Ce sunt oamenii (romanii) ne-uniti si izolati?

[tabitha]

În prealabil postat de Yasmina

Multumesc Mirela pt poveste!

Problema mea nu este cuprinsa in aceasta poveste,eu am gasit ceva bun in trecut(in Romania),insa nu gasesc ceva bun acum(in America)...
Sau poate este doar amareala zilei de azi,cand tocmai am fost tratata cam cu indiferenta de o...prietena(ziceam eu"buna").

Of, îmi pare rău să aud că n-ai avut o zi prea bună azi.
Zâmbește totuși, și găsește ceva bun în tot ce ți se întâmplă.
(ca să nu zic vorba aia a lui Murphy ... "mâine va fi mai rău"... glumesc, evident! :))

Uite, ți-am mai pregătit o poveste... și un buchet de flori !

Cerșetor pentru o zi

Am fost in week-end-ul trecut la un workshop al lui James Ray in San Diego si am trait o experienta foarte interesanta, ca cersetor in centrul orasului San Diego timp de trei ore. Experienta facea parte din workshop-ul respectiv si-am trecut de bunavoie prin acest exercitiu. Interesant ca fiecare din cei 150 participanti a avut o experienta aparte, iar cand am revenit si ni le-am impartasit, am observat cat de mult am avut de invatat din aceasta experienta.. cu totii.

Dar s-o iau cu inceputul: era vremea pranzului si toti eram infometati, asteptand sa vina pauza de masa. Ni s-a cerut insa sa alegem bluze, pulovere si pantaloni din teancul de haine rupte de langa scena, apoi sa ne ducem in camerele noastre de hotel sa ne imbracam cu ele, sa ne demachiem si sa incuiem totul de valoare (bani, carti de credit, bijuterii, ceasuri, etc.) in seiful din camera fiecaruia. Cand ne-am intors inapoi in sala, ne-au machiat sa aratam murdari, nespalati, cu parul unsuros si ciufulit.. si ne-am urcat in autocare. Ne uitam unii la altii cat de ciudat aratam si ne amuzam, dar singur nu-ti dadeai seama cum arati. N-am stiut ce va urma, pana cand autocarele s-au oprit in centrul orasului. Ni s-a spus ca va trebui sa rezistam trei ore ca niste cersetori: singuri, daca ne e foame si sete sa ne descurcam cumva, daca avem nevoie de WC sa-l cautam, daca intalnim vreun alt participant sa ne facem ca nu-l vedem, iar la o anumita ora trebuia sa ne intoarcem in acelasi loc pentru a ne urca in autobuze. Tot ce aveam cu noi era un cartonas cu locul si ora de intalnire si-un numar de telefon in caz de urgenta!

M-a distrat ideea de-a vagabonda, si-asa nu avusesem timp sa vizitez centrul orasului pana atunci si eram curioasa sa-l explorez. Nu mi-a pasat de cum arat, stiam ca eu sunt mai mult decat ce se vede (hainele de cersetor si machiajul), asa ca am pornit vesela pe strazi. Am trecut pe langa un patinoar in aer liber (erau 17 grade C), pe langa un brad frumos impodobit si-am intrat in mall-ul supraetajat. Mi-era sete, asa ca am intrat intr-un Starbucks si-am cerut un pahar cu apa: "Cu ghiata sau fara?" am fost intrebata. "Fara" am raspuns c-un zambet pe fata, gandindu-ma ca si un cersetor poate fi tratat onorabil. Am luat cateva pliculete de zahar brun si-am iesit afara. Cat am baut apa cu zahar (sa-mi mai potoleasca si foamea), m-am plimbat apoi prin magazinul supraetajat din apropiere. Am constatat acolo cat de preocupati sunt unii oameni de gandurile lor si de ceea ce vor sa faca, incat te fac sa te simti.. invizibil. :) Mi-am continuat periplul intrand intr-un magazin de antichitati. Vazandu-ma ca ma uit cu interes la mobila, un vanzator a venit sa ma bage in seama. I-am pus intrebari despre piesa de mobilier langa care stateam (19.000$), despre magazin, mi-a raspuns foarte amabil - vorbea ca un cunoscator. Cand m-am intors sa plec, m-a facut atenta ca am o gaura in pulover spre spate,

"-Stiati?" m-a intrebat.

Cand i-am spus ca stiu, a continuat

"- sper ca nu v-ati lovit".

