Biserica CATOLICA ZGUDUITA DE NOI DEZVALUIRI ! ! !

Am un mare respect pentru credinciosii ortodocsi (dintre forumisti, indeosebi colegii Mihailc (chiar si eu am uneori nevoie de dictionar cand il citesc pe colegul nostru, cu limbajul si cultura sa, care l-ar face si pe patapievici sa para manelist), N.Priceputu, AlinB, inclusiv seniorul de forum care este initiatorul acestui topic, si care ma intristeaza profund, doamnele ortodoxiei delia31, ioanna si Fani71 ()cand le citesc postarile, mai ales ale sorei Delia, ceva din mine regreta ca "femeia nu poate invata in Biserica" (bine, doamne ca acestea, nu "femelele umane" din prea necopatele generatii foarte noi), windorin, si multi altii. Am evlavie la multi sfinti ortodocsi (da, ati citi bine) mai ales Sfantul Nectarie Taumaturgul si Sfantul Simenon Noul Teolog, Sf. Nicodim Aghioritul, etc. Insa, sincer, topicul acesta este GRETOS. Propun inchiderea sa. Nu sunt deloc un fan al lui Trice/Grasu/galaditul/adve, dimpotriva, dar pot jura ca nici macar hive-mind-ul adve de pe forum nu ar fi scornit asa o porcarie. Colegul nostru este un veteran pe forum, un autor de multe postari chibzuite si mature, si normal; ca Ala de Jos nu rabda asa ceva, si l-a dus in ispita, folosinu-se de partea negativa care este in orice om (cu cat esti mai sus, cu atat esti mai tare atacat - si asta e si un raspuns adecvat si logic soteriologic si ecleziologic la problema abuzurilor infaptuite de UNII preoti pacatosi: Biserica lui Cristos e "sus", spiritual adica, si trebuie bine denigrata si pocnita cu "exemplele" de cadentei lu' peste, din pdeveul intunericului necredintei activiste). Hai sa inchidem topicul, si sa oprim lucrurile aici.
Noapte buna tuturor!

[cristiboss56]

În prealabil postat de Theodor_de_Mopsuestia

Am un mare respect pentru credinciosii ortodocsi (dintre forumisti, indeosebi colegii Mihailc (chiar si eu am uneori nevoie de dictionar cand il citesc pe colegul nostru, cu limbajul si cultura sa, care l-ar face si pe patapievici sa para manelist), N.Priceputu, AlinB, inclusiv seniorul de forum care este initiatorul acestui topic,

Nu trebuie sa privesti cu intristare acest thread , ci ca o realitate , si sa nu uiti ca avem de invatat tot timpul unii de la altii , si am fost unul din sustinatorii grupului vostru de a ramane si a activa pe acest forum , iar domnul Mihnea stie ce spun ! Nu intamplator si dumneata faci parte din lista mea de prieteni , si asta demonstreaza ca aici nu-i vorba de ura , cum sustin unii . Prietenia adevarata iti arata si partile bune si cele mai putin bune , dar sa folosim un limbaj controlat cat de cat . Pe toti va cunosc intr un fel sau altul , cu exceptia greco-catolicului Demetrius , dar in timp il voi cunoaste si ne vom obisnui unul cu altul , ne vom tolera , daca nu putem deveni prieteni , fie si virtual ! In fine , vreau sa inchid acest subiect prin cuvintele Bisericii Catolice la problema ridicata in acest thread , si sa nu uitam ca avem cu totii de invatat din raul altora si raul nostru :

“Atacurile împotriva Papei şi a Bisericii nu vin doar din exterior; suferinţele Bisericii vin tocmai din interiorul Bisericii, din păcatul care se află în Biserică”, a spus el. “Este un fapt ştiut dintotdeauna, dar astăzi îl vedem într-un mod cu adevărat terifiant: cea mai mare persecuţie a Bisericii nu vine de la duşmani externi, ci se naşte din păcatul din Biserică. Şi astfel Biserica conştientizează în mod profund nevoia de a învăţa din nou penitenţa, de a accepta purificarea, de a învăţa pe de o parte iertarea, iar pe de altă parte nevoia de dreptate. Iertarea nu înlocuieşte dreptatea”. Cu toate acestea, a amintit Papa, “Domnul este mai puternic decât răul, iar Fecioara este, pentru noi, garanţia vizibilă şi maternă a bunătăţii lui Dumnezeu, care are mereu ultimul cuvânt în istorie”.

