Cea mai buna postare

[cristiboss56]

Demetrius, una e să-ți asumi o cruce pe măsura ta și alta să-ți pună cineva o cruce standardizată în spate obligatoriu, ca o condiție sine qua non pentru aprofundarea unei vocații. Rigiditățiile catolicismului în ceea ce privește castitatea forțată, îl va conduce fie la o regândire în duh patristic a problemei slujirii ecleziale, fie la schismă ”în rate” și o decredibilizare masivă a mesajului său pastoral.
Desăvârșirea creștină se măsoară în libertate ontologică a persoanei, asumată liber în comuniune cu Biserica, adică lepădare de sine într-un mod foarte realist. Cu alte cuvinte: spune-mi cât poți să renunți la pretențiile ego-ului tău (implicit a celor considerate ca necesare) ca să-ți spun cât de creștin ești. În vârful scării adevăratelor virtuți ne așteaptă libertatea cea mai apropiată de absolut, proba supremă a credinței: mucenicia, renunțarea la tot, din dragoste pentru Hristos. Mucenicii sunt cei care agonisesc fulgerător sfințenia printr-o alegere cu miză uriașă, între viața întru moarte și moartea dătătoare de Viață. Pentru păgânii din toate timpurile, asta e cea mare nebunie, să dai pasărea din mână pe aia de pe gard, dar pentru Dumnezeu înseamnă izbânda desăvârșită a învierii lui Hristos, libertatea față de consecința ultimă a păcatului, moartea.

[MihaiG]

Desigur. Eu mă consider ortodox. Cred în tot ceea ce credeau Sfinţii Părinţi. Dar nu sunt în părtăşie cu episcopii care au adoptat denumirea de "ortodox". Pentru mine, unitatea creştină s-a realizat deja: sunt, în acelaşi timp, ortodox şi catolic, adică am dreapta credinţă pe care Sf Vasile, Sf Ioan şi ceilalţi cu ei au avut-o şi mă împărtăşesc cu Papa, văzând în el urmaşul lui Petru.

(Mihnea Dragomir)

[cristiboss56]

Necuratul si-a varat zdravan coada, dezbinand Biserica lui Hristos, biserica primara. Inovatiile aduse reprezinta tichia de margaritar pe capul chelului. Nu de astfel de inovatii are nevoie un traitor crestin pentru a-si atrage harul Duhului Sfant, ci de post, rugaciune si nevointa, de virtuti crestine si de lupta cu pacatul. Fara acestea suntem niste zerouri umflate si atat.

Dumnezeu sa ne ajute sa intelegem ce sa agonisim si ce sa respingem in fiecare moment al vietii noastre. Caci viata noastra duhovniceasca este alcatuita dintr-un lung sir de alegeri.

Fiecare trebuie sa poarte o cruce potrivita pentru el. Daca e prea mare, va cadea sub povara ei. Celibatul mi se pare o cruce prea mare pentru un preot catolic tanar, aflat in mijlocul lumii. E ca si cum ai pune paie langa foc si te-ai ruga apoi sa nu arda!

Abia isi stapaneste gandurile de desfranare si patimile un monah postitor incercat. Nu e gluma. In Vietile Sfintilor scrie cat de greu este sa lupte cu gandul desfranarii, cu patimile in general, chiar si un pustnic. Cum sa vii sa-i ceri sa duca o astfel de lupta unui preot tanar care mai trebuie sa si povatuiasca enoriasele sa fie cuminti? E o cruce prea mare, pe care cred ca aceia care au pus-o pe umerii catolicilor au ales-o din trufie. Ar fi bine sa-si recunoasca neputintele si sa-si ia o cruce pe care pot s-o si duca.

Dupa o perioada de sihastrie, timp in care s-a despatimit, Sfantul Serafim de Sarov a povatuit multi credinciosi si credincioase. Sa luam aminte la viata acestui sfant.

