Nick Vujicic: Viata fara membre

[delia31]

În prealabil postat de Marius22

Poate asa stau lucrurile in privinta lui, desi, cu siguranta toti avem cate ceva de invatat de la el. Am avut insa bucuria sa descopar in urma cu cateva zile cazul similar al unui crestin ortodox care, in pofida handicapului fizic, a devenit pictor de icoane si de biserici. Insasi viata sa este cel mai graitor "discurs".

Grigorie Juravlev, iconarul fara maini si picioare

Fara maini si fara picioare, Grigorie Juravlev picta tinand pensula in gura.
„In anul 1885, in satul natal s-a ridicat Biserica Sfanta Treime. Pictarea acesteia, in fresca, a fost lucrata dupa planurile intocmite de Grigorie, care a si zugravit peretii interiori si cupola bisericii. Foarte mult a muncit Grigorie la fresca in care Sfanta Treime i se infatiseaza lui Avraam, la stejarul lui Mamvri, aceasta fiind o copie fidela a celei zugraviete de Andrei Rubliov.

Cea mai solicitanta a fost insa cupola bisericii, pe care a zugravit-o muceniceste: stand pe spate, vopseaua ii curgea pe fata si in ochi, vederea slabindu-i semnificativ, dintii il dureau, iar muschii spatelui ajungeau adesea zdrobiti. In anul 1892, biserica satului a fost terminata de zugravit si sfintita.”

În prealabil postat de delia31

Fara maini si fara picioare, Grigorie Juravlev picta tinand pensula in gura.
„In anul 1885, in satul natal s-a ridicat Biserica Sfanta Treime. Pictarea acesteia, in fresca, a fost lucrata dupa planurile intocmite de Grigorie, care a si zugravit peretii interiori si cupola bisericii. Foarte mult a muncit Grigorie la fresca in care Sfanta Treime i se infatiseaza lui Avraam, la stejarul lui Mamvri, aceasta fiind o copie fidela a celei zugraviete de Andrei Rubliov.

Cea mai solicitanta a fost insa cupola bisericii, pe care a zugravit-o muceniceste: stand pe spate, vopseaua ii curgea pe fata si in ochi, vederea slabindu-i semnificativ, dintii il dureau, iar muschii spatelui ajungeau adesea zdrobiti. In anul 1892, biserica satului a fost terminata de zugravit si sfintita.”

Cata maretie! Cat de maret devine omul cand se pune in slujba lui Dumnezeu!

[delia31]

În prealabil postat de Adriana Cluj

Cata maretie! Cat de maret devine omul cand se pune in slujba lui Dumnezeu!

Oamenii de felul acesta, fara maini si fara picioare, sau orbi-surdo-muti, ori cu alte feluri de lipsuri trupesti, dar intregi la suflet , exista pe lumea asta tocmai sa ne transmita noua celor intregi trupeste dar de multe ori amputati sufleteste, un mesaj cat se poate de limpede de la Dumnezeu.
E si asta un mod de a ne scoate gargaunii din cap.
Vorba unui intelept scriitor persan: "Ma plangeam ca nu am bani de sandale. Trecand insa prin dreptul moscheii din Damasc, am vazut un om fara picioare. Si am incetat sa mai cartesc impotriva lui Dumnezeu".