http://www.catholica.ro/2010/05/12/iertarea-nu-inlocuieste-dreptatea/

Cred ca asta trebuie retinut atat de prietenii nostri , cat si de "adversari" , atat de catre cei care ne simpatizeaza , cat si de catre cei care ne antipatizeaza :

“Atacurile împotriva Papei şi a Bisericii nu vin doar din exterior; suferinţele Bisericii vin tocmai din interiorul Bisericii, din păcatul care se află în Biserică”

Noapte buna !

[iuliu46]

În prealabil postat de cristiboss56

“Atacurile împotriva Papei şi a Bisericii nu vin doar din exterior; suferinţele Bisericii vin tocmai din interiorul Bisericii, din păcatul care se află în Biserică”, a spus el. “

Asta am scris si eu mai devreme deci am motive sa cred ca Papa m-a citat fara sa-mi ceara voie ceea ce dovedeste inca o data ca se petrec lucruri rele in BC.

[cristiboss56]

În prealabil postat de iuliu46

Asta am scris si eu mai devreme deci am motive sa cred ca Papa m-a citat fara sa-mi ceara voie ceea ce dovedeste inca o data ca se petrec lucruri rele in BC.

Da, simpatic mesajul tău ! Mulţumesc Iuliu, mulţumesc Ecaterina, mulţumesc Adriana , şi nu numai , pentru că aţi înţeles mesajul meu . O săptămână liniştită tuturor !

[glykys]

Am mai scris aceasta povestioara pe forum si am fost criticata, dar imi asum de pe acum criticile:

Traiau intr-un sat, prin Evul Mediu, un catolic si un evreu, care se intelegeau bine, doar ca fiecare sustinea ca religia lui e cea adevarata si mereu se impungeau pe tema asta. Evreul a trebuit sa plece intr-o calatorie la Roma. Catolicul era necajit, se gandea ca atunci cand se va intoarce, evreul o sa ii dea cu tifla si mai tare. Stia si el ca se dusese vestea despre dezmaturile in care traia clerul din capitala. Numai ca, spre surpinderea lui, evreul, dupa ce vazuse coruptia si desfranarea care domnea printre clerici in capitala, recunoaste ca religia vecinului e, intr-adevar, mai buna: pentru ca, in ciuda tuturor grozaviilor pe care le fac pastorii lor, oamenii nu se smintesc, ci isi tin credinta.


Insa tot cred ca ar trebui luata atitudine in asemenea cazuri. Este vorba despre PEDOFILIE! Mare greseala ca au acceptat celibatul...

[Demetrius]

În prealabil postat de glykys

Am mai scris aceasta povestioara pe forum si am fost criticata, dar imi asum de pe acum criticile:...
Mare greseala ca au acceptat celibatul...

Spune-i asta lui Cristos că doar El a propovăduit Cuvântul de la Tatăl.

Sau tu vrei să spui că cei care-l urmează pe Cristos greșesc că-și duc crucea? De ce le-o mai cere Cristos? Ce-o fi vrut El să zica aici:
48. Drept aceea, fiti voi desavarsiti, precum Tatal vostru Cel ceresc desavarsit este! (MT 5:48)

[glykys]

În prealabil postat de Demetrius

Spune-i asta lui Cristos că doar El a propovăduit Cuvântul de la Tatăl.

Sau tu vrei să spui că cei care-l urmează pe Cristos greșesc că-și duc crucea? De ce le-o mai cere Cristos? Ce-o fi vrut El să zica aici:
48. Drept aceea, fiti voi desavarsiti, precum Tatal vostru Cel ceresc desavarsit este! (MT 5:48)

?!!!
A-ti duce crucea si a fi desavarsit inseamna oare a face orgii sexuale si pedofilie?!

