Din nou despre suflet

[Illuminatu]

În prealabil postat de osutafaraunu

Cele două "acţiuni" aparent succesive de care vorbeam eu sunt moartea şi propovăduirea, nu omorârea şi Învierea. Întrebarea mea era: de unde deduci că moartea şi propovăduirea sunt succesive? Doar pentru că aşa sunt aranjate în frază?

Pentru oricine citeste cu inima si mintea sincere 1 petru 3,18-19 este destul de clara aceasta fireasca succesiune a evenimentelor:
"...duhurilor ţinute'n închisoare, celor ce odinioară fuseseră neascultătoare...", "odinioara", adica in trecut au fost neascultatoare. Este foarte clara concluzia. Deci le propovaduieste duhurilor ce odinioara au fost neascultatoare.

În prealabil postat de osutafaraunu

Curiozitatea ta nu ţi-o pot satisface aici că ne-am depărta prea mult de subiect. Mult mai relevant pentru subiectul nostru (respectiv "argumentul" tău cu "scoaterea din Iad" înainte de Înviere) este faptul că "atribui harul mântuitor înainte ca acesta să aibă loc" pentru toţi drepţii VT. Cum putea Hristos să-i scoată din Iad înainte de evenimentul central şi cel mai important-Învierea- din perspectiva teologiei ortodoxe? În virtutea cărui act? ←Aici cu adevărat trebuie să ai mare grijă ce răspunzi, căci este o întrebare extrem de periculoasă. Doamna care-mi răspunde indirect şi acceptă doar întrebările aprobate de ea, va lua iarăşi foc; ori că-mi răspunzi, ori că-mi eviţi întrebarea.

Este extrem de simplu pentru un suflet sincer si cu adevarat cautator de adevar: Iisus Hristos a murit pentru pacatele oamenilor, ca urmare si pentru pacatele sufletelor tinute in inchisoare. Acestea, constiente fiind de propovaduirea ce li s-a facut in vremea lui Noe - si propovaduirea facuta atunci de Noe a fost o chemare la pocainta de teama maniei lui Dumnezeu.
Insa acum, dupa curatirea pacatelor adusa de Mantuitorul Hristos propovaduirea s-a facut, cred eu, in baza Sfintei Jertfe aduse pe Cruce. De aceea, aceasta propovaduire difera de acea propovaduire a lui Noe prin aceea ca acum li se binevesteste slobozenia, libertatea.
Iisus Hristos, Domnul nostru, fiind neprihanit, moartea nu putea sa-l tina legat in captivitate, ca urmare Invierea Mantuitorului devine implicita si iminenta.
Invierea Mantuitorului devine astfel nadejdea invierii noastre, dar curatirea pacatelor noastre s-a facut prin Sf.Jertfa de pe Sf.Cruce.
Crucea se transfigureaza, astfel, din instrument de tortura in mijloc de mantuire. Cum anume se face asta? Prin faptul ca Mantuitorul Se aduce pe Sine Insusi jertfa de bunavoie, de bunavoie alege sa-Si intinda Mainile pe Cruce, astfel ca Sf.Cruce este asimilata si acceptata de Hristos nu cu frustrare, chin si durere, ci cu Iubire.

În prealabil postat de osutafaraunu

Păi nu crezi că "numărarea" zilelor noastre e determinată şi de modul cum răspundem principiilor divine? Adventiştii nu cred în predestinare absolută, ci în preştiinţa lui Dumnezeu.

Asta este un cu totul alt subiect, dar daca crezi ca se poate discuta pe marginea lui, doresc, atunci sa te "provoc" si sa-ti spun ca afirmatia ta de mai-sus ramane doar la statut de enunt, pentru ca doctrina adventista in esenta ei o infirma la greu.

În prealabil postat de osutafaraunu

Mulţumesc, o să reţin ideea pentru discuţia despre "sfinţirea duminicii".

Chiar te rog.