Intrebare despre milostenie

spun: sa iti transpire banul in palma pina il dai cuiva.
sa luam aminte.

[glykys]

Draga Adrianna, ortodoxia inseamna, in primul rand, traire. Nu e o relatie contractualista, de tip do ut des, sau asa cum spunea parintele Steinhardt, na paraua, ia sarmaua. Nu e o lista intreaga de atributii pe care, daca le bifezi pe toate, ai asigurate mantuirea, harul, Duhul Sfant... Nu!

Ideea subliniata si inj fragmentele citate de Simply in ceea ce priveste milostenia este ca atunci cand dai ceva de pomana, trebuie sa o faci ca si cum i-ai da-o Domnului, nu cersetorului de pe strada. Uite un filmulet despre intalnirea cu Domnul si despre milostenie, care s-ar putea sa iti foloseasca - http://www.youtube.com/watch?v=KH0ZrwTI0Zk (de la min. 27 incolo).

[Adrianna]

Multumesc de raspuns.

Aveti dreptate in ceea ce spuneti, altfel nu ar fi adevarata judecata de la Matei 25. Intrebarea nu era daca lui Hristos ii dam sau nu, ci intrebarea era legata de acei oameni care refuza sa munceasca chiar si atunci cand li se propune, preferand sa traiasca din cersit pentru ca este un "venit" mai usor de castigat. Si stiti foarte bine ca o anumita categorie din populatia romaneasca are acest obicei peste tot pe unde se duce. Intrebarea este: si acestora trebuie sa le dam sau dimpotriva, ei se incadreaza la ceea ce Domnul a spus: "Cine nu munceste sa nu manance"?. Este sau nu de datoria noastra sa ii educam spre munca in loc sa ii incurajam in atitudinea lor de a nu munci si de a trai din cersit? In exemplele pe care Domnul le-a dat nu erau oameni care sa poata sa munceasca si care sa refuze munca. Despre acestia tocmai ca a spus: "cine nu munceste sa nu manance".

Multumesc de raspuns.

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de glykys

Draga Adrianna, ortodoxia inseamna, in primul rand, traire. Nu e o relatie contractualista, de tip do ut des...

Iti multumesc, glykys ca mi-ai adus zambetul pe buze, pentru ziua de azi. Ai fost tare simpatica cu acest "do ut des"...

[Florin-Ionut]

Isaia 58

6. Nu ştiţi voi postul care Îmi place? - zice Domnul. Rupeţi lanţurile nedreptăţii, dezlegaţi legăturile jugului, daţi drumul celor asupriţi şi sfărâmaţi jugul lor.
7. Împarte pâinea ta cu cel flămând, adăposteşte în casă pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l şi nu te ascunde de cel de un neam cu tine.
8. Atunci lumina ta va răsări ca zorile şi tămăduirea ta se va grăbi. Dreptatea ta va merge înaintea ta, iar în urma ta slava lui Dumnezeu.
9. Atunci vei striga şi Domnul te va auzi; la strigătul tău El va zice: Iată-mă! Dacă tu îndepărtezi din mijlocul tău asuprirea, ameninţarea cu mâna şi cuvântul de cârtire,
10. Dacă dai pâinea ta celui flămând şi tu saturi sufletul amărât, lumina ta va răsări în întuneric şi bezna ta va fi ca miezul zilei.
11. Domnul te va călăuzi necontenit şi în pustiu va sătura sufletul tău. El va da tărie oaselor tale şi vei fi ca o grădină adăpată, ca un izvor de apă vie, care nu seacă niciodată.
12. Pe vechile tale ruine se vor înălţa clădiri noi, vei ridica din nou temeliile străbune şi vei fi numit dregător de spărturi şi înnoitor de drumuri, ca ţara să poată fi locuită.

[Adrianna]

Multumesc pentru acest citat.

Vad ca este in acord cu ceea ce am inteles si eu din Evanghelie: saracii ce trebuie ajutati nu sunt cei care refuza munca pentru a obtine un castig usor din cersit ci sunt cei care fac dupa puterea lor dar sunt defavorizati de soarta din diverse motive. Este vorba despre cel cu adevarat flamand si nu despre cel care te injura daca ii dai o paine in loc de bani, care refuza o mancare pe care i-o dai cerand bani pentru a manca la fast food, sau care refuza un acoperis pe care i-l oferi cerand bani pentru a dormi la hotel, sau care cer bani pentru tigari dar cand ii intrebi daca au ce manca si unde dormi raspund ca au, nu-i problema, ba te mai intreaba si de ce ii intrebi astfel de lucruri. Toate acestea le-am vazut si ma intrebam daca si in astfel de cazuri se aplica ceea ce a zis Domnul ca la toti cei care cer sa le dam.

Si apropos de "sa nu stie dreapta ce face stanga", cum trebuie procedat daca vrem sa ajutam pe cineva pe care il intalnim pe strada dar nu suntem singuri? Ce metoda trebuie aplicata pentru a da ajutorul fara ca cel de langa noi sa vada?

Multumesc mult de raspuns!

[Mariatwix]

Imi cer scuze daca pun o intrebare idioata, acum, cu ajutorul vostru, incep sa patrund cu adevarat ortodoxia.

