Biserica CATOLICA ZGUDUITA DE NOI DEZVALUIRI ! ! !

[nutucutu]

În prealabil postat de ioanna

Dar de ce impune BRC castitatea in cazul preotilor romano-catolici, de ce doar ei pot fi preoti slujitori ? Poti sa te desavarsesti si daca esti familist, doar un calugar nu e "mai sfant", decat un mirean, doar pentru ca e calugar. Daca cele doua moduri de viata sunt traite in mod autentic in Hristos sunt de aceeasi cinste.

Nu stiu de ce Biserica Catolica impune castitatea, cind a aparut si pe ce temei. E adevarat ca poti sa te desavirsesti fiind orice, insa, cred eu, vocatia de preot nu se refera numai la desavirsirea proprie (adica numai la desavirsirea preotului) ci se refera si la slujirea neconditionata a aproapelui si jertfa vietii proprii pentru mintuirea turmei.

[ioanna]

În prealabil postat de nutucutu

Nu stiu de ce Biserica Catolica impune castitatea, cind a aparut si pe ce temei. E adevarat ca poti sa te desavirsesti fiind orice, insa, cred eu, vocatia de preot nu se refera numai la desavirsirea proprie (adica numai la desavirsirea preotului) ci se refera si la slujirea neconditionata a aproapelui si jertfa vietii proprii pentru mintuirea turmei.

Fiecare cu randuiala proprie. Ce nu mi se pare mie in regula la B.C nu e atat ca impun castitatea la preotii romano-catolici, ci faptul ca preotii casatoriti (cum sunt cei din B.G.C) nu au voie sa slujeasca decat pe "teritoriul istoric" al bisericii lor, de parca "preotia" lor ar depinde de intinderea teritoriala, nu de vocatia pastorala. Un preot roman casatorit greco-catolic nu poate sluji la o parohie greco-catolica din Italia. Am senzatia ca exista inca o falsa-superioritate intretinuta a preotilor celibi vs. casatoriti in B.C

[MihaiG]

În prealabil postat de ioanna

Fiecare cu randuiala proprie. Ce nu mi se pare mie in regula la B.C nu e atat ca impun castitatea la preotii romano-catolici, ci faptul ca preotii casatoriti (cum sunt cei din B.G.C) nu au voie sa slujeasca decat pe "teritoriul istoric" al bisericii lor, de parca "preotia" lor ar depinde de intinderea teritoriala, nu de vocatia pastorala. Un preot roman casatorit greco-catolic nu poate sluji la o parohie greco-catolica din Italia. Am senzatia ca exista inca o falsa-superioritate intretinuta a preotilor celibi vs. casatoriti in B.C

Asta este o alta discutie si s-ar putea sa aveti dreptate in oarecare masura.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de ioanna

Fiecare cu randuiala proprie. Ce nu mi se pare mie in regula la B.C nu e atat ca impun castitatea la preotii romano-catolici, ci faptul ca preotii casatoriti (cum sunt cei din B.G.C) nu au voie sa slujeasca decat pe "teritoriul istoric" al bisericii lor, de parca "preotia" lor ar depinde de intinderea teritoriala, nu de vocatia pastorala.

Toţi preoţii catolici, căsătoriţi sau nu, au voie să slujească numai pe teritoriul diecezei (eparhiei) lor. Ca să slujească în altă parte, trebuie aprobarea chiriarhului locului. Deci, dacă un preotul meu greco-catolic de la Bucureşti (care este văduv) vrea să slujească la Oradea, trebuie să se adreseze episcopului de Oradea, ca să obţină aprobare (de regulă sub forma unei scrisori a episcopului către parohul bisericii unde preotul meu vrea să slujească).

Un preot roman casatorit greco-catolic nu poate sluji la o parohie greco-catolica din Italia.

Este exact aceeaşi situaţie. Ceea ce e valabil pentru Oradea e valabil şi pentru Calabria. Episcopul de Calabria poate să decline cererea de aprobare pentru slujire pe teritoriul său canonic. Episcopii catolici sunt vicarii lui Cristos în Bisericile Particulare cu care sunt căsătoriţi mistic. Nimeni nu poate sluji acolo fără să ceară voie de la Cristos. Episcopul poate să respingă cererea fără motiv, sau poate să motiveze că, după judecata lui, nu este prudent ca un preot căsătorit să slujească în cutare parohie din dieceza lui. Este deplin liber să motiveze cum vrea refuzul, sau să nu-l motiveze de loc.

Chiar şi episcopii, dacă vor să slujească în altă parte decât în episcopia lor, trebuie să aibă aprobarea episcopului de acolo. Singurii preoţi care pot sluji oriunde pe pământ, în orice biserică catolică, fără a cere aprobarea nimănui, sunt cardinalii. Se numeşte "privilegiul cardinalilor".

