24 de ore ortodoxe – un program ortodox

[antiecumenism]

În prealabil postat de Laura19

@antiecumenism Multumesc ptr. link. E chiar f.interesanta cartea. Pacat ca in Canada nu a prins inca asa tare ortodoxia cum a prins in SUA. Sau poate n-am apucat inca sa descopar.

cu placere,da e interesant cum unii protestanti trec la ortodoxie;
tu stai in Canada ? eu credeam ca in SUA...

Ca şi în cazului postului, care nu este (doar) un regim alimentar, ci trebuie să fie şi un post al gândurilor, al limbii/ vorbirii... şi trebuie însoţit de rugăciune etc., un program de viaţă creştin/ ortodox ar putea fi un efect şi nu baza, punctul de pornire al unei vieţi în acest sens.

În primul rând mi se pare greu să accepţi anumite reguli fără să le înţelegi. De exemplu practicarea sportului sau participarea la anumite spectacole - eu nu cred că sunt păcate în sine, sportul este benefic pentru sănătate, doar că nu trebuie să devină un idol. Nu trebuie să uităm ierarhia/ priorităţile, respectiv primul loc să fie al lui Dumnezeu. Dacă mergem la slujbele Bisericii, postim, vrem să ne curăţim gândurile şi simţirile şamd, s-ar putea ca după un anumit timp să nu mai gustăm de bună voie anumite spectacole, activităţi etc.
Cred că interdicţiile (neînţelese, sau pentru care nu suntem pregătiţi) nu ajută prea mult. În schimb cunoaşterea lor ne poate trezi un nivel al conştiinţei de unde obiceiurile noastre se vor vedea în altă lumină.

[zaharia_2009]

În prealabil postat de Annyta

În primul rând mi se pare greu să accepţi anumite reguli fără să le înţelegi.

Da, este frumos spus !
Asa si eu ! nu inteleg de ce trebuie sa spunem in fiecare rugaciune si "Tatal nostru" ? De ce in fiecare rugaciuni incepatoare trebuie sa spui "Tatal nostru"? De ce de fiecare data cind ne rugam trebuie sa spunem aceasta ?
Nu este suficient ca o spun duminica la Sf. Liturghie in mod magistral ?
Si daca nu inteleg... imi este tare greu sa accept sa fac asa ceva !
Si asa cum este acest exemplu pot sa va dau inca timp de 3 ani de acum in colo tot astfel de exemple !
Deci, judecata mea este sau nu buna ?



[/quote]Dacă mergem la slujbele Bisericii, postim, vrem să ne curăţim gândurile şi simţirile şamd, s-ar putea ca după un anumit timp să nu mai gustăm de bună voie anumite spectacole, activităţi etc. [/quote]

Temerile noastre cele sanatoase, adevarate, duhovnicesti sunt cele prin care ne facem griji ca nu ne putem smeri destul de mult si nu ca ce ne vom face daca ne vom smeri intr-atita incit dam pe afara !

În prealabil postat de zaharia_2009

Da, este frumos spus !
Asa si eu ! nu inteleg de ce trebuie sa spunem in fiecare rugaciune si "Tatal nostru" ? De ce in fiecare rugaciuni incepatoare trebuie sa spui "Tatal nostru"? De ce de fiecare data cind ne rugam trebuie sa spunem aceasta ?
Nu este suficient ca o spun duminica la Sf. Liturghie in mod magistral ?
Si daca nu inteleg... imi este tare greu sa accept sa fac asa ceva !
Si asa cum este acest exemplu pot sa va dau inca timp de 3 ani de acum in colo tot astfel de exemple !
Deci, judecata mea este sau nu buna ?

Temerile noastre cele sanatoase, adevarate, duhovnicesti sunt cele prin care ne facem griji ca nu ne putem smeri destul de mult si nu ca ce ne vom face daca ne vom smeri intr-atita incit dam pe afara !

Referitor la viaţa duhovnicească (să-i zicem aşa), fac în primul rând ce îmi spune duhovnicul şi ce reţin din predica de la biserică. Evident, din păcate nici pe acestea nu reuşesc să le respect mereu, dar aş vrea şi mă străduiesc în acest sens. Este bine să conştientizăm că fiecare are o măsură, sau se află pe o anumită treaptă. Oare câţi respectă listele pe care le-a postat Laura? Mai ales că, aşa cum a recunscut şi ea, acestea nu sunt dogme sau canoane, ci doar nişte păreri.

Recunosc că exprimarea mea nu a fost cea mai fericită ("nu fac pentru că nu înţeleg"), dar să ne gândim practic. Să zicem că mă aflu în situaţia în care vreau să merg pe drumul lui Dumnezeu, dar nu ştiu prea bine cum. Ce fac, mă apuc să respect un asemenea îndreptar, renunţ subit la toate obiceiurile mele de până acum, nu mai fac sport, nu mai merg la teatru sau film, nu mai deschid televizorul etc. şi mă apuc de citit acatiste toată ziua, dacă pot să-mi menţin atenţia trează... Sau caut un duhovnic, mă spovedesc şi-l întreb ce să fac? Oare părintele duhovnic îmi va da astfel de liste de "aşa nu" şi "aşa da"? Sau mă va învăţa, pas cu pas, cum să merg pe drumul respectiv?

Să ştiţi că nu sunt o împătimită a sportului, spectacolului sau a televizorului. Ceea ce încerc să spun este că respectarea unor asemenea reguli ar fi bine să vină din sulfet, nu forţat, să se facă natural, pentru că ne simţim mai bine în rugăciune, să zic, decât la televizor... Dar dacă eu citesc listele respective, mi se par curioase, exagerate... cel puţin prima dată. Oare cât sunt de folositoare? Probabil depinde de la caz la caz. Dar să nu ajungem la starea de "tot tipic, tipic, tipic şi la inimă nimic".

Referitor la cel de-al doilea răspuns al dvs. - eu nu mă tem că aş putea ajunge să respect acele reguli şi "c-aş fi prea smerită", ceea ce am vrut să spun este că îmi doresc să le respect din interior şi nu mecanic, forţat.

Eu am spus doar ce cred, nu pretind că am dreptate...