Interesant cum vorbea, nu ma asteptam la atata respect. Am continuat apoi sa merg pe strazi si trecand pe langa un cersetor adevarat, acesta mi-a cerut 20$! I-am raspuns ca n-am, m-a bufnit rasul si mi-am continuat drumul. Nedorind sa ma departez prea tare, m-am intors spre mall. Trecusera aproape doua ore, incepeam sa simt oboseala, cand dau cu ochii de "restrooms" (WC). Oups, chiar aveam nevoie! Cand ma spalam pe maini, ma uit in oglinda si vad fata aceea obosita, murdara, parul cleios.. ciudat.. cu cat ma uitam mai mult la mine, cu atat incepeam sa ma simt din ce in ce mai tare colpesita de situatie.. cand dintr-o data realizez ca se aude muzica.. Gingle bells, gingle belles.. incep sa dansez si-mi revine starea de buna dispozitie.. Imi continui periplul si intru la departamentul de bijuterii al unui magazin luxos. Apare si vanzatoarea, cu zambetul pe buze, ma intreaba ce fac, de unde sunt, imi spune ca are si bijuterii de 19.000$.. si dintr-odata ma face curioasa:

"- pot sa le vad si eu?".

"- Sigur", si da sa descuie capacul de sticla al suportului.

Eu spun..

"- nu-i nevoie"..

ea insista. Imi arata un inel de diamant de 10.000$ si insista sa-l probez. Un zambet imi apare in coltul gurii, ma conformez. Apoi imi spune

"- asta-i numai de 6000$, incearca-l si pe asta".

I-am multumit apoi si-am plecat mai departe. La intoarcere, incepe sa ploua.. tare. Stiam ca nu resist bine la frig, la ploaie nici atat, dar daca-i bal.. bal sa fie! Aveam un pulover subtire cu gaurele, ies in ploaie sa trec in partea cealalta si-mi mut atentia de la frig si picaturile de ploaie .. spre locul catre care ma-ndreptam. Intreb oamenii cat e ceasul, imi raspund politicos. Trec pe langa un barbat care se uita la mine cu mila, altul mai incolo.. ma fixeaza curios, altul insfaca din pizza lui cu pofta uitandu-se la mine.. nu-mi pasa. Parca nici nu mai parea asa de frig. Continui sa ma apropii de locul unde-ar trebui sa vina autobuzul, vad alti participanti chirciti pe jos, privind spre pamant.
In fine, ne adunam cu totii si ne intoarcem la hotel. Avem 5 minute sa mergem in camere ne schimbam si sa revenim pentru a ne impartasi ce-am invatat fiecare.
Unuia i-a fost atat de jena de cum arata, incat ca n-a intrat nicaieri, s-a ferit de oameni, chiar a fost alungat de pe scarile pe unde se aciuise de ploaie. Alta a cerut bani.. si-a primit, asa ca si- a cumparat de mancare: cere.. si ti se va da! Altcineva a primit bani, dar nu i-a luat, realizand apoi ca a primi/ a accepta este de fapt o forma de a recunoaste bunatatea celuilalt, care-ti da cu draga inima! Ascultand ce-au invatat ceilalti din aceasta experienta, prind curaj si ma ridic si eu in picioare sa vorbesc:

"- Eu am realizat ca nu hainele, machiajul conteaza, ci felul in care te prezinti in fata celorlalti.. ca atitudine` – si-am dat exemplul cu inelele de diamant.

"- Pari suprinsa" imi raspunde James Ray,

"- Ce-ai invatat din asta?". Imediat imi trece prin cap un gand si-l exprim cu voce tare:

"- Ca valorez mai mult decat cred!",

"- Decat credeai" raspunde el.

Gandindu-ma la paharul de apa continui:

"- cere si ti se va da!" (am invatat astfel despre cat de bine e sa ceri, trebuie doar sa ai curajul).

O tipa de langa mine ma-ntreaba:

"- Si nu ti-a cerut bani pentru paharul de plastic? Nu-mi vine sa cred!"

Am mai invatat, dar nu le-am mai spus, ca ce ai nevoie iti apare exact la momentul potrivit, trebuie doar sa fii atent: muzica de sarbatori cand aveam nevoie sa ma-nviorez, WC-ul a aparut exact cand trebuia, orologiul cand trebuia sa aflu cat e ceasul. Cu cat esti mai atent la ce ti se intampla in acel moment, si-ti muti atentia spre altceva daca nu-ti place cum te simti (frigul, de ex.).. cu atat te ajuti singur sa nu cazi in spirala descendenta care-ti afecteaza si moralul.. iar ceilalti actioneaza in consecinta (ca o oglinda a propriului comportament ).

