De ce trebuie sa iertam

[Tomita]

În prealabil postat de Adrianna

Multumesc de raspuns.

Eu vorbesc din experienta, a mea si a altora. Din practica pot spune ca preotul nu isi da seama daca este cainta sau nu. Au fost unele pacate spovedite pentru ca asa scria in cartea de spovedanie, si nicidecum pentru ca eu le-as fi considerat pacate. Am primit mereu dezlegare de ele si permisiunea de a ma Impartasi. Era ca un ritual pe care il faceam pentru ca trebuia facut. Cainta am avut si am numai pentru ceea ce eu consider greseala, nici nu se poate altfel. Asta una la mana.

Doi la mana, daca preotul si-ar da seama intr-adevar de cainta omului prin harul primit, nu s-ar ajunge la situatia ca duhovnici din manastiri sa ii condamne pe unii duhovnici din parohii ca ar da dezlegare prea repede, si ca atare nu ar fi aparut povesti cu care sa te sperie ca poti ajunge in Iad cu preot cu tot pentru ca este preotul prea generos cu dezlegarile. Si nici nu s-ar ajunge la situatia in care om cu cainta adevarata pentru pacatele lui pe care le-a spovedit la duhovnicul din parohie sa fie apoi speriat de cel din manastire care ii spune ca, daca nu face un canon foarte aspru nu ca ala usor primit de la preotul parohial, nu i-ar fi iertate pacatele.

Si trei la mana, exista preot care in timpul studentiei spunea ca o sa aplice la sange canoanele, dar cand a ajuns preot a renuntat la idee gandind ca altfel nu ar mai veni aproape nimeni la el sa se spovedeasca.

Deci?...

Pe mine nu prea ma intereseaza cum se raporteaza diferiti preoti la canoane..ma intereseaza cum se raporteaza parintele la care ma spovedesc eu...pe care l-am ales.
Am marturisit si eu un pacat care regretam ca l-a suparat pe Dumnezeu dar eu l-as fi facut din nou. La un numar de ani ulterior am ajuns sa-mi para rau ca l-am facut. Deci nu am avut cu adevarat cainta la Sf Spovedanie dar am avut ulterior. Inima mea nu a fost sincera...bine ca am avut canon sa nu ma impartasesc. Dar am luat si eu Sf Impartasanie cand eram mai tanara fara sa fiu vrednica.
Nici sa dejnadajduiesti nu e bine.
Important mi se pare sa ma straduiesc sa nu gresesc si sa am intentii bune si nici un parinte duhovnic, oricat de indulgent ar fi el, nu ma poate indeparta de Dumnezeu...pentru ca El stie ce e in inima mea.
Dar nici o indepartare de parintele duhovnic nu este o solutie atunci cand simti ca nu te ajuta...rolul si “puterea” lui o stie Dumnezeu.