1. Cât despre cele ce mi-aţi scris, bine este pentru om să nu se atingă de femeie.
2. Dar din cauza desfrânării, fiecare să-şi aibă femeia sa şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul său.

8. Celor ce sunt necăsătoriţi şi văduvelor le spun: Bine este pentru ei să rămână ca şi mine.
9. Dacă însă nu pot să se înfrâneze, să se căsătorească. Fiindcă mai bine este să se căsătorească, decât să ardă.

[DragosP]

În prealabil postat de Demetrius

Spune-i asta lui Cristos că doar El a propovăduit Cuvântul de la Tatăl.

Sau tu vrei să spui că cei care-l urmează pe Cristos greșesc că-și duc crucea? De ce le-o mai cere Cristos? Ce-o fi vrut El să zica aici:
48. Drept aceea, fiti voi desavarsiti, precum Tatal vostru Cel ceresc desavarsit este! (MT 5:48)

1. Cine e 'Cristos'? Daca vorbesti de Mantuitorul nostru, scrie-I numele corect.
2. Pai cum isi duc crucea? Abuzand copii?

În prealabil postat de Demetrius

Sau tu vrei să spui că .....

Glykis destul de limpede a spus cu cuvintele ei si citand cuvintele Apostolului Pavel, iar pentru mai multe:

http://www.crestinortodox.ro/dogmati...ica-68927.html


""Problema celibatului preotesc in traditia Bisericii Romano-Catolice

Pana in secolul al IV-lea, Biserica crestina, urmand invatatura Sfintilor Apostoli, nu a considerat celibatul ca un lucru obligatoriu, ci ca pe un sfat. Cel ce voia sa intre in cler, atat in Biserica de Rasarit cat si in cea de Apus, trebuia sa fie bar*batul unei singure femei. Incepand din secolul al IV-lea, in Biserica Rasaritului cel ce candida la treapta de episcop trebuia sa fie necasatorit, considerandu-se o anu*mita varsta inaintata ce se cerea pentru aceasta treapta ierarhica. Canonul 12 dat de Sinodul trulan (692) opreste casatoria episcopilor in mod expres.

In Apus, Sinodul din Elvira, prin canonul 33 precizeaza ca cei ce sunt chemati a fi propovaduitori ai Evangheliei, fie episcopi, preoti sau diaconi, trebuie sa se abtina de la orice legaturi cu sotiile lor si sa renunte a avea copii. Oricine calca acest canon era depus. "Placuit in totum prohibere episcopis, presbyteris et diaconibus vel omnibus clericis postis in ministerio abstinere se a conjugibus suis et non generare filios; quicumcrue vero fecerit, ab honore clericatus exterminetur".

Conciliul din 386 tinut de papa Siricius prezinta pozitia papilor in aceasta privinta. Papa invoca in favoarea decretului sau autoritatea Vechiului si Noului Testament. Aceasta regula a fost adresata episcopilor din Africa. Cativa ani mai tarziu papa Inocentiu I a reinnoit aceasta regula care avea sa fie urmata de Africa, Spania si Galia.

Sinoadele din Cartagina din 390, canonul 1, si din 401 canonul 3 opreau - cu pedeapsa depunerii - pe preotii si diaconii casatoriti de a se folosi de drepturile lor conjugale dupa hirotonie.

Secolul al VIII-lea incadreaza o perioada de criza pentru disciplina celibatului ecleziastic. Moralitatea clerului difera, in Galia, sub Carol Martel, ea e intr-o de*cadenta vizibila. In Spania regele Witiza abroga legea celibatului. Disciplina s-a imbunatatit simtitor in vremea Carolingienilor, sinoadele reamintind clerului ca trebuie sa se abtina de la orice legatura conjugala, sub pedeapsa depunerii. Din secolul al X-lea, disciplina celibatului a fost puternic zdruncinata. Pentru a fi reabilitata a fost nevoie de actiunea papei Leon al IX-lea, Grigore al VII-lea, Urban al II-lea si Calixt al II-lea.