[cristiboss56]

Nu mai exista nici un fel de traditionalism in biserica catolica.
Iar cel care se pretinde ca e, e de fapt unul fals.
Domnul Mihnea Dragomir acuza pe cardinalul Austriei de deviationism modernist si aprecia in schimb pe actualul papa Benedict.
Dar ce fel de traditionalism poate promova Benedict atata timp cat si el si fostul papa sustineau teoria evolutiei, o teorie pagana si atee indiferent cum ar fi interpretata de unii fortand penibil o potrivire cu crestinismul.
Un papa care sustine ca teoria evolutiei poate fi impacata cu credinta crestina e un eretic.
Iar de traditionalism nici nu poate fi vorba.

[cristiboss56]

E o diferenta uriasa, daca de multe ori presa scrie despre BO (sau si despre BC) aiurea, scriind lucruri neadevarate, in acest caz e un lucru adevarat, nu e un atac gratuit al presei. Chiar BC are aceste anchete si a pornit la elucidarea problemelor. Si nu e vorba de 2-3 cazuri izolate, ci de ceva mult mai grav, la scara mai mare. Si nu e ceva nesemnificativ, ca un pacat obisnuit, chiar si detinutii criminali se revolta impotriva acestui pacat (stim cum sunt tratati in inchisoare pedofilii de catre ceilalti condamnati, cel putin in SUA). Numai in SUA un raport din 2004 arata 4329 preoti acuzati si peste 10.000 de victime (sub 18 ani numai), intre 1950 si 2002.
Spre comparatie acum trei ani a fost o actiune ampla a politiei din Germania care a monitorizat internetul si a gasit 9000 de persoane care au descarcat pornografie infantila, din 92 de tari. http://www.realitatea.net/politia-ge...ri_497421.html Bineinteles ca sunt pedofili care nu stau pe net pentru asta, dar e un numar de comparatie.
Nu trebuie sa judecam pacatele altora, dar nici sa spunem ca sunt normale. Legat de strangerea randurilor, tu nu ai observat ca multi se convertesc la catolicism si aproape nimeni la ortodoxie? Mai ales din cauza ecumensimului. Cati ortodocsi au fost pe forum care fusesera catolici? Dar apropae toti catolicii sunt fosti ortodocsi convertiti, la fel si pe forumul catolic. Ca si in cazul cand suntem acuzati pentru inchizitie si cruciade, de ce trebuie sa luam asupra noastra si a Bisericii pacatele altor culte doar din solidaritate gresit inteleasa. Cum spune parintele Cleopa, Biserica noastra este intreaga.

[Mihnea Dragomir]

Şi pe cei cei care iubesc postările mele, şi pe cei care le urăsc, îi invit să nu exportăm disputele interconfesionale chiar pe toate topicurile, nici să ajungem la jocuri copilăreşti în care cine strigă mai tare e considerat câştigător.

[cristiboss56]

AlinB.



Citat:
În prealabil postat de Mihnea Dragomir
Desigur. Eu mă consider ortodox. Cred în tot ceea ce credeau Sfinţii Părinţi. Dar nu sunt în părtăşie cu episcopii care au adoptat denumirea de "ortodox". Pentru mine, unitatea creştină s-a realizat deja: sunt, în acelaşi timp, ortodox şi catolic, adică am dreapta credinţă pe care Sf Vasile, Sf Ioan şi ceilalţi cu ei au avut-o şi mă împărtăşesc cu Papa, văzând în el urmaşul lui Petru.

Asa sustin si unii din neoprotestanti.
Daca esti suficient de selectiv poti fi "ortodox" chiar si cu "Sola Scriptura".
Doar Scriptura e ortodoxa, nu?? Iar cu "Sola" alaturi esti chiar ultra-ortodox.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Şi pe cei cei care iubesc postările mele, şi pe cei care le urăsc, îi invit să nu exportăm disputele interconfesionale chiar pe toate topicurile, nici să ajungem la jocuri copilăreşti în care cine strigă mai tare e considerat câştigător.

Admirabil, frate!
Quod attinet unele exemple date de d-l Cristian, de "postari bune", acestea apartin problematicului, ca umanitate, savo/aletheia. Ma surprinde ca sunt citate, in aceasta calitate, asa mostre de limbaj isteric, tipice fiintei respective. Dar de, gretosul subiectivism al cazutei noastre specii se manifesta pentru a infinita oara...
Insa, cum zice Mihnea, si perfect zice: sa o lasam mai moale cu certurile efectiv infantile!

