Suferinta fetei nemaritate

[linistea]

În prealabil postat de andravenache

Eu cred ca este mai bine sa am incredere deplina in Dumnezeu si in faptul ca el stie cel mai bine cand, cu cine sau daca trebuie sa ma marit. Ca urmare a credintei mele in Dumnezeu, NU "acumulez frustrari". E adevarat ca unele lucruri in viata sunt mai usoare daca ai pe cineva alaturi, dar asta nu inseamna ca e imposibil sa traiesti fara. Casatoria nu este ceva obligatoriu sau fara de care viata mea sa nu mai aiba sens. In schimb, din punctul meu de vedere, viata fara Dumnezeu nu are sens.
Daca ai fi citit postarile mele anterioare la acest subiect ai fi inteles ca nu astept "un print" (nu intru in detalii, pentru ca oricum ne-am indepartat de la subiect).
Ceea ce vad ca e greu de inteles pentru tine si pentru Cornel Urs este faptul ca pe mine nu ma intereseaza "parerea lumii" si nici sa traiesc dupa standardele ei. Incerc sa descopar voia lui Dumnezeu si sa traiesc dupa aceasta voie a Lui, pentru ca, la final, doar parerea Lui va conta.

Nu cred ca ai inteles ,vorbeam in general despre femeile in jurul varstei de 30 de ani care nu vor sa-l supere pe Dumnezeu atunci cand cauta sa se casatoreasca si care devin usor confunze in gestionarea problemei.Si eu ma regasesc in categoria mentionata de mine,nu cred ca mai e loc de ipocrizie si mandrie atunci cand vorbim despre asta,nu cred ca n-ai acumulat mici frustrari....