Intrebare despre credinta

[catalin2]

În prealabil postat de Adrianna

Eu nu caut Duhul Sfant cu scopul de a face minuni ci il caut pentru a putea intra in Imparatia lui Dumnezeu pentru ca altfel nu se poate intra, si neavand semnele prezentei Lui care sunt trecute in Evanghelie, eu nu am nici o certitudine ca as fi primit vreodata Duh Sfant desi am botezul ortodox.

Am inteles ce vrei sa spui. Duhul Sfant nu-L primeste nimeni pentru ca ar deveni divin, primim harul. Harul se primeste prin Sfanta Taina a Mirungerii, care se face impreuna cu Botezul. Este echivalentul punerii mainilor din vremea Apostolilor.
Dupa aceea harul se primeste prin Sfanta Taina a Impartasaniei de fiecare data. Chiar daca nu-l vedem noi primim har daca suntem si vrednici.
Citeste tot despre acest subiect in catehismul BOR, toata pagina explica exact aceste lucruri: http://www.patriarhia.ro/ro/documente/catehism10.html

[Adrianna]

Explicatiile ortodoxe le-am citit, insa nu m-au facut niciodata sa am darurile Duhului Sfant si fara Duh Sfant nu intru in Imparatie. Nu am nici o garantie ca as fi primit sau ca o sa primesc candva Duhul Sfant iar viata mea imi indica ca nu l-as avea in ciuda faptului de a fi urmat invataturile bisericii, si nici la altii din jurul meu nu am vazut roadele scrise, din pacate.
Multumesc de raspuns.

Adrianna, Duhul Sfânt este prezent în Biserică, de la Cincizecime, când a pogorât. Lucrarea lui se face cunoscută în toţi cei care Îl primesc şi conlucrează cu El. La botez şi mirungere primim darul, arvuna - prin acestea intrăm în Împărăţie, care este Biserica - însă lucrarea este a noastră. Şi, ca orice roade, ele apar mai târziu, după ce desţelenim şi lucrăm pământul inimii, după ce îl udăm cu lacrimi de pocăinţă şi după ce îl lăsăm să primească din plin lumina harului.

A noastră e lucrarea; roadele nu vor întârzia să apară dacă lucrăm bine.

Care sunt acele porunci ale Bisericii pe care, lucrându-le cineva, a rămas fără rod până la sfârşit?

[Adrianna]

Multumesc de raspuns.

La Cincizecime si dupa, Duhul Sfant s-a manifestat in chip vazut in lume, prin minunile promise de Domnul Iisus.
Este logic ceea ce spuneti, ca ogorul trebuie intai lucrat pentru a da roade, dar la fel de adevarat este ca nu ajunge doar lucrul ci trebuie intai semanata o samanta buna, si apoi trebuie si soare si ploaie. Deci trebuie invatatura buna/Cuvant bun, adevarat (samanta), lucrul omului dar si Duh Sfant (soarele si ploaia) care sa faca sa rodeasca samanta, toate acestea trebuie impreuna. Iar cand roadele apar, chiar si la batranete, ele trebuie sa se vada din moment ce pomul se cunoaste dupa roade. Acum poate ca eu inca nu oi fi lucrat destul ogorul, dar toti ceilalti din jurul meu, nici ei nu au lucrat? Chiar nici unul cu cateva exceptii pe care incerc din rasputeri sa le gasesc ca sa imi confirme ca samanta este totusi buna? Asta ma pune tot mai mult pe ganduri. Si cu atat mai mult cu cat intreband la altii am descoperit ca ei au roadele fara a fi nici ortodocsi si nici parinti imbunatatiti ci simpli credinciosi in religia lor. Cum se explica totusi?

Pe de o parte, felul în care pui problema arată că ştii foarte bine ce trebuie făcut şi cred că şi faci. Că nu-ţi vezi roadele cred că este bine, ca să nu încerci să te bucuri singură de ele, auto-admirându-te. Roadele noastre sunt pentru ceilalţi; ei trebuie să le guste şi să spună dacă sunt dulci sau acre. E adevărat că şi noi gustăm din roadele celorlalţi, pe care le găsim de multe ori acre sau găunoase şi închircite. Poate nici ei n-au lucrat, poate nici noi nu ne-am curăţat simţirile duhovniceşti ca să le simţim adevăratul gust. Pentru că altfel percepem gustul atunci când papilele gustative sunt curate, nepervertite de condimente, ţigări şi alcool, spre exemplu, şi altfel vedem lumina care vine de la celălalt atunci când ochiul nostru este curat.
Totuşi, dacă vrem să fim obiectiv, trebuie să recunoaştem că societatea în care trăim are prea multe fapte ale necredinţei şi prea puţine roade ale luminii. Prin urmare, fie n-a primit sămânţa, fie ea a căzut pe pământ uscat ş.a.m.d.
Dar asta nu e din cauză că suntem ortodocşi, ci din cauză că credem că suntem fără să fim.

