am gresit?

[AlinB]

În prealabil postat de Annyta

<<727. Î n t r e b a r e : Oare trebuie să primesc pe orice călugăr străin care vine la mine, necercetînd cele cu privire la el? Iar dacă-l primesc, cum trebuie să-l slobozesc? Şi trebuie să-i dau ceva cînd pleacă? Căci sînt unii care o cer şi aceasta.
R ă s p u n s : S-a scris în Proverbe: „Nu băga pe orice om în casa ta" (Sir. 11, 13). Cînd vine deci la tine un străin, roagă-te mai întîi lui Dumnezeu şi apoi cercetează cele cu privire la el; şi de unde este şi unde merge. Şi de ţi pare că trebuie să-l primeşti, primeşte-l şi slobozeşte-l după ce l-ai hrănit, nedîndu-i nimic. Căci de vreai să faci peste puterile tale, nu vei putea mult timp.>>

De unde este textul?

În prealabil postat de AlinB

De unde este textul?

Filocalia 11

[AlinB]

În prealabil postat de Annyta

Filocalia 11

Hehe..daca il citeam mai de mult si bagam bine la cap, nu trebuia sa ajung la aceleasi concluzii din experiente practice nu tocmai fericite.

Desigur, viata din experienta are alt gust, dar nu sunt gusturi care sa-ti doresti f. mult sa ti le amintesti.

În prealabil postat de AlinB

Hehe..daca il citeam mai de mult si bagam bine la cap, nu trebuia sa ajung la aceleasi concluzii din experiente practice nu tocmai fericite.

Desigur, viata din experienta are alt gust, dar nu sunt gusturi care sa-ti doresti f. mult sa ti le amintesti.

Nu eşti singurul care a avut astfel de experienţe :-) Este bine însă că ne putem întări concluziile trase din experienţe şi prin scrieri ale sfinţilor (în cazul de faţă Varsanufie şi Ioan).

Nu degeaba tot citesc despre dreapta socoteală ca fiind o virtute de seamă.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Annyta

Nu degeaba tot citesc despre dreapta socoteală ca fiind o virtute de seamă.

Da, corect. Dar Dumitru s-a aflat în situaţia de a lua o decizie în cîteva minute. S-a dat o luptă în inima lui şi a luat o decizie care i s-a părut bună pe moment... După care ne-a întrebat şi pe noi, ne-a angajat ca juraţi la procesul conştiinţei proprii, să vadă cum gîndim.

Eu nu ştiu ce aş fi făcut în locul tău, Dumitre. Dar acum, după ce am cîntărit problema, mi se pare că soluţia cea mai bună ar fi fost să-i spui omului aşa: la mine acasă nu pot să te primesc, din motive personale (pe care nu erai obligat să i le prezinţi), însă hai să ne vedem în oraş, să stăm de vorbă. Şi aşa i-ai fi dat omului exact ceea ce i-a lipsit: un umăr pe care să-şi verse oful. Ar fi fost un sacrificiu din partea ta să încerci să-i alini sufletul pierzînd o noapte de somn şi nu ar fi presupus riscul de a-i arăta unde locuieşti. Evident, dacă respectivul şi-ar fi făcut un obicei să te sune la ore tîrzii, i-ai fi urat un sincer "noapte bună" pe viitor. :)