Tu, mata sau dumneavoastra

-continuare-

De asemenea, cuvintele poarta mostenirile persoanei care le emite, sunt pecetea launtrului spiritual, mental, intelectual al omului , sunt glasul interioritatii ce izvoraste din inima si exprima nivelul de moralitate si de educatie al persoanei. "Ce este cuvantul, orice cuvant? se intreba Lucian Blaga. Nimic decat o rana a tacerii". Se poate vorbi, tacand, spun Parintii. In felul acesta nu vom mai rani pe nimeni. Daca e sa vorbim, totusi, sa vorbim frumos unii cu altii sau mai bine sa tacem. In tacere vom auzi glasul lui Dumnezeu si nu vom mai rani pe nimeni si nici tacerea celorlalti...

Cuvantul poate fi moale, lin sau mangaietor; poate fi ofensiv, contondent sau tocit si plat; poate fi si ziditor sau poate sa darame; poate fi leac sau otrava; poate fi o cale sau o fundatura; poate sa insufleteasca sau poate sa ucida. Cuvintele sunt precum sunt oamenii: dadator de viata, de lumina sau ucigator de frati...

Biblia este o carte sfanta, Evanghelia lui Hristos este sublima! In ele ne intalnim cu o Persoana care ne vorbeste: Dumnezeu-Cuvantul. Citind Scripturile auzim cuvintele Cuvantului si ne minunam cat de sfinte sunt invataturile, cat de inalte, cat de adevarate si cat de drepte...sunt ele si este El - Cuvantul Adevarului!

In felul acesta putem spune ca, intr-o buna masura, cuvintele nu numai ca arata si evoca persoana, ci evidentiaza si modul sau de a fi.

Deci "a vorbi" il arata si pe "a fi". Verbalizarea este, de fapt, o personalizare. Modul de vorbire, felul cum te exprimi sugereaza un mod de a fi al persoanei. Un limbaj degradat evoca un individ degradat, iar un limbaj elevat si modul distins in atitudine si purtarea corecta evidentiaza o persoana cu inalte calitati morale. Finetea cuvantului, delicatetea limbajului, rafinamentul comportamentului vorbesc de la sine despre nobletea unui suflet, despre valoarea acelei persoane.

De asemenea si faptele devin lucrari ale cuvintelor, extensiuni actionale si prelungiri concrete ale lor. "Fii atent cum vorbesti, cuvintele atrag faptele!", zicea poetul N.Stanescu.

Cuvantul iubesc poarta in el trairea si faptul de a iubi. El indeamna la fapte de iubire. Deci si cuvantul este fapta, este "faptul de a vorbi", dupa cum se exprima marele poet.
Revenind la "matale", la acest "tu", cu ingaduinta dumneavoastra, as dori sa mai spun cateva cuvinte.
Desigur ca, in sanul familiei, intre soti, intre frati, intre rude, acest tu este familiar si firesc oricui si nu avem o problema cu el. Dimpotriva, poate sa exprime apropiere, intimitate si caldura.

Cu totul diferit este acest TU cand se rosteste in discutiile cu strainii, cu persoane necunoscute pe care le intalnim pentru prima data. De exemplu unei doamne nu poti sa-i spui tu, nici unui domn, de asemenea, nici profesoarei sau profesorului, chiar daca sunt mai tineri decat tine. Nici sefului tau, nici unui batran si nici preotului, desigur sau altor persoane cu autoritate din ierarhia sociala.

Pe langa substitutele lui dumneavoastra, bineinteles ca au aparut si alte fantome ale cuvantului. Cum ar fi pentru doamna, de exemplu cuvintele: cucoana si duduie, sau bai, tanti, iar pentru cuvantul: domn, se foloseste arhi-cunoscutul: nene sau bai, nene.

La preoti, daca sunt mai tinerei unii ii zic, cu diminutiv: parintele, iar altii, nu prea dusi pe la biserica ii numesc: popi.

Desigur, un binecredincios se va adresa unui preot , indiferent de varsta, cu apelativul: parinte sau preacucernice parinte...daca are smerenie, dragoste si bunacuviinta. Altminteri, nu!

Toate aceste formule ireverentioase de mai sus, decurg din lipsa de bun simt si proasta crestere acumulate in cei 7+7+7 ani de acasa ori de pe strada...

In alta ordine de idei, daca veti auzi o fraza de genul: "Dumneavoastra" sunteti un om deosebit, dar sa stii ca si "mata" ai defecte, asa ca... si "tu" esti un om pacatos...ce poti sa mai zici?

Asa este, cum spuneti dumneavoastra! Asa ca... tu si matale si dumneavoastra tot una e... pentru unii fara pretentii si mai otova, iar pentru oamenii educati e altfel, stiu ei..."

Pr. Alin-Cristian Preotu

[glykys]

Cei sapte ani de acasa...

[Mihnea Dragomir]

Sunt mirat să văd că vorbirea la per tu este aproape normă şi aici, pe forum.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Sunt mirat să văd că vorbirea la per tu este aproape normă şi aici, pe forum.

Aveti perfecat dreptate, si pentru consecventa cu care ati pastrat mereu adresarea politicoasa, va apreciez.

Exista si situatii in care, unii dintre noi, am legat prietenii ori s-a creeat o afinitate, apropiere, simpatie si atunci ne-am permis sa ne tutuim si in public. O mare importanta o are tonalitatea in care este utilizata tutuirea.

In rest, prefer sa nu comentez.

Dam cuvantul parintelui care a scris articolul.

