Un preot a fost înjunghiat mortal la Focsani !

[AlinB]

Stiu o poveste asemanatoare cu un om, care avea tot asa un fond psihic, si povestea cum visase(in situatii de genul asta visul si realitea se confunda f. usor) ca cineva ii spunea sa-si omoare fratele pentru ca fratele are de gand sa-l omoare pe el.

Asta arata ca exista o legatura intre acest gen de "fond psihic" si vulnerabilitatea fata de ispite, probabil si ca o consecinta a pacatului.

Pacat insa, ca din ce zic ziaristii pe acolo se pare ca a fost (intr-un fel) om credincios si frecventa (probabil, cat de cat) biserica.

Nu mai stiu citatul exact si locul, dar sigur scrie undeva in Vechiul Testament ca atunci cand Dumnezeu se leapada de purtarea de grija a unui om, ii ia mintile, il lasa prada nebuniei... Cam asa ceva...

M-a frapat in filmul Secta, pus pe alt topic, momentul cand actioneaza cu putere vrajmasul: exact atunci cand suntem mai vulnerabili. Ataca precum fiara, in punctul slab, in locul cel mai vulnerabil, unde esti cu totul incapabil sa te aperi.
Daca un om o avea vreo tulburare psihica, fie ea si usoara, eu unul ma astept ca tocmai in zona de vulnerabilitate, in miezul morbid al procesului bolii, sa-si bage dracul coada. Sa ne miram? Nu, ca doar nu ne e prieten, precum doftorul de cap.

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de ioan cezar

M-a frapat in filmul Secta, pus pe alt topic, momentul cand actioneaza cu putere vrajmasul: exact atunci cand suntem mai vulnerabili. Ataca precum fiara, in punctul slab, in locul cel mai vulnerabil, unde esti cu totul incapabil sa te aperi.
Daca un om o avea vreo tulburare psihica, fie ea si usoara, eu unul ma astept ca tocmai in zona de vulnerabilitate, in miezul morbid al procesului bolii, sa-si bage dracul coada. Sa ne miram? Nu, ca doar nu ne e prieten, precum doftorul de cap.

Pe mine nu asta m-a surprins. Dumnezeu ingaduie sau nu, diavolului sa-si bage coada. In lipsa lui Dumnezeu, vrajmasul face ravagii si chiar nu vad de ce ar fi altfel. Mi-am amintit astfel de MISA; extrem de multe asemanari...
Pe mine cel mai mult m-a tulburat atitudinea mamei in nenumarate randuri, chiar si atunci cand copilul ei era intr-o situatie limita. Cred ca scenariul a fost un pic fortat, inclusiv privind caracterul ipocrit al sotului-tata. Inca mai cred ca oamenii-parinti, sau pe cale de a deveni parinti ar trebui sa aiba in ei indumnezeirea si chiar daca egoismul se manifesta grosier, la o cercetare mai profunda (pana si amanta a incercat sa-l aduca cu capul pe umeri fara succes, in cazul lui, iar in ce priveste mama, nici macar gandul ca o va pierde definitiv pe fiica ei, nu i-a inmuiat sufletul si sa-i spuna sa pastreze copilul...), la o reanalizare, zic, doar o indaradnicie bolnava ar mai putea sa ne mai mentina intr-o astfel de pozitie.

Nu înţeleg de ce sunt atâtea topice despre acelaşi subiect
Doamnule administrator eu vă rog să lăsaţi doar unul singur.

[DragosP]

Eu îl rog să nu lase nici măcar unul.

O explicatie e batatoare la ochi: sunt intamplari care ne misca, ne ating pe mai multi dintre noi. Au trezit interesul pentru ca au legatura cu miezul unor framantari importante.
E drept totusi ca putina organizare n-ar strica. Emotiile pot avea desigur si un efect dezorganizator, starnesc dezordine, asa e.
Ma alatur si eu propunerii de a restrange postarile intr-un singur topic.

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Cred ca scenariul a fost un pic fortat, inclusiv privind caracterul ipocrit al sotului-tata.