Eu cred că şi alţii au roade, pentru că toţi suntem după chipul lui Dumnezeu şi, în infinita Sa bunătate, Îşi revarsă lumina peste toţi. Dar în Biserică avem totul: comuniunea cu Hristos, harul Sfintelor Taine, binecuvântările, ascultarea, posturile. Avem şi uneltele de lucru, şi învăţătura verificată de veacuri, care pe cei ce au luat-o în serios i-a sfinţit. Alte căi sunt primejdioase şi, mai devreme sau mai târziu, ajung în fundături; e ceea ce observ la cultele neoprotestante.
În Ortodoxie izvorul curge în permanenţă; nu seacă niciodată. Aşa simt.

[andra_v]

Pe de alta parte, Sfintii Parinti ne averiteaza asupra faptului ca noi, crestinii din vremurile apocaliptice, vom da mult mai putine roade comparativ cu fratii nostri din primele veacuri ale erei crestine. Avand in vedere ca dreapta credinta este in pragul disparitiei pe Pamant, in scurta vreme, simpla marturisire a Crezului ortodox va fi suficienta pentru a ajunge in Imparatia cerurilor.

[Adrianna]

Multumesc de raspunsuri.

Roadele sunt cu siguranta pentru ceilalti, insa cel care le are le vede si nu se admira pe sine insusi, cel putin din ceea ce am vazut la aceste doua prietene catolice, dimpotriva, aceste prietene il lauda pe Dumnezeu tot timpul si Lui ii atribuie tot meritul si ele dau marturie despre mila si bunatatea Lui si despre adevarul cuvintelor evanghelice fara a-si acorda lor nici un merit ci dimpotriva, cea italiana mi-a zis in felul urmator: cand faci rugaciuni de vindecare prin punerea mainilor simti intr-un mod suprafiresc ca esti o simpla unealta in mana altcuiva, simti ca prin tine curge ceva ce nu-ti apartine si ca tu esti acolo doar ca un vehicol pentru aceasta putere care se revarsa si vindeca bolnavul. Aceasta marturie a ei m-a convins si mai mult ca sunt intr-adevar roade ale Duhului Sfant, si cum le explica atunci Ortodoxia?

Daca mergeti si propovaduiti unor prieteni catolici la care tineti si doriti ca si ei sa aiba parte de mantuire, si deci le propovaduiti ca la ei nu este Duhul Sfant ci acesta este doar la ortodocsi, si fara Duh Sfant ei nu se pot mantui deci trebuie sa treaca la ortodocsi daca vor mantuire, si daca acesti prieteni incep sa va raspunda cu fapte din viata lor personala care arata ca au darurile Duhului Sfant, in timp ce dvs. nu puteti sa le aratati decat teorii invatate in Biserica fara nici o roada personala, nu stiu cum ati reactiona, dar va pot spune cum am reactionat eu: am bagat capul in pamant de rusine si nu mai am curajul sa le spun absolut nimic ci doar sa ii privesc sa vad cum fac ei. Eu am cuvantul in timp ce prietenele mele au roadele. Iar pomul bun dupa roade se cunoaste. Si iata ca sunt aici sa ma asigur ca si in Ortodoxie sunt suficiente roade chiar daca nu in viata mea sau a celor cunoscuti direct de mine, si in loc sa primesc cat mai multe marturii despre roade, primesc tot cuvinte din astea din care si eu am destule si care sa justifice lipsa vazuta a roadelor. Domnul insa a spus foarte clar: pomul dupa roade se cunoaste. Ceva cu siguranta gresesc eu de nu am roade, insa vad ca nu aici pot afla unde este greseala pentru ca, din cate citesc printre randuri (printre cele nemarturisite) nici in vietile dvs. nu aveti parte de aceste daruri la modul vazut ci doar le sperati si doar credeti in existenta lor fara sa le vedeti propriu-zis. Invatatura Domnului spune insa altceva si fiecare alege intr-adevar.

Va multumesc pentru ajutor si raspunsuri.