Ajutor la o intrebare

[lore86]

În prealabil postat de Teodorescu78

Hristos a inviat!

Postez și eu o intrebare de la un cunoscut:

"Doamne ajuta! Cu vreo 4 ani in urma vroiam sa ma calugaresc, si am fagaduit in mod solemn lui Dumnezeu, Maicii Domnului si sfintilor ca nu ma voi insura niciodata si ca voi merge la o manastire sa ma calugaresc (aveam peste 25 de ani atunci, eram matur si responsabil).

Din pacate insa mi-am uitat fagaduinta facuta din inima si cu inflacarare la acea data si dupa vreo 2 ani m-am insurat, dar nu am avut decat probleme in casnicie: numai tulburari, certuri, ispite. Apoi ne-am imbolnavit si eu si sotia, nu avem boli grave (deocamdata), dar sunt incurabile si se agraveaza vazand cu ochii.

Ajuta-me te rog cu un sfat, mai ales daca ai mai auzit de situatii similare. Se poate compara in vreun fel fagaduinta mea cu fagaduintele facute de un monah la calugarie? Ce alternative avem, ce putem face fara a pacatui?"

Omul a consultat și vreo 2 duhovnici, dar nu a primit nici un răspuns clar până acum.

Doamne ajută.

faceti fagaduinte si le pliniti Domnului!, zice psalmistul.

Grav lucru este atunci cand un tanar fagaduieste sa ramana in manastire si apoi se razgandeste. NU e de gluma cu asa ceva. Nu e vorba doar de o promisiune, evorba de asumarea unei cruci si apoi de lepadarea ei!

In conditiile de fata, alternative sunt doua: Una mai usoara ptr omul in cauza, dar care s eva dovedi mai grea pe parcurs:sa isi asume responsabilitatea macar de data asta, si sa duca casnicia curata, fie in curatie, fie acceptand nasterea atator copii cu cati il va binecuvanta Domnul.
Iar a doua,e ca de comun acord cu sotia, sa se retraga amandoi la manastire.

Si nu imi dau cu parerea dupa ureche, ci astea au fost cuvintele unor mari duhovnici date unor tineri in aceeasi situatie.
Cunosc cazuri, in care tanarul a facut aceeasi promisiune Domnului, a intrat si a stat in manastire chiar o luna, apoi s-a razgandit. S-a intors in lume, s-a insurat, a facut copii. Dupa al doilea copil s-a imbolnavait pshic, datorita firii slabe si a multiplelor probleme cauzate de nevoi, stres, necaz. Prin mila Domnului si-a revenit, acum isi creste in pace toti copiii(are deja vreo patru); dar undeva, odata, la o spovedanie la un duhovnic imbunatatit, care ii vedea multele probleme a fost intrebat:"Nu cumva ai fagaduit Domnului ca vei intra in manastire si apoi te-ai razgandit?" Intrebarea a cazut ca un fulger peste mintea omului, care a recunscut.Ba da, parinte. Vezi, omule, de acolo ti se trag toate necazurile. Acum rabda crucea pe care ti-ai ales-o si asa te vei mantui

Acum extra, daca omul e sincer pana la urma isi va indeplini fagaduinta data Domnului; cunosc de asemenea cazuri, care au fagaduit asta si apoi s-au casatorit. Au trait fericit cu sotia o vreme, au facut un copil si apoi......ea a murit. Iar omul s-a retras la manastire, copilasul fiind incredintat bunicilor care l-au dorit din tot sufletul, ca o amintire a copilului trecut prea repede in vesnicie.
Faceti fagaduinte si le pliniti Domnului!, zice psalmistul.
..............

[AlinB]

În prealabil postat de lore86

faceti fagaduinte si le pliniti Domnului!, zice psalmistul.

Grav lucru este atunci cand un tanar fagaduieste sa ramana in manastire si apoi se razgandeste. NU e de gluma cu asa ceva. Nu e vorba doar de o promisiune, evorba de asumarea unei cruci si apoi de lepadarea ei!

Daca pentru o promisiune e asa mare catastrofa, pai ce se mai intampla daca primea haina monahala si pe urma se casatorea??

In conditiile de fata, alternative sunt doua: Una mai usoara ptr omul in cauza, dar care s eva dovedi mai grea pe parcurs:sa isi asume responsabilitatea macar de data asta, si sa duca casnicia curata, fie in curatie, fie acceptand nasterea atator copii cu cati il va binecuvanta Domnul.
Iar a doua,e ca de comun acord cu sotia, sa se retraga amandoi la manastire.

Ia te uita, ar fi trebuit sa te faci preot ca esti buna la dat canoane!

Si nu imi dau cu parerea dupa ureche, ci astea au fost cuvintele unor mari duhovnici date unor tineri in aceeasi situatie.

