Un preot din Focsani a fost injunghiat

[Mosh-Neagu]

De ce ingaduie Dumnezeu asa ceva, e greu de inteles pentru noi, suflete ratacite la randul nostru, dar cu pretentii de intelepciune ce tinde spre desavarsire.
Daca preotul a ajuns sau nu in randul sfintilor mucenici, as vrea sa cred ca da, desi numai Dumnezeu stie cum stau lucrurile. Pentru ca nu-i totuna sa mori alegand asta, (decat sa te lepezi de Hristos), sau sa fii victima unui nebun, care poate fi lesne asemanat cu o fiara salbatica sau un animal din gospodarie aflat intr-o stare de agitatie neobisnuita din anumite cauze. Nici judecata si nici blestemul nu poate fi luat in discutie. Oricum, martir sau nu, faptul ca in toate bisericile din tara, acest preot este pomenit la proscomidie, "rezolva" discret lucrurile, in cazul in care ar mai fi pe undeva vreun semn de intrebare.

În prealabil postat de Theodor_de_Mopsuestia

Off-topic: cred ca, in curand, o las balta cu apartenenta la acest forum; de data asta pe bune. Trebuie sa ies de sub influenta unor teorii conspirative enervant deopotriva de angoasante, instigatoare/incitante la revolta, si mai ales, inconsistente in raport cu adevarurile vietii de zi cu zi. Postarea de mai sus de aceasta, ca si toate in acelasi spirit de pe forum, sunt, de acum, nule si vide de continut. Consider cu seriozitate ideea de a iesi de pe forum, si nu numai, si de a ma gandi serios la hibele din tabara gandirii "cu pretext duhovnicesc", reactionare si nostalgic-medievaliste. Evul Mediu s-a dus, la fel si multe altele, multe valori general-umane, iar credinta religioasa, crestina sau nu, se vede "pe teren" ca va pierde lupta, aici, pe Pamant. Ce se va intampla DUPA acel moment...ei bine, e doar un fapt de credinta...aliniat cu unele fapte reale si opus altora. Nu spun mai mult.

Intotdeauna, avem la indemana liberul arbitru. Alegerea de a intra sau nu pe forum, de a citi un topic sau altul, de a te implica sau nu in discutie, de a crede (de fapt nu de a crede, ci de a te amagi...) ca parerea ta e importanta pentru viata cuiva... Toate astea sunt urzeli ale diavolului, si arareori se intampla sa ne intarim in credinta. Marea majoritate a timpului petrecut aici atarna in partea stanga a balantei, in ciuda propriilor noastre convingeri. Cand vom ajunge "dincolo", nu vom fi intrebati cate ore ne-am petrecut pe forum, ca sa ne faca statul de plata pentru un cuantum de pensie... Faceti fiecare o verificare simpla, la care nu aveti cum sa ratati, daca sunteti corecti cu propria constiinta: prezenta harului. Este sau nu este in inima noastra? Vorbind toata ziua de credinta, firesc ar fi sa "recunoastem" cand suntem stapaniti de har si cand acesta ne paraseste. Daca putem face aceasta diferenta, cand anume se intampla sa-l avem si cand ne paraseste? Nu cumva suntem mai aproape de Dumnezeu cu cat stam mai departe de forum si de ganduri straine?
Poate ca ar trebui deschis un topic pe aceasta tema, pentru ca fiecare sa-si spuna deschis parerea dar probabil se vor gasi "inselati" care sa-l faca praf, fiind incredintati asupra harului lor dumnezeiesc...
Asadar, daca simti nevoia sa faci o pauza, nu tine cont decat de gandul ascuns in adancul sufletului tau. Retrage-te un timp, iar daca simti vreo modificare in bine (nu doar in viata de zi cu zi prin tot ce te inconjoara, ci si rugaciunea nu mai e asaltata de ganduri pro sau contra despre anumiti useri si ideile lor, ci se indreapta singura si smerita acolo unde trebuie sa se indrepte), atunci iti va fi mai usor sa faci o diferenta si sa te decizi daca vei mai ramane, daca vei mai posta, daca vei mai citi chiar tot ce se scrie...
Doamne-ajuta.

