Cine erau "fii Lui Dumnezeu"?

Referitor la Facerea 1; 2 iată tâlcuirea Părintelui Bartolomeu Anania:

Versetele 1-4: text enigmatic; inserţia unei străvechi tradiţii pe care autorul Genezei nu şi-a permis s'o omită. În limbajul biblic, „fii ai lui Dumnezeu“ sunt oamenii superiori, evoluaţi, virtuoşi, în timp ce „fii ai oamenilor“ sunt cei inferiori, primitivi, instinctuali, păcătoşi. Din unirea acestor două „specii“ atât de diferite s'au născut „uriaşii“, ca o culme a răutăţii de pe pământ, răutate pe care Domnul o va eradica prin potop.

Prin urmare, textul rămâne „enigmatic”, nu poate fi deslușit până la capăt.

Iată şi o notă a aceluiaşi privitoare la „cartea neamului lui Adam” (Facerea 5,1):

Variantă de text: „cartea neamului oamenilor“. Genealogiile aveau un rol important în viaţa triburilor semi-nomade, mai ales în exercitarea funcţiei preoţeşti. Cea de faţă vrea să acopere perioada dintre creaţie şi potop şi este, de fapt, o continuare a textului întrerupt la 2, 4a. După numeroşi exegeţi, cifrele din ea, de tradiţie mesopotamică, sunt simbolice şi urmăresc, în principal, două idei: a) o perioadă foarte lungă între două generaţii; b) longevitatea e o binecuvântare a lui Dumnezeu asupra oamenilor drepţi, iar ea scade pe măsură ce răutatea şi păcatul se instalează în lume (între 1000 şi 600 de ani de la Adam la Noe, între 600 şi 200 de la Noe la Avraam, între 200 şi 100 între Avraam şi Iosua Navi, pentru ca de la David încoace să devină „normală“).