Am senzatia ca exista inca o falsa-superioritate intretinuta a preotilor celibi vs. casatoriti in B.C

De la Sf Paul încoace există. Există şi în BOR. Din câte ştiu, în BOR numai unii preoţi, anume cei necăsătoriţi, pot accede la treapta superioară a episcopatului. Deci, avem un presbiterat cu două viteze. Este, dealtfel, curios cum ortodocşii, care nu contestă că episcopii trebuie să fie celibi şi nu socotesc că ei sunt sortiţi automat pederastiei, curviei, sodomiei sau onaniei din pricină că sunt celibi, socotesc totuşi că presbiterii, dacă sunt celibi, musai trebuie să fie pidosnici.

[ioanna]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Este exact aceeaşi situaţie. Ceea ce e valabil pentru Oradea e valabil şi pentru Calabria. Episcopul de Calabria poate să decline cererea de aprobare pentru slujire pe teritoriul său canonic. Episcopii catolici sunt vicarii lui Cristos în Bisericile Particulare cu care sunt căsătoriţi mistic. Nimeni nu poate sluji acolo fără să ceară voie de la Cristos. Episcopul poate să respingă cererea fără motiv, sau poate să motiveze că, după judecata lui, nu este prudent ca un preot căsătorit să slujească în cutare parohie din dieceza lui. Este deplin liber să motiveze cum vrea refuzul, sau să nu-l motiveze de loc.

Cu mentiunea ca in Italia nu se judeca fiecare preot individual, ci Consiliul Episcopal Italian a decis sa nu permita slujirea preotilor casatoriti pe teritoriul italian, ci doar in teritoriul istoric al bisericii lor. Poate acum cand mitropolitul Lucian a ajuns cardinal, se va schimba situatia, caci e un non-sens sa nu poti sluji in bisericile romanesti din Italia, daca esti preot casatorit.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de ioanna

Cu mentiunea ca in Italia nu se judeca fiecare preot individual, ci Consiliul Episcopal Italian a decis sa nu permita slujirea preotilor casatoriti pe teritoriul italian, ci doar in teritoriul istoric al bisericii lor.

Ceea ce este valabil pentru un episcop, este valabil şi pentru un sinod al episcopilor. Consiliul Episcopal Italian are acest drept, este în rolul lui. Dacă greco-catolicii din Italia ar fi avut parohii proprii şi ordinariul (episcopul) lor, atunci preoţii care doresc să slujească acolo ar avea a se adresa lui.

[Mihailc]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

De la Sf Paul încoace există. Există şi în BOR. Din câte ştiu, în BOR numai unii preoţi, anume cei necăsătoriţi, pot accede la treapta superioară a episcopatului. Deci, avem un presbiterat cu două viteze. Este, dealtfel, curios cum ortodocşii, care nu contestă că episcopii trebuie să fie celibi şi nu socotesc că ei sunt sortiţi automat pederastiei, curviei, sodomiei sau onaniei din pricină că sunt celibi, socotesc totuşi că presbiterii, dacă sunt celibi, musai trebuie să fie pidosnici.

Episcopii ortodocși sunt aleși dintr-o vocație pentru care au optat inițial în mod liber, pe când aveau și altă opțiune de a sluji în Biserică prin primirea hirotoniei, iar episcopatul nu e o vocație separată, nici o opțiune la îndemâna tuturor, ci o adâncire a vocației preoției la solicitarea eclessiei .
Am auzit pe mulți că își doresc să devină preoți, dar n-am auzit pe nimeni spunând că simte o chemare pentru episcopat.
În Biserica Ortodoxă, avem numai taina preoției în aprofundarea căreia se află episcopatul, iar preoția poți să o primești după cum ai ales să viețuiești, căsătorit sau nu.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Mihailc

Episcopii ortodocși sunt aleși dintr-o vocație pentru care au optat inițial în mod liber

Exact aşa este şi la preoţii romano-catolici. Ei aleg în mod liber, nimeni nu le impune celibatul. Când păşeşti pe drumul preoţiei, ştii la ce să te aştepţi: nu este un lucru pe care îl descoperi pe parcurs, ci ştii de la început că păşeşti pe drumul căsătoriei cu Cristos (matrimonium sacerdotum).

pe când aveau și altă opțiune de a sluji în Biserică prin primirea hirotoniei,

Sunt multe feluri de a sluji în Biserică. Dacă vor, în acelaşi timp, să se căsătorească şi să slujească altarului, romano-catolicii pot alege calea diaconiei.

iar episcopatul nu e o vocație separată, nici o opțiune la îndemâna tuturor, ci o adâncire a vocației preoției la solicitarea eclessiei .

Şi, aşa cum am arătat, la ortodocşi numai unii dintre cei care au vocaţia preoţiei pot adânci vocaţia aceasta: preoţii necăsătoriţi.

În Biserica Ortodoxă, avem numai taina preoției în aprofundarea căreia se află episcopatul, iar preoția poți să o primești după cum ai ales să viețuiești, căsătorit sau nu.