[cristiboss56]

În prealabil postat de Theodor_de_Mopsuestia

Admirabil, frate!
Quod attinet unele exemple date de d-l Cristian, de "postari bune", acestea apartin problematicului, ca umanitate, savo/aletheia. Ma surprinde ca sunt citate, in aceasta calitate, asa mostre de limbaj isteric, tipice fiintei respective. Dar de, gretosul subiectivism al cazutei noastre specii se manifesta pentru a infinita oara...
Insa, cum zice Mihnea, si perfect zice: sa o lasam mai moale cu certurile efectiv infantile!

AlinB.



"Asa sustin si unii din neoprotestanti."

[cristiboss56]

Sa luam aminte! continuare la Cuvintele pr.Dztru Staniloaie Interesant este de altfel ca pasiunea aceasta pentru adevar, adica pentru Revelatiunea divina, in orice dezbatere cu privire la refacerea unitatii crestine, caracterizeaza in mod deosebit constiinta ortodoxa. Dintre toate ramurile crestine, ea singura a ramas totdeauna pe langa rolul de-a fi martora a adevarului, de a sta langa adevar. Se prezinta si azi ca si in trecut din partea altor confesiuni crestine fel de fel de considerente si de atractii prin care ar vrea sa se faca pe ele centre de polarizare a crestinismului. Se induc motive politice, culturale, organizatorice, se ridica in slavi persoane omenesti si scaune din care ar izvori binefaceri coplesitoare peste lume. De adevarul lui Hristos si de Hristos insusi nu vorbeste insa nici o alta ramura crestina. Cel putin in fata ortodoxiei nu poate vorbi nici una, fiindca se jeneaza. Singura Biserica “dreptei credinte”, a “dreptului adevar”, vorbeste numai de adevarul lui Hristos, numai de adevarul revelat, pentru ca numai ea il are, numai ea a ramas pe langa el, respingand ispitele lumesti si primind mucenicia veacurilor. Ortodoxia sta singura pe langa scaunul lui Hristos, pana la plinirea vremii, cand adevarul ei va trebui sa castige toata omenirea ce e dornica sa faca mai intai pana la capat experienta “creatiilor” sale.

In al doilea rand faptul ca ortodoxia reprezinta adevarul nefalsificat poate fi dovedit din scrutarea comparativa a ei cu oricare alta ramura crestina. Formele crestinismului apusean sunt treptele unei continue diluari a adevarului integral al Revelatiei. S-au tot facut acolo concesii patimilor omenesti, pana ce crestinismul a slabit atat de mult in autoritatea si densitatea lui de factor supraomenesc, incat le-a fost usor acestor patimi sa-l inlature aproape cu totul. Ortodoxia singura a ramas sa infrunte de pe pozitia deplinei intransigente aceste patimi, sa zugraveasca omului un ideal [ne]relativizat, sa sustina in sufletul acestuia constiinta ca ortodoxia e ceva intr-adevar de dincolo de lume si chiar daca el nu poate atinge idealul ce i-l zugraveste ea, totusi tinde tot mai sus, continuu nemultumit cu ceea ce a realizat. Idealul de om al credintei rasaritene nu e un ins care stie doar sa-si ascunda sub aparente de civilizatie prea exageratele porniri patimase. Acesta e propriu Apusului. Ortodoxia este radicala, ea cere absolutul. Cere dezradacinarea reala a patimilor. Nu un om “civilizat”, moderat in toate, atent la aparente cu semenii, ci un om transfigurat pana in adancuri, purificat total, un intransigent al sfinteniei reale, transparente, cere ortodoxia prin spiritul ei ascetic si prin pilda sfintilor ei. Ea cere mult, caci stie ca numai cerand mult, se poate obtine de la majoritate macar putin si se satisface setea religioasa a omului, care nu se impaca cu diluari din partea Bisericii (…)

Daca crestinismul apusean vrea sa renasca si sa-si recastige puterea pierduta acasa la el, trebuie sa se reidentifice complet cu ortodoxia, nu sa caute sa toarne si la noi apa oaselor lui imbatranite. Crestinismul apusean trebuie sa restabileasca pe Hristos in centrul constiintelor, inlaturand domnia omului...“