![]() |
![]() |
|
#21
|
||||
|
||||
![]() Citat:
Dar in intervalul dintre moartea omului si Parusie? Duhurile celor despre care stim sigur ca sunt mantuiti (apostolii, sfintii) in ce stare se afla ? Nu trupurile lor. Latura lor spirituala. O intrebare in prealabil: Este omul o faptura care face parte atat din lumea duhurilor, a nevazutelor (datorita suflarii de la Dumnezeu), cat si din lumea materiala a vazutelor (datorita trupului creat din țărână), lume supusa legilor timpului si materiei? Este duhul omului capabil sa se relationeze inca din viata pamanteasca cu Duhul lui Dumnezeu, Cel aflat in afara timpului? Stiind ca acest interval dintre moartea unui sfant si Parusie, cand trupul lui va fi inviat, e o perioada de asteptare doar pentru cele supuse legilor timpului si materiei, nu si pentru duhul omului, care nemaifiind circumscris trupului material, nu mai face parte din aceasta lume supusa legilor timpului, ci din existenta metafizica a nevazutelor nesupuse timpului, deci stiind aceasta, puteti spune in ce stare se afla duhul unui sfant intors la Cel care l-a dat si care e in afara timpului? Daca dvs. sustineti ca latura spirituala a unui sfant care in timpul vietii L-a simtit pe Dumnezeu, imediat dupa despartirea de trup, nu-L mai simte pe Dumnezeu, puteti sa spuneti, de ce ar avea nevoie Dumnezeu sa astepte pana la Parusie pt. ca sa-si continue relatia de iubire cu duhurile sfintilor, relatie inceputa inca de aici? In conditiile in care Dumnezeu e eminamente IN AFARA TIMPULUI, si din perspectiva Lui, Apocalipsa si Parusia s-au petrecut deja inca dinainte de facerea lumii supuse timpului? Care e sensul, motivul, logica, pentru care Hristos intra in non-relatie cu duhurile sfintilor celor ce au inceput o comuniune de iubire cu El inca din viata supusa legilor timpului? Dumnezeu este iubire, iar iubirea inseamna comuniune vie si neintrerupta si mai ales reciproca cu cei iubiti, nu non-relatie cu ei. Ideea dvs. adventista cum ca duhurile sfintilor nu-L mai simt pe Dumnezeu dupa ce s-au despartit de trup, ca adica Dumnezeu are o comuniune de iubire cu omul doar pe pamant, dupa care o intrerupe pana la Parusie, dupa care o reia iarasi, duce la concluzia ca iubirea Lui nu e absoluta, ci fragmentara, pe bucati, cu intermitente si sincope, cu pauze si trimiteri ale celor iubiti in non-fiinta. Ce iubire cu năbădăi telenovelistice o mai fi asta? |
|
![]() |
||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Suflet Románesc-Suflet Crestinesc | C-tin | Generalitati | 27 | 11.10.2017 16:07:48 |
Despre suflet, duh si starea omului in moarte | tricesimusquintus | Secte si culte | 1674 | 06.02.2012 09:56:04 |
Despre suflet | allisa | Intrebari utilizatori | 14 | 20.02.2011 09:58:29 |
Intrebare despre suflet | Adelinaa | Generalitati | 3 | 11.06.2009 11:52:43 |
Despre suflet | silverstar | Generalitati | 64 | 09.01.2007 18:43:52 |
|