Plecarea in strainatate

În prealabil postat de Annyta

După principiul ăsta, că ar trebui să ne mulţumim cu condiţia în care ne-am născut, poate nu ar trebui să ne mutăm nici în alt oraş şamd, că omul sfinţeşte locul, nu?Câţi dintre noi ne-am mutat din oraşul/ satul natal, pentru serviciu şi un alt nivel de trai?Eu cred că este greu să te muţi în străinătate (integrarea acolo, dorul de "acasă") dar este şi o şansă pentru anumite realizări în viaţă (profesionale, materiale şi altele).Referitor la viaţa creştină, mântuire şamd, îl ştie Dumnezeu pe fiecare. Plecarea în străinătate poate fi o piedică, dar şi un stimulent în această direcţie.Dumnezeu să ne ocrotească pe toţi (pe poporul român de pretutindeni)!

Citind blanda dvs postare(ce voi scrie nu are legatura cu ea si nu o critica) nu m-am putut abtine,deh,starea mea duhovnicesca de stapinire a patimilor lasa de dorit,la greu :) Poti sa stai printre pagani chiar la tine-n prispa casei parintesti si cand spun pagani ma refer la categoria crestina cu placuta de apartenenta,frumos vopsita, la gat si cu fapta-n antiteza.In general crestinii s-au considerat straini in raport de spiritul lumesc dar pt ca traim timpuri doar orizonatale atunci da,exista temeri cu privire la strainul dpdv geografic.In mod normal orice om prefera sa ramina in locul sau de bastina cu exceptia unor motivatii care l-au determinat sa-si ia lumea-n cap.Asupra acestor motivatii cei mai in masura sa comenteze sunt cei care,fie si temporar,au trecut prin asa ceva.In rest,ca si in Cismigiu in apropierea unui meci,chibitii si carcotasii :) sunt mereu la datorie..altfel unde ar mai fi farmecul acestei vieti in care trasu cu ochiu,prin crapatura gardului,si dat bobarnace peste gard, sunt doar un bland corolar al mentalitatii de tipul ,,sa crape si capra ta ma...imigrantule" :)

Sa stiti ca cel mai rau doare nu cand te calca-n picioare jigodia de strain ci cand iti arde una-n spate fratele tau de acasa,care la fel ca si cel din pilda biblica nu intelege de ce ala plecat si risipitor are parte de mai multa cinste la intoarcere.Da poate nu se mai intoarce,crapa pe acolo din vina lui(aplauze in partea conservatoarea a agorei virtuale)si fiul bun de acasa,pupa-l-ar tata de baiat frumos,credincios si devreme acasa,varsa o lacrima(cu ajutorul cepei bineinteles)si pentru ala de a plecat prin lumi straine ca sa se capatuiasca...cand muntii nostrii aur poarta…..da noi cersim din poarta-n poarta.Cum se spunea intr-o reclama..viata asta nu-i asa simpla cum cred unii si cateodata afirmatia ,,io asa am facut"devine un fel de pat al lui Procust.

Taiati cu sete fratilor,fara mila ca doar nu o sa aiba ala tupeu sa curga sange din el…mama lui de borfas ….vorba regretatului Dinica in filmele de altadata :)