Vreau sa va intreb daca are vreo importanta religia/confesiunea celui caruia ii oferim. Morala si sufletul meu spun ca nu conteaza, dar as vrea sa aflu si parerile voastre. In comuna in care locuiesc, exista 7 confesiuni/religii la cca 1000 de locuitori si majoritatea celor foarte saraci sunt neoprotestanti. Le-am daruit unora dintre ei de multe ori diverse, de la mancare la haine si bani de medicamente. Eu am facut-o din tot sufletul si am fost "rasplatita" pe masura, cu o mare bucurie din partea lor. Dar as vrea sa imi spuneti daca exista vreo regula in acest sens.
Multumesc!

[cezar_ioan]

Opinia mea e că atunci când inima înclină către milă ea nu prea face socoteli şi împărţiri pe căprării (analiza asta, despicarea şi obiectivarea sunt tendinţele minţii lumeşti, nu ale inimii compătimitoare), aşadar ea ajută pe tot omul ieşit în cale, atunci când are prilejul şi puterea să ajute.
Pe de altă parte, e loc de mai mult sprijin între creştinii ortodocşi.

[glykys]

În prealabil postat de Mariatwix

Imi cer scuze daca pun o intrebare idioata, acum, cu ajutorul vostru, incep sa patrund cu adevarat ortodoxia.

Vreau sa va intreb daca are vreo importanta religia/confesiunea celui caruia ii oferim. Morala si sufletul meu spun ca nu conteaza, dar as vrea sa aflu si parerile voastre. In comuna in care locuiesc, exista 7 confesiuni/religii la cca 1000 de locuitori si majoritatea celor foarte saraci sunt neoprotestanti. Le-am daruit unora dintre ei de multe ori diverse, de la mancare la haine si bani de medicamente. Eu am facut-o din tot sufletul si am fost "rasplatita" pe masura, cu o mare bucurie din partea lor. Dar as vrea sa imi spuneti daca exista vreo regula in acest sens.
Multumesc!

Daca Mariatwix, eu ti-as sugera sa citesti cartea "Papucii lui Mahmud", scrisa de Gala Galaction, care e scrisa dupa o intamplare adevarata. E povestea unui cizmar, om de treaba, de altfel, care, la celebrarea victoriei romanilor impotriva turcilor, din razboiul de independenta din 1878, isi bea mintile si omoara un prizonier turc, Mahmud, despre care nu isi aminteste apoi nimic altceva decat ca avea papucii rupti - naratorul il descrie pe Mahmud ca avand chipul asemenea Hristosului crestin. Coplesit de remuscari, ajunge la un sihastru care ii da canon sa isi vanda toate acareturile si sa pribegeasca pana la sfaristul vietii, iar din munca mainilor sale sa faca 1000 de perechi de pantofi cu care sa ii miluiasca pe cei sarmani. Cizmarul calatoreste prin satele de la nordul Dunarii, populate deopotriva de romani, turci si evrei, tot cu gandul la papucii rupti ai lui Mahmud. Ii miluieste pe toti, nefacand deosebire niciodata intre ei si nefacand caz de religia lui, dar urmandu-si constiincios drumul. Si dobandeste o aura de sfant printre toti oamenii, de diferite religii, datorita bunatatii sale. Isi salveaza de la moarte stapanul turc, care il considera ca pe fratele sau si care ii propune sa traiasca in bunastare cu el,dar cizmarul nu accepta, urmandu-si canonul. Dupa multe peripetii si fapte demne de Pateric, batran si bolnav, ajunge la perchea cu numarul o mie, pe care o lucreaza cu mult mestesug, petru a fi demna de un imparat. Pe moarte fiind, are viziunea raiului. La poarta il intampina un personaj imbracat in haine de sultan, care are papucii rupti. In extaz, cizmarul il identifica cu multa bucurie pe Mahmud, cel cu papucii rupti, si intelege ca perechea cu numarul o mie ii era destinata lui. Numai ca, in delirul sau, cand se apleaca sa incalte personajul nevazut, isi da seama ca picioarele acestuia poarta urmele uor cuie. Cu aceasta revelatie si cu pantofii in mana, isi da duhul, iar naratorul spune foarte frumos ca de abia acum cizmarul intelege tot. In spatele lui Mahmud si al tuturor sarmanilor miluiti, fie ca erau romani, evrei sau turci, era chipul aceluiasi Hristos.

Povestea nu indeamna insa la relativism religios, ci la ortopraxie, nu la trambitarea superioritatii credintei si a neamului. Cizmarul nu converteste pe nimeni - nici nu isi propune asta - nici nu prea vorbeste despre credinta ortodoxa, el nu cauta decat sa ii slujeasca pe cei sarmani, neuitandu-se la credinta sau la etnia lor, desi, pana la urma, toti sunt siliti sa recunoasca superioritatea faptelor romanului ortodox.

[catalin2]

În prealabil postat de Mariatwix

Vreau sa va intreb daca are vreo importanta religia/confesiunea celui caruia ii oferim. Morala si sufletul meu spun ca nu conteaza, dar as vrea sa aflu si parerile voastre. In comuna in care locuiesc, exista 7 confesiuni/religii la cca 1000 de locuitori si majoritatea celor foarte saraci sunt neoprotestanti. Le-am daruit unora dintre ei de multe ori diverse, de la mancare la haine si bani de medicamente. Eu am facut-o din tot sufletul si am fost "rasplatita" pe masura, cu o mare bucurie din partea lor. Dar as vrea sa imi spuneti daca exista vreo regula in acest sens.
Multumesc!

Trebuie sa-i ajutam pe toti, indiferent de religie. Chiar si pe cei ce comit faradelegi, stim ca sfintii mergeau si in inchisori sa ajute macar cu o vorba de credinta.