Despre rabdare

[glykys]

Simply, vorbeste cu mamicile de pe forum - Lore86, care are trei si e insarcinata cu al patrulea, Ekaterina, care si ea are doi ingerasi care nu o lasa niciun minut linistita, AndruscaCIM... Iata deci, nu esti singura in situatia aceasta.

Eu l-am luat in brate ieri pe Maxim, copilul "Ekaterinei" (pana intr-un an), care e foarte prietenos, si atata liniste si pace am simtit cu el la piept.

Azi au fost mai agitati fata de obicei, si eu stau foarte greu la capitolul rabdare.
Ai mai sunt mai mari 7 si 5 ani.

În prealabil postat de Simply_me

Azi au fost mai agitati fata de obicei, si eu stau foarte greu la capitolul rabdare.
Ai mai sunt mai mari 7 si 5 ani.

Da-mi-i mie!

În prealabil postat de Adriana Cluj

Da-mi-i mie!

poate ceva rabdare sa-mi dai ...

Imi amintec de un serial american, pe care l-am vazut cu ceva vreme in urma, nu-mi amintesc numele.
Erau o gasca de femei, toate vecine (numele strazii era numele serialului), fiecare cu problemele ei..
Una dintre ele avea trei baietei, dintre care doi erau gemeni, care-i faceau parul maciuca in pemanenta si care o necajeau, desigur fara intentie, pe vecina lor, o doamna mai in varsta si ""petrentioasa"", care nu suporta galagia, nu suporta mingile pe gazonul ei, nu suporta inocenta copiilor pana la urma...
Intr-o zi, disperata mama ii aliniaza si-i instruieste, trimitandu-i apoi la doamna vecina sa-i ceara scuze si sa devina prieteni.
Copiii se conformeaza, se duc, saluta frumos aliniati ca trei pinguini, tanti ii trateaza sobru, ca pe niste mici adulti, ii pune la masuta si-i omeneste cu ceva fursecuri.
Se incropeste cu greu o discutie, stateau copiii ca la fotografie de buletin, vecina ii intreaba una, alta apoi ii intreaba cati ani au.
Spun pe rand fiecare cat, 5 si 7 ani? nu stiu cat aveau, ceva mai mici...
Apoi unul mai indraznet o intreaba pe doamna cati ani are ea.
Aceasta, cu o urma de cochetarie, zice: cat imi dati?
Copiii o studiaza, se uita unul la altul, si intr-un sfarsit unul din ei spune sovaitor si intrebator: 150?
Vecinei i se lungeste fata, trage aer in piept si le spune strangulat: puteti pleca acasa.

Incercare de imprietenire ratata.
Iti dai seama ca am ras cu lacrimi...

Am si eu o intrebare stiu sunt off topic dar nu am vrut sa deschid alt topic.

Vreau sa cumpar unui copil o cruciulita de aur (finul meu)

Am cautat ceva pe google si am gasit asta: (eu vreau fara pietricica)


Ce parere aveti? e ok? stiti cum arata cruciulita.. aceasta e in mijloc, e o cruciulita speciala pentru copii ca sa nu se zgarie.. banuiesc.

parerea mea: ceva cat mai simplu, mic si delicat

În prealabil postat de Simply_me

Am si eu o intrebare stiu sunt off topic dar nu am vrut sa deschid alt topic.

Vreau sa cumpar unui copil o cruciulita de aur (finul meu)

Am cautat ceva pe google si am gasit asta: (eu vreau fara pietricica)


Ce parere aveti? e ok? stiti cum arata cruciulita.. aceasta e in mijloc, e o cruciulita speciala pentru copii ca sa nu se zgarie.. banuiesc.

În prealabil postat de Adriana Cluj

parerea mea: ceva cat mai simplu, mic si delicat

Multumesc, eu mi-am facut doar o idee ca nu cumpar de pe internet acum sa vad ce gasesc.

În prealabil postat de Simply_me

Am si eu o intrebare stiu sunt off topic dar nu am vrut sa deschid alt topic.

Vreau sa cumpar unui copil o cruciulita de aur (finul meu)

Am cautat ceva pe google si am gasit asta: (eu vreau fara pietricica)


Ce parere aveti? e ok? stiti cum arata cruciulita.. aceasta e in mijloc, e o cruciulita speciala pentru copii ca sa nu se zgarie.. banuiesc.

Eu am niste rezerve privind aceasta cruciulita. E goala. Am citit ceva despre astfel de cruci, dar nu mai gasesc linkul. As sugera o cruciulita desenata pe un medalion care sa aiba, eventual, si o iconita.

Insusi Dumnezeu pe cel care-l iubeste il si cearta. Unui parinte i se cer: rabdare, tact, fermitate, simtul umorului, stapanirea sentimentelor etc. Ca sa nu gresim, ne punem adesea in locul copilului si invatam sa-i citim expresia fetei. Daca i-am mai facut observatii si n-au avut efect, poate ar trebui schimbata un pic strategia, astfel incat copilul sa nu se plictiseasca auzind mereu aceleasi cuvinte. In calitate de parinti, sa nu fim pisalogi, caci astfel cuvintele noastre pot avea efect invers. Avem voie sa fim inventivi.

Avem voie sa vorbim foarte calm atunci cand copilul a facut o boroboata si se asteapta sa tipam la el. S-ar putea sa doreasca sa imite vorba noastra blanda.

Si apoi are si nuiaua rostul ei, e bine sa se stie ca exista, totusi! Mai bine sa primeasca o nuia de la mama la timpul potivit, decat sa primeasca multe palme de la viata. Chiar si o nuia la fund trebuie data tot cu dragoste, nu altfel.

Sentimentele cultivate de mici se intiparesc bine in mintea copilului. Nu putem sa-i oferim totul nici cand e mic, nici cand e mare. Am vazut adult care regreta ca nu a fost batut cu nuiaua cand a fost mic si a fost lasat sa se joace cu prieteni nepotriviti.

Dupa ce l-a adus pe lume pe un copil, urmeaza adevarata misiune a mamei: sa-l pregateasca pe copil pentru imparatia lui Dumnezeu. Nu e simplu deloc. Usor ii este tamplarului sa faca obiecte de calitate dintr-un lemn fara cioturi. Dar, daca are rabdare si pune in valoare cioturile, le lacuieste frumos, poate obtine lucruri deosebite, cu toate ca le prelucreaza mai greu. Daca, insa, nu le slefuieste cum trebuie, nimeni nu cumpara mobila in care sa se intepe!

Sa nu uitam sa ne rugam pentru copii. Rugaciunea mamei ii va ajuta sa fie mai placuti lui Dumnezeu.