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Faceti fiecare o verificare simpla, la care nu aveti cum sa ratati, daca sunteti corecti cu propria constiinta: prezenta harului. Este sau nu este in inima noastra?
[...] Poate ca ar trebui deschis un topic pe aceasta tema, pentru ca fiecare sa-si spuna deschis parerea dar probabil se vor gasi "inselati" care sa-l faca praf, fiind incredintati asupra harului lor dumnezeiesc...

Într-adevăr, cercetarea propriei inimi pentru a vedea dacă harul e sau nu prezent în ea poate fi înşelătoare. Se poate să avem o stare de linişte şi să credem că sunte în har. Trebuie, însă, să privim şi la roade. Căci harul e seva viţei Hristos care ajunge şi în mlădiţe atunci când acestea sunt vii, iar nu uscate. Iar dacă sunt vii, înmuguresc, înfrunzesc, rodesc (duhovniceşte, adică: „dragostea, bucuria, pacea, îndelunga-răbdare, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea poftelor” - Gal. 5,22).

În prealabil postat de N.Priceputu

Într-adevăr, cercetarea propriei inimi pentru a vedea dacă harul e sau nu prezent în ea poate fi înşelătoare. Se poate să avem o stare de linişte şi să credem că sunte în har. Trebuie, însă, să privim şi la roade. Căci harul e seva viţei Hristos care ajunge şi în mlădiţe atunci când acestea sunt vii, iar nu uscate. Iar dacă sunt vii, înmuguresc, înfrunzesc, rodesc (duhovniceşte, adică: „dragostea, bucuria, pacea, îndelunga-răbdare, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea poftelor” - Gal. 5,22).

Poate ca in acest sens zicea parintele Rafail Noica: ne nevoim eretic, daca nu aveam oarecare folos duhovnicesc...

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de N.Priceputu

Într-adevăr, cercetarea propriei inimi pentru a vedea dacă harul e sau nu prezent în ea poate fi înşelătoare. Se poate să avem o stare de linişte şi să credem că sunte în har. Trebuie, însă, să privim şi la roade.

Imi cer iertare fiindca prin modul in care m-am exprimat, se poate face usor confuzia ca omul, cercetandu-si inima, e greu de crezut ca se smereste intr-atat incat sa-si priveasca sufletul cu toata obiectivitatea: faptelor bune le adauga exponenti iar celor rele le extrage radacina patrata... De fapt voiam sa spun ca ar trebui ca fiecare sa-si cerceteze sufletul prin ceea ce se intampla in jurul lui. Sunt convins ca multi au cunoscut zile (poate saptamani, iar daca au fost luni, cu atat mai mult) prin care au realizat ca lucrurile vin de la sine intr-o anumita forma, se intampla coincidente, la inceput ciudate si inexplicabile, fie ca sa-ti zadarniceasca un lucru care NU trebuie facut, fie ca sa indeledniceasca o imprejurare pentru ca un alt lucru sa fie neaparat facut; sau ti se deruleaza in minte un scenariu anume, iar peste cateva clipe, minute sau ore, el apare exact asa cum ti s-a infatisat, fara mijlocirea ta... Sau cunosti persoane care iti sunt extrem de dragi in mod inexplicabil, sau poate ca iti erau dragi chiar inainte de a face cunostinta personal. Iar dupa o vreme realizezi ca acele persoana iti schimba viata in bine, prin harul pe care-l au, fiindca te umple de pace, de bucurie unica si de dragoste pentru fiecare scanteie de viata.
Dimpotriva, daca in mod inexplicabil te scot din sarite tot felul de lucruri sau de persoane, daca ajungi in mod ciudat, de la o stare de bine si de pace aparenta, la o iritare pe care incerci zadarnic sa ti-o stapanesti fiindca tu de fapt clocotesti ca un vulcan, iar intr-un tarziu te si manifesti devenind arogant, sarcastic, extrem de critic si de atent la detalii inutile fata de persoane cunoscute, poate chiar cele mai dragi fiinte din viata ta, care au si ele partea lor de viata si dreptul de a gresi... atunci acela nu e har, ci inselare... La asta ma refeream. Cu voia lui Dumnezeu, am cunoscut uneori starea din prima parte, dar de cele mai multe ori am trait-o pe cea din a doua...