Papalitatea s-a referit mereu la canoanele 9, 10, 25 ale Conciliului din Clermont, prezidat in 1095 de Urban al II-lea si la canonul 5 al Conciliului din Reims prezidat de Calixt al II-lea in 1119.

Sinodul din Latran (1139) prin canonul 7, sinoadele din Pisa (1135) prin cano*nul 1 si cel din Reims, prin canonul 7, scolastica prin Toma d'Aquino, Conciliul tridentin, prin canonul 9 n-au facut altceva decat sa repete decretul lui Calixt al II-lea. In secolele al XIV-lea si al XV-lea celibatul sufera o noua de*cadenta.

Codex Juris Canonici din timpul lui Pius al X-lea a precizat hotararea romana de a nu renunta la celibat, pozitie pe care a ramas pana in zilele noastre. Prin aceasta s-a stirbit unul din darurile dumnezeiesti cu care a fost inzestrat omul - libertatea. "Clerici in maioribus ordinibus constituti a nuptiis arcentur et servandae castitaitis obligatione ita tenentur, ut contra eandem peocantes sacrilegii quoque rei sint". Acest canon, ca si celelalte, legifereaza un sfat, iar sfatul cuprinde in sine o rezerva. Sfatul indica un drum, dar in acelasi timp lasa pe sfatuit sa aleaga. Sfatul cuprinde de asemenea un dialog intre cel ce il da si cel ce-l primeste, pentru ca daca am legifera toate sfaturile, daca le-am urma fara acest dialog n-am mai putea vorbi de personalitate, iar omului i s-ar stirbi din demnitatea lui.

Orice sfat da posibilitatea de a fi urmat sau nu. Dictonul machiavelic nu are nimic comun din structura crestinismului. Scopul nu scuza mijloacele murdare. Nu se poate trece peste om, peste libertatea lui. "Iata, Eu stau la usa si bat" spune Mantuitorul, dar El nu forteaza aceasta usa. Aceasta bataie in usa e un sfat, iar Sfantul Apostol Pavel spune clar ca in privinta fecioriei nu are porunca de la Domnul. Singura porunca de la Domnul este "sa va iubiti unii pe altii" si nu iubim pe Dumnezeu printr-un trebuie juridic ci printr-un trebuie care striga in noi, care ne obliga din interior, iar nu formal. Nu iubim pe Dumnezeu din frica, ci din dragoste. Canoanele apostolice, precum si cele date in sinoadele ecumenice permit clerului, in afara de episcop, sa fie casatorit. Canonul 5 apostolic arata ca despar*tirea de femeie nu-si are nici o justificare in vreun motiv de evlavie. Cel ce va face acest lucru sa se afuriseasca, iar daca staruie in greseala sa fie caterisit.

Evenimentul Invierii a adus pe langa alte daruri si pe acela al infratirii cre*dinciosului cu natura. Sfanta Scriptura atesta acest lucru. Credinciosul se roaga impreuna cu toata natura sa si natura inconjuratoare. Glasul psalmistului invita muntii, apele, cerul si toate vietuitoarele sa laude pe Domnul. Natura nu este dis*pretuita, ca fiind ceva necurat. Aceasta invatatura isi are obarsie in religiile pagane - unde (ilogic) sunt doua principii: al binelui si al raului - si in sectele de mai tarziu ale gnosticilor, carpocratienilor, marcianitilor, maniheilor, encratitilor, dupa care materia este necurata. In Ortodoxie sunt rugaciuni speciale de binecu*vantare a naturii si nu gasim nici un blestem la adresa ei.