Nu cred ca era ipocrit. Cred ca e un exemplu tipic de avorton afectiv, un impietrit monstruos, inuman, rece, de o rara stupiditate. Un penis testiculat in trup de om, cu aparente de fiinta umana. Oho, cati nu sunt ca el... Dar, culmea, din toti acestia se tot nasc copii, de mii de ani. Unii dintre copiii acestor retarzi ajung, uimitor, oameni de toata isprava. Numai Bunul Dumnezeu stie de ce si cum e posibil asa ceva.
Sa luam aminte!...

[cristiboss56]





Evenimentul tragic petrecut sâmbătă, 16 iunie 2012, în Focşani, când preotul Tudor Marin, de 69 de ani, a fost ucis în biserică, i-a întristat pe mulţi credincioşi din cuprinsul întregii ţări.

Aşa cum se arată într-un comunicat de presă al Patriarhiei, pentru Biserica noastră este o durere ca un preot să fie ucis chiar în sfântul lăcaş unde el a propovăduit iubirea de Dumnezeu şi de oameni.

Patriarhia Română adresează condoleanţe familiei părintelui Tudor Marin şi parohiei îndoliate din Focşani. 'Este regretabil faptul că tocmai în biserică, unde preotul predică pacea şi iubirea faţă de semeni, un preot paşnic şi venerabil este ucis cu cruzime. Această crimă oribilă arată starea alarmantă de degradare, de violenţă şi de nesiguranţă din societatea românească de azi. Prin urmare, este nevoie ca şi bisericile, fiind spaţii de utilitate publică religioasă a comunităţilor locale, să fie mai bine păzite şi protejate', se arată în comunicatul transmis de Biroul de presă al Patriarhiei Române, citat de Ziarul Lumina.

De la purtătorul de cuvânt al Arhiepiscopiei Buzăului şi Vrancei, pr. Adrian Ionescu, am primit câteva date biografice referitoare la preotul trecut la cele veşnice. Preotul Tudor Marin s-a născut la 2 iunie 1943 în comuna Budeşti din judeţul Vrancea. Între 1961 şi 1966 a urmat cursurile Seminarului Teologic 'Chesarie Episcopul' din Buzău, iar în 1966 a fost admis la Institutul Teologic de Grad Universitar din Bucureşti, pe care l-a absolvit în 1977. Pe 28 august 1966 s-a căsătorit cu Ana Agapie din comuna Scutelnici, judeţul Buzău, la 25 septembrie 1966 a fost hirotonit întru diacon, iar la 2 octombrie a fost hirotonit preot pe seama Parohiei Boldeşti, din judeţul Prahova. În anul 1972 a fost transferat la Parohia Mirceşti din Vrancea, iar din 1991 a devenit parohul Bisericii 'Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul' din municipiul Focşani. Părintele are doi copii: Mălina, născută în 1970, şi Ioan Cristian, în 1974.

Cunoaştem jertfelnicia şi ostenelile sale

Am aflat cu deosebit regret de sfârşitul tragic al părintelui Tudor Marin din municipiul Focşani, care a fost ucis cu sânge rece - după ce oficiase Sfânta Liturghie şi făcuse pomenirea celor mutaţi la Domnul - în biserica pe care a slujit-o cu devotament vreme de mai bine de 20 de ani. Preacucernicia Sa s-a distins prin lucrarea depusă la Sfântul Altar în toate parohiile unde a activat de la hirotonie şi până când Dumnezeu a rânduit să-l cheme în lumea veşniciei.

Cunoaştem jertfelnicia de care a dat dovadă spre înfrumuseţarea sfintelor lăcaşuri de cult, iar Biserica 'Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul', ce străjuieşte centrul municipiului Focşani, va da mărturie, peste timp, despre strădaniile preotului Tudor Marin. El este cel care, cu binecuvântarea noastră, în anul 1990, a redeschis acest lăcaş de cult - monument istoric şi de arhitectură - şi s-a preocupat de restaurarea lui, împodobindu-l, la interior, cu pictură nouă.

