun împreună cu Tatăl şi cu Duhul ai fost Hristoase, toate umplându-le Cel ce eşti necuprins."
?

Cum a putut Domnul sa fie in Rai cu talharul inainte de Inaltarea Lui la dreapta Tatalui?

- In acest pasaj:

"Iar daca una e iubirea Tatalui si a Fiului, iar cinstea si convergenta de la Amandoi Acestia este si a Duhului, atunci ea poarta in mijlocul sufletului ei intreaga Treime necreata, din Care pe Unul L-a zamislit fara samanta si, fiind fecioara, L-a nascut fara dureri."

prin convergenta se intelege strict trimiterea sau si originea?
Cum se explica faptul ca Dumnezeu Tatal si Fiul formeaza un binom cand vine vorba de trimiterea Duhului Sfant? Si in ce consta aceasta trimitere daca Duhul Sfant, fiind Dumnezeu, este prezent pretutindeni? Iar daca Dumnezeu este prezent pretutindeni, cum isi poate face salas doar la unii? Ce inseamna ca Dumnezeu Tatal si Fiul isi fac salas la om? Este exclus Duhul Sfant din acest salas? De ce nu este mentionat?
Cum poate Sfanta Fecioara purta si cuprinde inauntru ceea ce de fapt se afla in tot universul? Nu exageram noi cu astfel de idei? Sau reies ele din Biblie?

- despre pasajul cu Avram si cei trei ingeri, biserica sustine in continuare ca ingerii ar fi Sfanta Treime in ciuda faptului ca nimeni nu il poate vedea pe Dumnezeu si sa ramana viu? Nu se cheama acum "Ospitalitatea lui Avram" acea icoana care ii reprezenta pe ingeri si care purta numele de "Sfanta Treime"?

- avand in vedere ca nimeni nu il poate vedea pe Dumnezeu si sa ramana in viata, ce anume vedeau oamenii cand il priveau pe Domnul?

Multumesc de raspunsuri!

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Adrianna

In ce fel Tatal si Duhul Sfant au contribuit la intruparea Fiului? Concret ma refer.

Concret, nu ştiu.

Ce semnificatie are coborarea Duhului Sfant sub forma de porumbel in momentul botezului Domnului de catre Ioan?

Prezenţa Duhului Sfânt sub formă de porumbel, ca şi prezenţa Tatălui manifestată prin vocea Lui ne arată că la Botez operează toate cele trei Persoane ale Sf Treimi. Faptul că la această Epifanie s-au deschis cerurile ne arată că Botezul este introducere mistică într-o realitate care scapă percepţiei noastre uzuale. "Cerurile s-au deschis" foarte rar în Biblie, s-a mai întâmplat la martiriul Sf Ştefan.
De ce tocmai porumbel ? Sfântul Spirit S-a manifestat în variate forme materiale: foc, vânt, mână, deget. Acum, El se manifestă ca porumbel. În baza principiului că înţelesul Noului Testament în cel Vechi se ascunde, ne-am putea gândi că există o legătură între porumbelul trimis de Noe, care îi vesteşte lui sfârşitul Diluviului şi Acest Porumbel. Aşa cum Botezul semnifică moartea omului vechi prin imersie în apă, aşa anunţă "pământ nou şi Cer nou" prin porumbel.

Cum intelegeti faptul ca Domnul a spus ca noi suntem una cu El asa cum si El este una cu Tatal? Cum poate exista o astfel de comparatie cand a fi una Fiul cu Tatal inseamna ceea ce ati explicat pana acum si care nu se poate aplica la uniunea om-Dumnezeu? Si totusi Domnul spune "asa cum"?

Suntem chemaţi la a fi Tatălui fii şi fiice şi, prin urmare, la frăţietate în Cristos, la a moşteni, împreună cu El, un Cer nou şi un Pământ nou. Aceasta este Împărăţia, care este vizibilă şi operează încă de pe acum pe pământ, în ceea ce numim, simplu, "Biserica". Când spunem "fii şi fiice ale Tatălui, fraţi cu Cristos" avem în vedere o filiaţie şi o fraternitate de adopţie, fiindcă, după natură, Cristos este Unul Născut (Unigenitus), după cum credem şi mărturisim.

Despre neoprotestanti: explica ei singuri: Domnul nu a dat botez copiilor ci doar binecuvantare chiar daca acei copii il recunosteau si mergeau la El. Doar adultii se botezau dupa ce se pocaiau de pacate si isi schimbau comportamentul. Nu judec aici daca e bine sau rau ceea ce fac ei ci spun doar ca este perfect biblic.

Biblic este ca toţi oamenii să se boteze, cu toată casa lor.

- ce se intelege prin: "nasterea in Sfantul Duh a Fiului de catre Tatal". ? Ma refer la acel "in Sfantul Duh"

Poate că se referă mai degrabă la înomenirea Fiului decât la naşterea sa dinainte de toţi vecii (din pre-eternitate). La înomenirea Fiului participă: Tatăl, ca promotor al întregului act. Sfântul Spirit, ca vector. Îngerii, prin Arhanghelul Gabriel, ca mesageri ai Buneivestiri. Oamenii, prin Sfânta Fecioară, prin libera lor acceptare ("Fiat mihi").