In colindele de Craciun natura este umanizata, ridicata pe o treapta superioara. Muntii aduc bradul pentru leagan, campurile - cele mai curate flori, cerul - steaua, apele - glasul lor. E o dragoste divina care se pogoara prin intrupare, revarsandu-se si plinind toate. Intemeierea familiei nu este o pulverizare in materie a misiunii preotesti, nu este un compromis, ci o nota a comuniunii umanului cu divinul. Misionarii romano-catolici trimisi in secolul al IX-lea in Bulgaria spre a dezlipi pe bulgari de Biserica de Rasarit predicau ca preotii ortodocsi trebuie priviti cu scarba pentru ca sunt casatoriti. Slujirea lor e in afara legii si neplacuta lui Dumnezeu.

Preotul in Ortodoxie e impreuna-rugator cu credinciosii si nu inlocuieste pe Hristos, ci cauta sa duca pe credinciosi la Dumnezeu. Sfintele Taine exprima aceasta stransa legatura cu poporul. La Botez, de exemplu, zice: "se boteaza robul lui Dumnezeu" (de catre Dumnezeu). Toata savarsirea tainei se face de Dumnezeu prin preot ca printr-un smerit iconom al darurilor dumnezeiesti. Nu e nici o inter*punere. Nu zice: ego te baptizo. Nu eu, ci Dumnezeu. Eu nu inseamna decat un chivernisitor al tainelor.""

În prealabil postat de cristiboss56

Nu trebuie sa privesti cu intristare acest thread , ci ca o realitate , si sa nu uiti ca avem de invatat tot timpul unii de la altii , si am fost unl din sustinatorii grupului vostru de a ramane si a activa pe acest forum , iar domnul Mihnea stie ce spun ! Nu intamplator si dumneata faci parte din lista mea de prieteni , si asta demonstreaza ca aici nu-i vorba de ura , cum sustin unii . Prietenia adevarata iti arata si partile bune si cele mai putin bune , dar sa folosim un limbaj controlat cat de cat . Pe toti va cunosc intr un fel sau altul , cu exceptia greco-catolicului Demetrius , dar in timp il voi cunoaste si ne vom obisnui unul cu altul , ne vom tolera , daca nu putem deveni prieteni , fie si virtual ! In fine , vreau sa inchid acest subiect prin cuvintele Bisericii Catolice la problema ridicata in acest thread , si sa nu uitam ca avem cu totii de invatat din raul altora si raul nostru :

“Atacurile împotriva Papei şi a Bisericii nu vin doar din exterior; suferinţele Bisericii vin tocmai din interiorul Bisericii, din păcatul care se află în Biserică”, a spus el. “Este un fapt ştiut dintotdeauna, dar astăzi îl vedem într-un mod cu adevărat terifiant: cea mai mare persecuţie a Bisericii nu vine de la duşmani externi, ci se naşte din păcatul din Biserică. Şi astfel Biserica conştientizează în mod profund nevoia de a învăţa din nou penitenţa, de a accepta purificarea, de a învăţa pe de o parte iertarea, iar pe de altă parte nevoia de dreptate. Iertarea nu înlocuieşte dreptatea”. Cu toate acestea, a amintit Papa, “Domnul este mai puternic decât răul, iar Fecioara este, pentru noi, garanţia vizibilă şi maternă a bunătăţii lui Dumnezeu, care are mereu ultimul cuvânt în istorie”.

http://www.catholica.ro/2010/05/12/iertarea-nu-inlocuieste-dreptatea/

In regula, domnule Cristian, va respect parerea, asta e. In cu totul alta ordine de idei, e chiar foarte frumoasa Biserica Sf. Mercurie. Acum cativa ani, crezusem ca am gasit un sponsor pentru ea, si ii impartasisem d-lui Iliescu speranta mea, dar...stiti cum e romanul: cand e vb sa dea, o da cotita. :D Pe vremea aia, mai discutam cu parintele Adrian (mare om, cam ca pr. Tanase de la Valea Plopului, si mare lucrare face cu copii saraci) de la biserica maramureseana din zona.
Hai sa na impacam cu totii de dragul Cuiva Care ne iubeste mult de tot. O noapte binecuvantata sa aveti.