Nu ne sunt străine ostenelile Preacucerniciei Sale întru slujirea lui Dumnezeu prin slujirea oamenilor. Nu a precupeţit nici un efort pentru întărirea duhovnicească a Bisericii celei vii, a bunilor săi credincioşi, cărora le-a propovăduit învăţăturile Mântuitorului Hristos, îndrumându-i la iubire frăţească şi bună înţelegere.

Ne-am convins de râvna pe care o avea spre săvârşirea sfintelor slujbe şi a Dumnezeieştii Liturghii, de înţeleapta povăţuire dată în scaunul de spovedanie, precum şi de preocuparea pentru promovarea cântării corale în biserică. În acest sens, trebuie precizat că părintele Tudor Marin este cel care a sprijinit activitatea corului Parohiei 'Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul', de la a cărui înfiinţare au trecut puţin peste 100 de ani.

Ştim că, în toată această activitate, sprijin i-au fost credinţa nestrămutată în Bunul Dumnezeu, dar şi căldura şi înţelegerea pe care le-a găsit în familie, care a fost al doilea sfânt altar drag sufletului său. Nimic nu ar fi fost posibil fără rugăciunea întru ocrotire a dumneavoastră, doamnă preoteasă Ana, şi fără dragostea copiilor Mălina şi Ioan-Cristian, care vor purta vie în suflet amintirea părintelui lor după trup.

În aceste momente grele, vă suntem alături şi vă încredinţăm de rugăciunea pe care o facem înaintea Tatălui Ceresc pentru ca să aşeze sufletul preotului Tudor Marin în ceata drepţilor, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin. Dumnezeu să-l odihnească în pace, cu aleşii Săi!

† Epifanie, Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei

* Maine va avea loc inmormantarea Parintelui !
Dumnezeu sa-l odihneasca intru Imparatia Sa !+

[heaven]

Dumnezeu sa-l odihneasca pe parinte,este un martir!
Privind aceasta societate,nu pot decat sa observ cum atat bolile trupesti,cat si cele psihice se inmultesc si se agraveaza,insa putini sunt cei care iau pozitie in fata acestui fenomen sau macar sunt pe deplin constienti de el.
Pe de alta parte,mai este si ignoranta si lipsa de educatie a romanului,care inca traieste in niste prejudecati care nu pot decat sa dauneze,iar atunci cand exista cazuri de acest gen in familie sau ei insisi sunt bolnavi,putini sunt cei care apeleaza la ajutor specializat.
Butonam computerul si comunicam virtual,insa in era informatiei,am ramas,totusi,la credinte de Ev Mediu.La asta se adauga si multa indiferenta,raceala afectiva,lipsa de comunicare mai ales in sanul familiilor.Se nasc copii normali,insa mutilarea sufleteasca si lipsa unor repere sanatoase ii transforma in timp in bieti monstri cu mintile ratacite pe unii oameni.
Ei sunt acea fata a societatii pe care noi nu dorim sa o vedem sau eventual o privim cu furie,dezgust si in cel mai fericit caz cu o oarecare mila,dar,in tot cazul ca pe ceva ce nu ne priveste,decat poate in masura in care ne dam cu parerea sau ridicam piatra sa osandim.Insa deja au devenit prea multi acesti oameni bolnavi,pentru a mai putea fi ignorati,iar cazurile multe prea grave (cum a fost si cel de la Brasov,cu acel copil ucis de mama sa ori cei doi copii tarati in apele inghetate ale raului de tatal lor),traim vremuri apocaliptice cu adevarat...
Cred ca daca am darama din aceste ziduri care ne inconjoara si dupa care traim fiecare,daca ne-ar pasa mai mult de semeni si ne-am dori sa ne implicam si sa intelegem ca daca azi ridicam din umeri in fata cuiva care are nevoie de o vorba buna,de ajutor,de implicare,considerand ca nu ne priveste,poate ca maine nepasarea noastra se va intoarce ca un bumerang impotriva'ne!
Probabil ca Dumnezeu l-a luat pe acest preot pentru ca el si-a incheiat misiunea aici,insa felul in care a plecat,ne arata noua tuturor ca mai avem multe de invatat si este o oglinda pentru stadiul maladiv in care se tara o mare parte a omenirii.