Biserica CATOLICA ZGUDUITA DE NOI DEZVALUIRI ! ! !

[cristiboss56]

În prealabil postat de Adriana Cluj

Crud adevar ne-a dezvaluit parintele. In urma cu cativa ani, cand le atrageam atentia celor din jur asupra unor asemenea sau asemanatoare aspecte, eram privita ca dusa cu pluta. Acum au inceput sa le vada si ei- nu ai cum sa nu le mai vezi! desi am constatat ca sunt multi, foarte multi, care inca nu le vad sau nu vor sa le vada- si una din acele persoane mi-a spus: ai avut dreptate cand ai zis. Ce folos ca am avut dreptate? Ca nu am schimbat nimic....absolut nimic.

Acum , nu stiu ce va spune Ioan ? Cine pe cine duce sau e dus cu pluta ? Unii considera ca nu-s bune astfel de adevaruri , draga Adriana !

[Magda M.]

În prealabil postat de ioan cezar

Imi pierd tot mai mult increderea in duhovnicii lumesti ai acestei natii. Oricata spuma li se face in cultura noastra bisericeasca, eu ii vad tot mai mult ca agenti vii ai vechii contaminari: demagogia si pofta dupa putere. Cunosc aceasta dupa roadele lor. Iar roadele lor sunt halul in care traim noi ca crestini.

Avem nevoie de duhovnici blanzi si puternici, puternici cu harul Domnului care nu tine in om decat prin neintrerupta rugaciune si post. Incep sa deduc, dupa roade, ca tocmai aceasta ne lipseste. Ma tem ca ilustrii nostri senatori ai cuvantului bisericesc nu prea stateau cu burta pe rugaciune ci cu tratatele de figuri de stil sub cap. Si priviti ce-a iesit! Un popor de gura-casca la toate bazaconiile lumesti! UN popor de analfabeti ai credintei.
Crestini fara Evanghelie, asta am devenit. Ne intra pe-o ureche, ne iese pe alta si in inima nu ramane nimic decat grosul intunericului impietrit.
Avem, cred eu, nevoie de reevanghelizare facuta de oameni curati, cu viata sfanta.
Cata vreme ne tinem de predici morale, astfel de oameni hristofori nu vom ajuta sa creasca printre noi.
Intre timp devenim cu totii paranoici, adica tradatori ai credintei in Iisus Hristos. Vai noua, ca nu stim ce facem!

Ma iertati, cred ca nu suntem noi demni de unii/multi dintre duhovnicii pe care-i avem.Iar inainte de a-i judeca, tocmai pe ei, am putea sa ne gandim ca tot din lume au venit...Daca noi suntem asa cum suntem, cum ar putea fi ei? Si de ce ii judecam pe ei in loc sa ne vedem de propriile neputinte, indemnul dvs de ce nu mai e valabil in acest caz?

[cristiboss56]

În prealabil postat de Magda M.

...Daca noi suntem asa cum suntem, cum ar putea fi ei?

Dupa cerere si oferta ! Piata functioneaza si aci din plin , din PACATE .

În prealabil postat de Magda M.

Ma iertati, cred ca nu suntem noi demni de unii/multi dintre duhovnicii pe care-i avem.Iar inainte de a-i judeca, tocmai pe ei, am putea sa ne gandim ca tot din lume au venit...Daca noi suntem asa cum suntem, cum ar putea fi ei? Si de ce ii judecam pe ei in loc sa ne vedem de propriile neputinte, indemnul dvs de ce nu mai e valabil in acest caz?

Sunt intru totul in acord cu observatia dumneavoastra, sora. Ceea ce mentionati face parte deja din modul meu de a vedea lucrurile, intrucat asa am inteles ca e potrivit pentru viata mea si tocmai asta ne invata si Parintii.
Iar postarile mele nu sunt in nici un caz vreu soi de atac tintit la duhovnici, fereasca Dumnezeu! Vorbesc, daca mi-ati urmarit postarile care ma caracterizeaza, de anumite fenomene foarte raspandite in lumea noastra, mai mult sau mai putin imbisericita. O parte dintre acestea le cunosc din propria experienta si din experientele impartasite ale fratilor de credinta.
Consider ca suntem cu totii prinsi in ispitele si caderile mentionate, cu foarte rare exceptii, se pare. Nadejde insa eu am, desigur, numai ca pe masura ce ma cunosc pe mine si pe altii incep sa constientizez tot mai bogat ce fel de lupte si ce fel de piedici sunt in noi. Despre acestea vorbesc, cele dinlauntru, intrucat bag de seama ca sunt cam aceleasi in tot omul si ca tendinta generala este de a ne pierde vremea cu lucruri secundare, poate cu rost intrucatva dar in nici un caz decisive pentru lucrarea noastra duhovniceasca.
Domnul sa ne miluiasca!

[Magda M.]