"În mormânt cu trupul, în iad cu sufletul, ca un Dumnezeu, în rai cu tâlharul şi pe scaun împreună cu Tatăl şi cu Duhul ai fost Hristoase, toate umplându-le Cel ce eşti necuprins."
?

Cum a putut Domnul sa fie in Rai cu talharul inainte de Inaltarea Lui la dreapta Tatalui?

Momentul exact al deschiderii Raiului, care fusese închis după păcatul ancestral, nu îl cunoaştem. Tot ce ştim este că închis a rămas până la moartea Mântuitorului şi că a fost deschis ulterior acestui moment. Dar când anume ? Imediat după moartea Sa ? Sau după Învierea Sa din ziua a treia ? Sau după Înălţarea Sa la Cer ?
Părerea mea personală este că Raiul a fost deschis de Înălţarea la Cer. Sufletele drepţilor lumii vechi au fost eliberate din "iad" (limbus patrum) prin coborârea în "iad" a Domnului dintre moartea şi învierea Sa, dar nu au urcat la Cer până la Ascensiunea Domnului nostru din a 40-a zi, ci au rămas pe pământ în această perioadă, ca un cortegiu nevăzut al Său, ca un nor de martori.

Şi totuşi, cum se împacă această părere cu lauda liturgică "în rai cu tâlharul ai fost, Cristoase" ? Variante: o simplă eroare (textul liturgic nu este infailibil); o excepţie făcută numai cu tâlharul în baza promisiunii Sale "vei fi cu Mine în rai" (promisiune pe care se bazează textul liturgic însuşi); o exprimare în sens figurat, adică "rai" înseamnând nu "Cer", ci "preajma lui Cristos".

Cum se explica faptul ca Dumnezeu Tatal si Fiul formeaza un binom cand vine vorba de trimiterea Duhului Sfant?

De fapt, e un trinom: participă şi Duhul Sfânt. Nu există nicio lucrare extra-treimică în care Persoanele să participe izolat, ci în toate Dumnezeu se comportă ca Dumnezeu Unul. Deci, Duhul nu e existenţă inertă, care merge acolo unde consideră Tatăl şi cu Fiul, ci, fiind Persoană, are toate atributele personale, inclusiv voinţă. Vedem aceasta în străvechea rugăciune când ne adresăm Lui şi Îi spunem "Împărate Ceresc, Mângâietorule, vino şi Te aşează (...)".

Si in ce consta aceasta trimitere daca Duhul Sfant, fiind Dumnezeu, este prezent pretutindeni? Iar daca Dumnezeu este prezent pretutindeni, cum isi poate face salas doar la unii?

Faptul că Dumnezeu este prezent pretutindeni ("El umple fiecare spaţiu") este una, iar faptul că El ar opera pretutindeni ar fi alta. El nu operează pretutindeni, omul fiind singura creatură care Îi poate opune rezistenţă. Duhul Sfânt, deşi e omipotent, este în acelaşi timp foarte delicat cu mine. El este prezent în mine şi îmi dă impulsuri bune, dar, dacă eu Îi spun "Caramba !" El nu mai operează în mine.
De fapt, situaţia e un pic mai complexă şi impune folosirea conceptelor de "har sfinţitor" şi "har lucrător", dar, în mare, deşi Duhul se află pretutindeni, nu toţi se lasă animaţi de El.

Cum poate Sfanta Fecioara purta si cuprinde inauntru ceea ce de fapt se afla in tot universul?

Tocmai de aceea cuvine-se cu adevărat să o fericim pe ea, după cum a spus ea în Biblie: "De acum, mă vor ferici toate naţiunile!". Într-un anume sens, sfântul ei Pântec este mare cât universul.

- despre pasajul cu Avram si cei trei ingeri, biserica sustine in continuare ca ingerii ar fi Sfanta Treime in ciuda faptului ca nimeni nu il poate vedea pe Dumnezeu si sa ramana viu? (...)

- avand in vedere ca nimeni nu il poate vedea pe Dumnezeu si sa ramana in viata, ce anume vedeau oamenii cand il priveau pe Domnul?

Ideea că nimeni nu-L poate vedea pe Dumnezeu şi să rămână în viaţă este accentuată supărător de exegeza iudaică. Noi vorbim mereu de exegeza creştină, uitând că rabinatul are propria lui ştiinţă a Bibliei (în fine, ceea ce consideră el ca fiind Biblia, adică V.T.).

În realitate, citim în Biblie că oamenii L-au văzut pe Dumnezeu Tatăl de zeci de ori şi au rămas în viaţă. Începând cu Adam şi cu Eva. Dar exegeza iudaică merge până acolo încât consideră că ori de câte ori oamenii au avut impresia că vorbesc cu Dumnezeu, de fapt a fost vorba de un înger al Său. Unul de rang înalt, din cinul Domniilor sau chiar al Tronurilor. Tradiţia evreiască medievală (hassidică) i-a găsit şi un nume: Metatron. Pe cale de consecinţă, cei trei de la Stejarul din Mamvri au fost trei îngeri. Isac s-a luptat în ciudata bătălie nocturnă nu cu Dumnezeu, ci cu un înger, etc.