În prealabil postat de sophia

De ce nu-si mai doresc nimic in afara de viata lor personala (inclusiv serviciu)?
De ce nu mai vor sa socializeze?
Ma refer mai ales la cei din diaspora, dar intre timp stiu ca si in tara sunt la fel.
Nu e timp si dorinta sa socializezi, sa scrii unui prieten/cunoscut, sa iesi undeva, sa te intalnesti cu altul si mai ales sa te implici sa ajuti si pe altii?
Ba mi se mai si spune (intr-o discutie in biserica, o credincioasa) - ca asta poate fi de la diavolul. Ca numai in biserica trebuie sa fim si sa ne rugam.
Eu nu pot sa inteleg astfel de credinta egoista.
sa vresi sa faci bine altora este de la diavol?
Chiar sa devenim pustnici?
Incotro merge omenirea asta? Si incotro credinta asa extremizata?
Ma scuzati, sunt suparata, nu vreau sa judec ci doar sa inteleg.

Mi se pare ciuat să citesc aceste întrebări pe care ţi le pui. De ce? Citindu-ţi poastările (toate) am încercat să te înţeleg şi chiar ţi-am scris câteva measje şi ţi-am oferit prietenia mea. Ce ai făcut? Ai preferat să nu răspunzi. Dacă aşa faci şi în biserică, şi la muncă atunci de ce te miri că este dificilă socializarea?
Suntem cum vrem să fim şi ceea ce construim. Ca să primeşti trebuie să dai: prietenie, disponibilitate, dragoste şi să înţelegi că de ce ai tu nevoie are şi celălalt.

[Yasmina]

Multumesc Mirela,si de poveste si de flori...

Intr-adevar,azi am avut o zi mai sensibila,caci prietena mea a parut ca este lovita de amnezie si nu-si mai aminteste de planurile pe care le aveam pt azi,incluzand gradinaritul in gradina nostra comuna.Vorba aia,s-a facut ca ploua...
Cred ca nimic nu dezarmeaza in iubire sau prietenie decat lipsa entuziasmului,nu???

Cine stie,o sa aflu in viitorul apropiat de ce s-a comportat asa...

[AlinB]

În prealabil postat de Yasmina

Multumesc Mirela,si de poveste si de flori...

Intr-adevar,azi am avut o zi mai sensibila,caci prietena mea a parut ca este lovita de amnezie si nu-si mai aminteste de planurile pe care le aveam pt azi,incluzand gradinaritul in gradina nostra comuna.Vorba aia,s-a facut ca ploua...
Cred ca nimic nu dezarmeaza in iubire sau prietenie decat lipsa entuziasmului,nu???

Cine stie,o sa aflu in viitorul apropiat de ce s-a comportat asa...

Din pacate de prea multe ori ne apucam sa judecam prea repede cu o logica de fier care tine doar de interesul nostru, crezand ca este infailibila si avem fara doar si poate dreptate iar celalat este un "offender".

Si aici functioneaza povestile de mai de sus, daca pentru o clipa l-am parasi pe "Mr. EU" si ne-am indrepta atentia spre celalalt si problemele lui s-ar putea sa vedem o alta fatza a situatiei care nici prin cap nu ne-ar fi trecut cu "logica" noastra ca exista.

[Yasmina]

În prealabil postat de AlinB

Din pacate de prea multe ori ne apucam sa judecam prea repede cu o logica de fier care tine doar de interesul nostru, crezand ca este infailibila si avem fara doar si poate dreptate iar celalat este un "offender".

Si aici functioneaza povestile de mai de sus, daca pentru o clipa l-am parasi pe "Mr. EU" si ne-am indrepta atentia spre celalalt si problemele lui s-ar putea sa vedem o alta fatza a situatiei care nici prin cap nu ne-ar fi trecut cu "logica" noastra ca exista.

M-am gandit ca poate are probleme si vrea sa fie singura,insa mi-am amintit ca este a treia zi de joi cand din nou reuniunea nu se materializeaza din varii motive,si asta cam m-a alarmat;dar si infuriat.

Desigur,poate fi doar o coincidenta iar eu am exagerat cu concluziile,desi...

[AlinB]

În prealabil postat de Yasmina

M-am gandit ca poate are probleme si vrea sa fie singura,insa mi-am amintit ca este a treia zi de joi cand din nou reuniunea nu se materializeaza din varii motive,si asta cam m-a alarmat;dar si infuriat.

Desigur,poate fi doar o coincidenta iar eu am exagerat cu concluziile,desi...

Esti sigura ca furia asta nu se vede?
Cine crezi ca vrea sa petreaca timp cu o persoana furioasa?

Tocmai desprea asta era vorba in povestile de mai sus, e vorba de feddback -ul de la cei din jur, ca urmare a actiunii sau chiar doar a atitudinii noastre interioare (care, credem noi, nu transpare).

De ce nu ai alta abordare?
Sa o intrebi daca a patit ceva, daca are o suparare, ai deranjat-o cu ceva..
Poate nu o sa-ti spuna, dar macar sa incerci.

Cel mai indicat ar fi sa vina din inima, daca o sa fie facut cu gesturi, vorbe. ton, tonalitate din care transpare frustrarea, sigur nu o sa iasa nimic bun.