În Biserica Catolică, deplinătatea preoţiei o au numai episcopii. Ei îşi aleg colaboratori presbiteri. Pentru ei, dacă cineva a ales să se căsătorească, este semn că nu doreşte să se dedice cu totul lui Dumnezeu, slujindu-L ca preot. Căsătorit fiind, nu poţi merge mereu unde te trimite Biserica, ci vei fi nevoit să mergi unde te trimit nevasta şi copiii, având obligaţii faţă de aceştia. "Fericit bărbatul care (...) în legea Domnului e voia lui şi la legea Lui va cugeta ziua şi noaptea" (Ps 1). Este fericirea preoţilor căsătoriţi cu Domnul. Un alt fel de fericire este pentru cei cu vocaţie la căsătorie: şi aceia "în legea Domnului e voia lor", dar aceia nu vor putea "la legea Lui să cugete ziua şi noaptea". Iată de ce fiecare tânăr catolic este îndemnat să aleagă: Potirul sau femeia ? Şi Potirul, şi femeia, nu se poate: este semn că nu îţi doreşti destul de mult Potirul. Noi credem că toţi cei 12 Apostoli, chiar dacă unii erau căsătoriţi mai dinainte, deîndată ce au auzit chemarea Domnului şi porunca Lui: "să faceţi aceasta în amintirea Mea" nu au mai avut relaţii matrimoniale cu soţiile lor, ci au trăit tot restul vieţii în stare de abstinenţă pentru Cristos, precum călugării, în stare îngerească.

[Cornel Urs]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Exact aşa este şi la preoţii romano-catolici. Ei aleg în mod liber, nimeni nu le impune celibatul. Când păşeşti pe drumul preoţiei, ştii la ce să te aştepţi: nu este un lucru pe care îl descoperi pe parcurs, ci ştii de la început că păşeşti pe drumul căsătoriei cu Cristos (matrimonium sacerdotum).


Sunt multe feluri de a sluji în Biserică. Dacă vor, în acelaşi timp, să se căsătorească şi să slujească altarului, romano-catolicii pot alege calea diaconiei.
.

deci daca totusi vor sa se casatoreasca, nu pot fi preoti, ci maxim diaconi...pai si atunci de ce spuneti ca nimeni nu le impune viitorilor preoti catolici celibatul??

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Cornel Urs

deci daca totusi vor sa se casatoreasca, nu pot fi preoti, ci maxim diaconi...pai si atunci de ce spuneti ca nimeni nu le impune viitorilor preoti catolici celibatul??

Dacă viitorii preoţi vor să se căsătorească, sunt liberi să o facă. Nimeni nu le impune hirotonia, aşa cum nimeni nu impune căsătoria. Cei care deja sunt preoţi, în mod normal sunt fericiţi în starea lor şi nu vor altă stare, fiindcă urmarea stării la care te cheamă Domnul, spre preoţie sau spre căsătorie, aduce fericirea. Dacă, totuşi, pe parcurs, vor dori să se căsătorească, sunt liberi să o facă, dar nu vor mai putea sluji ca preoţi. Ei rămân "preoţi în veac", dar reduşi la starea laicală, trăind întocmai ca laicii.

Deci, este adevărat ce spuneţi: viitorii preoţi catolici, dacă vor să se căsătorească, nu pot fi preoţi, ci maxim diaconi. La fel de adevărat este că viitorii preoţi ortodocşi, dacă vor să se căsătorească, nu vor fi episcopi, ci maxim presbiteri. Nu văd vreo deosebire de fond în această varietate de răspunsuri la întrebarea "până la ce treaptă a preoţiei este permis accesul preoţilor căsătoriţi?".

Dimpotrivă, mai logică îmi pare poziţia romano-catolică: deosebirea substanţială este între diaconat şi presbiterat, nu între presbiterat şi episcopat. Presbiterul poate face, în mod liber sau prin delegaţie de la episcop, orice face şi episcopul, mai puţin să hirotonească. Diaconul, însă, nu poate face, nici chiar cu delegaţie de la episcop sau preot, nici Sf Euharistie, nici vreun alt Sacrament care cere preoţie sacramentală, fiindcă, de fapt, nu este consacrat la preoţia sacramentală, ci numai la cea ministerială. Făcând o paralelă cu universul medical care îmi este mai familiar, presbiterul este asemenea medicului specialist, episcopul asemenea medicului primar: între ei e deosebire de grad, dar aparţin aceluiaşi corp medical. Diaconul este asemenea asistentului medical. Ordinul asistenţilor este altul decât ordinul medicilor, menirea lui este alta. Noi credem că în Biserica primară din vremea Sfinţilor Apostoli preoţii nu erau căsătoriţi sau nu uzau de căsătoria lor, pe când diaconii, da. Pentru ce am schimba aceste lucruri ?

Nu este lipsită de logică nici poziţia greco-catolică. Excedat de sarcinile sale, având în vedere puţinătatea celor care îşi doresc abstinenţa perpetuă de dragul lui Cristros, episcopul poate apela şi la bărbaţi căsătoriţi, conferindu-le preoţie sacramentală prin punerea mâinilor. Dar este, cumva, un pogorământ aici, o preoţie delegată, nu o preoţie deplină. Dovadă este că la preoţia deplină nu au acces preoţii căsătoriţi.