[antiecumenism]

sunt de acord sa vorbim frumos ,sa ne respectam dar eu cred ca cel mai mult merita respectul (mai ales sufletesc) oamenii cu bun simt,crestinii adevarati pe care-i respecti sufleteste nu pt statutul social,nivelul de studii etc

-lui Dumnezeu ne adresam tu:tu Doamne ajuta-mi,nu dumneavoastra; dumneavoastra e folosit la nivel social si atata tot; adica ii satisfaci orgoliul celui care-i zici dvs,eu asa vad lucrurile.se creaza o distanta sufleteasca.

-asa ca daca ne adresam cu tu parca se creaza o apropiere sufleteasca intre noi,normal respectandu-ne sufleteste unul pe celalalt.

[Yasmina]

În prealabil postat de antiecumenism

sunt de acord sa vorbim frumos ,sa ne respectam dar eu cred ca cel mai mult merita respectul (mai ales sufletesc) oamenii cu bun simt,crestinii adevarati pe care-i respecti sufleteste nu pt statutul social,nivelul de studii etc

-lui Dumnezeu ne adresam tu:tu Doamne ajuta-mi,nu dumneavoastra; dumneavoastra e folosit la nivel social si atata tot; adica ii satisfaci orgoliul celui care-i zici dvs,eu asa vad lucrurile.se creaza o distanta sufleteasca.

-asa ca daca ne adresam cu tu parca se creaza o apropiere sufleteasca intre noi,normal respectandu-ne sufleteste unul pe celalalt.

Si eu merg pe acelasi principiu.
Ii apreciez pe cei ca si mine,care nu cauta grandomania,faima lumii si respectul tuturor.
Nu-mi place sa folosesc"dumneavoastra"uzual si nu-mi place cand altii folosesc acest termen adresandu-mi-se.
Nu prea stiu care este imaginea mea pe forum,insa in viata de zi cu zi sunt o persoana foarte prietenoasa,care relatioaneaza mult,ori felul acesta deschis si nu pompos-politicos-distant,m-a ajutat intotdeauna in relatiile interumane.

[Raoul]

Cum s-a spus,pe forum de multe ori nu stim cu cine socializam (nu cunoastem varsta) asa ca e posibil sa evitam a folosi pronumele de politete. Iar cu cei care-i cunoastem ne comportam in functie de varsta. Eu pe forum cred ca de multe ori am folosit "dumneavoastra",insa cu cei care-i stiu ca sunt de varsta mea parca nu pot vorbi asa,ma gandesc ca s-ar simti si aiurea. Cel putin mie nu mi-ar placea sa mi se adreseze cineva cu pronumele de politete,m-as simti imbatranit.

Totusi,mai dureros mi se pare faptul ca unii efectiv nu stiu sa scrie corect romaneste,si acest aspect e mult mai deranjant decat un simplu pronume de politete. Pana la urma respectul nu consta in vorbe...

În prealabil postat de antiecumenism

sunt de acord sa vorbim frumos ,sa ne respectam dar eu cred ca cel mai mult merita respectul (mai ales sufletesc) oamenii cu bun simt,crestinii adevarati pe care-i respecti sufleteste nu pt statutul social,nivelul de studii etc

-lui Dumnezeu ne adresam tu:tu Doamne ajuta-mi,nu dumneavoastra; dumneavoastra e folosit la nivel social si atata tot; adica ii satisfaci orgoliul celui care-i zici dvs,eu asa vad lucrurile.se creaza o distanta sufleteasca.

-asa ca daca ne adresam cu tu parca se creaza o apropiere sufleteasca intre noi,normal respectandu-ne sufleteste unul pe celalalt.

Si eu cred ca adresarea cu "tu" nu este intotdeauna o lipsa de respect, ci poate crea o apropiere intre oameni.
Parintii si bunica mea ne-au invatat de mici sa ne adresam catre ei cu "matale", si sincer nu imi place deloc. Practic evit sa folosesc si "matale" si "tu".

[DragosP]

Sincer să fiu, fără a mă socoti un om extrem de respectuos, dar nici ultimul golan (cu toate că evidenţa înşeală de multe ori şi mă surprind a fi de-a dreptul mârlan uneori), mie-mi place să scriu pe forumuri cu "tu" (bine, şi cu diacritice). De ce? Motivele sunt multe şi au fost (o parte) amintite şi aici.
În schimb constat că de opărit s-au opărit când nu li s-a vorbit cu respectuosul "dumneavoastră" cei care nu sunt ortodocşi. De ce oare?

[Magda M.]

În prealabil postat de Adriana Cluj

Aveti perfecat dreptate, si pentru consecventa cu care ati pastrat mereu adresarea politicoasa, va apreciez.

Exista si situatii in care, unii dintre noi, am legat prietenii ori s-a creeat o afinitate, apropiere, simpatie si atunci ne-am permis sa ne tutuim si in public. O mare importanta o are tonalitatea in care este utilizata tutuirea.

In rest, prefer sa nu comentez.

Dam cuvantul parintelui care a scris articolul.

Da, da, da! Si eu am apreciat articolul.Fara cei 7 ani de acasa , degeaba incerci sa dai lectii aproapelui, pentru ca risti sa cazi in derizoriu, lectia suna fals, oricate scoli de teologie, de exemplu, ai avea.E ca si cand ai incerca sa cladesti ceva pe ...nimic. Cei sapte ani de acasa, vazuti si ca ani in care inveti bunul-simt...pe cale de disparitie in Romania??
Cat despre pertu-ul folosit frecvent pe forum, marturisesc ca desi nu sunt obisnuita cu acest fel de adresare din partea unor necunoscuti, acesta imi suna bine doar atunci cand sugereaza o apropiere si nu o departare (pe cele mai inalte culmi...)