În prealabil postat de ioan cezar

Iar postarile mele nu sunt in nici un caz vreu soi de atac tintit la duhovnici, fereasca Dumnezeu! Vorbesc, daca mi-ati urmarit postarile care ma caracterizeaza, de anumite fenomene foarte raspandite in lumea noastra, mai mult sau mai putin imbisericita. O parte dintre acestea le cunosc din propria experienta si din experientele impartasite ale fratilor de credinta.
Consider ca suntem cu totii prinsi in ispitele si caderile mentionate, cu foarte rare exceptii, se pare. Nadejde insa eu am, desigur, numai ca pe masura ce ma cunosc pe mine si pe altii incep sa constientizez tot mai bogat ce fel de lupte si ce fel de piedici sunt in noi. Despre acestea vorbesc, cele dinlauntru, intrucat bag de seama ca sunt cam aceleasi in tot omul si ca tendinta generala este de a ne pierde vremea cu lucruri secundare, poate cu rost intrucatva dar in nici un caz decisive pentru lucrarea noastra duhovniceasca.
Domnul sa ne miluiasca!

Va multumesc pentru lamurire. Doamne-ajuta!

[catalin2]

În prealabil postat de ioan cezar

Crestinul nu este insa in mod fundamental moralist.
Hristos nu aceasta ne-a poruncit! NU asa ne-a iubit! Nu astfel ne-a aratat!
Si nici Preasfanta Nascatoare nu ne-a tinut predici morale si moralizatoare. Ci ne-a mangaiat si ne mangaie prin nesfirsita blandete smerita, Vas prin care curge PUTEREA Fiului Ei, putere tamaduitoare.
De ce ne punem noi invatatori si demascatori cata vreme Sfintii nostri ne-au invatat altceva si altcumva?
Sa ne tinem cu credinta de invatatura Parintilor.
Ca parintii nostri din ultimele decenii, ajunsi la moda acum, vai moda bisericeasca, au fost inevitabil contaminati de morbul numit paranoia, ca istoria noastra din gulagul predecembrist a schilodit pana si pe preoti si monahii expusi lumii, asta mie incepe sa imi fie tot mai clar.
Aveam nevoie de oameni blanzi si puternici. Nu de retori mistificanti si spuitori de vorbe de duh pe care betivii mai antrenati la retorici le-au depasit deja prin targuri. Prea multa retorica! Prea mult discurs!
Ne-au napadit, bag seama, marii moralisti duhovnicesti, din Ardeal in Dobrogea, si pana la Sihastria.

Cezar, sa ma ierti daca am inteles gresit, tu cred ca te referi de fapt la apararea invataturii ortodoxe. Am vazut ca scrii morala, dar cred ca ai scris asa pentru ca ai confundat-o cu invatatura ortodoxa. Si cred ca discursul tau e cauzat de citatele date de mine din par. Arsenie Papacioc, ma ierti daca m-am inselat. Cum am mai spus inavatura ecumenista este o invatatura contrara celei ortodoxe preluata din protestantism. Cum sa adopte ortodoxia invatatura protestanta, o greseala inventata de Luther (care facea parte din BC ce oricum se despartise de Biserica de 500 de ani) si propagata apoi in zeci de variatii? Fara drepta credinta toate celelalte sunt o forma de pietism protestant. Observi ca toate sunt protestante?
La fel cum credinta fara fapte este moarta, la fel si faptele fara dreapta credinta sunt nemantuitoare. Daca cineva vrea sa vina in BO trebuie mai intai sa faca o cateheza (adica sa inteleaga dreapta credinta) si apoi sa o marturiseasca. Poate sa spuna ca lesina de dragoste, daca nu accepta sa marturiseasca invatatura ortodoxa si crezul o sa lesine in afara Bisericii. Chiar azi spunea un parinte la predica (e un parinte moderat, nu are treaba cu antiecumenismul) ca cine nu stie crezul ar trebui sa ii fie rusine, e invatatura condensata a Bisericii. Pacatele sunt grave, dar cel mai mare pacat, numit si hula impotriva Duhului Sfant este erezia. Acest pacat aduce ruperea de Hristos pana nu e lepadat, pe cand celelalte pacate se pot spovedi si pocai.
Din fericire parintii duhovnici care sunt monahi pastreaza ca in toate timpurile dreapta credinta si ortodoxia adevarata. E exact ce au spus toti sfintii dintotdeauna, dar unii nu cunosc ce spun sfintii pentru ca si-au insusti doar conceptii ecumeniste propovaduite din protestantism. Nu parintii gresesc, ci aceasta inavatatura ecumensita e gresita, ce smerenie mai e si aceea sa spuan cineva ca el are dreptate, nu parintii, sfintii si Biserica? E tot ceva important din protestantism, unde toti sunt sfinti, teologi, au dreptate tot timpul, etc.
Ortodox inseamna in primul rand cel ce are invatatura ortodoxa, asta e baza, punctul de plecare, minimul minimorum. Abia apoi, peste aceasta fundatie vin toate celelalte, faptele bune, milostenia, dragostea smerenia si harul. Sa avem grija sa stim si sa marturisim macar aceasta fundatie ortodoxa, si nu un pietism protestant.