Si daca un alt duhovnic ii da dezlegare pentru promisiunea incalcata si nu-l trimite la manastire, e "mic"?

Cunosc cazuri, in care tanarul a facut aceeasi promisiune Domnului, a intrat si a stat in manastire chiar o luna, apoi s-a razgandit. S-a intors in lume, s-a insurat, a facut copii. Dupa al doilea copil s-a imbolnavait pshic, datorita firii slabe si a multiplelor probleme cauzate de nevoi, stres, necaz. Prin mila Domnului si-a revenit, acum isi creste in pace toti copiii(are deja vreo patru); dar undeva, odata, la o spovedanie la un duhovnic imbunatatit, care ii vedea multele probleme a fost intrebat:"Nu cumva ai fagaduit Domnului ca vei intra in manastire si apoi te-ai razgandit?" Intrebarea a cazut ca un fulger peste mintea omului, care a recunscut.Ba da, parinte. Vezi, omule, de acolo ti se trag toate necazurile. Acum rabda crucea pe care ti-ai ales-o si asa te vei mantui

Care va sa zica toti care s-au imbolnavit psihic, au avut griji si probleme, a fost din cauza ca au promis sa se calugareasca si s-au razgandit..
Nici o sansa sa fie din cauza altor pacate.

Acum extra, daca omul e sincer pana la urma isi va indeplini fagaduinta data Domnului; cunosc de asemenea cazuri, care au fagaduit asta si apoi s-au casatorit. Au trait fericit cu sotia o vreme, au facut un copil si apoi......ea a murit. Iar omul s-a retras la manastire, copilasul fiind incredintat bunicilor care l-au dorit din tot sufletul, ca o amintire a copilului trecut prea repede in vesnicie.

Adica a lepadat o responsabilitate directa pentru o promisiune pe care oricum nu a tinut-o, mai sa fie ce exemplu de virtute crestina.

[ioanna]

În prealabil postat de AlinB

Daca pentru o promisiune e asa mare catastrofa, pai ce se mai intampla daca primea haina monahala si pe urma se casatorea??

La asta ma gandeam si eu. Taina Spovedaniei exista ca sa poti sa-ti duci crucea mai departe. Dumnezeu nu pedepseste omul cu nefericirea in casnicie, iar a da vina pe El pentru problemele din cuplu, inseamna a nu-ti asuma responsabilitatea. Aproape ca domnul a cazut in superstitie , daca orice “problema” o asociaza cu neimplinirea acelei dorinte initiale de a fi calugar, de parca Dumnezeu se supara daca alegi casatoria, adica calea fireasca, normala.

[lore86]

În prealabil postat de AlinB

Daca pentru o promisiune e asa mare catastrofa, pai ce se mai intampla daca primea haina monahala si pe urma se casatorea??



Ia te uita, ar fi trebuit sa te faci preot ca esti buna la dat canoane!



Si daca un alt duhovnic ii da dezlegare pentru promisiunea incalcata si nu-l trimite la manastire, e "mic"?



Care va sa zica toti care s-au imbolnavit psihic, au avut griji si probleme, a fost din cauza ca au promis sa se calugareasca si s-au razgandit..
Nici o sansa sa fie din cauza altor pacate.



Adica a lepadat o responsabilitate directa pentru o promisiune pe care oricum nu a tinut-o, mai sa fie ce exemplu de virtute crestina.

un singur lucru iti spun: realitatea bate teoriile...
Nu putine sunt cazurile in aceasta situatie si situatia nu e deloc simpla. Doar cine nu a trecut prin asa ceva sau nu a cunoscut un astfel de caz indeaproape poate sa emita tot felul de teorii... Recomand invataturile parintelui Cleopa si vei fi surprins de ce vei gasi acolo....

[Demetrius]

În prealabil postat de lore86

faceti fagaduinte si le pliniti Domnului!, zice psalmistul.

Grav lucru este atunci cand un tanar fagaduieste sa ramana in manastire si apoi se razgandeste. NU e de gluma cu asa ceva. Nu e vorba doar de o promisiune, evorba de asumarea unei cruci si apoi de lepadarea ei!
..............

Tânărul nu a făgăduit să rămână în mănăstire pentru că nici nu intrase încă.

E drept că și-a propus o anumită cruce pe care, însă, n-a biruit-o; nu a lepădat-o, zic eu, ci nu și-a asumat-o deși(credea el) a dorit-o.
El n-a depus voturi în cadrul lungului proces de închinare în fața lui Dumnnezeu, proces pe care nici nu l-a început.

Eu cred că suferințele ce-au urmat(?) nu sunt o consecință a dezicerii sale de promisiunea solemnă făcută lui Dumnezeu pentru că Dumnezeu știe mai bine ce poate fiecare și-n milostivirea Lui are înțelegere pentru fiecare alegere a noastră fără nicio exagerare, cu atât mai mult cu cât, persoanelor afierosite(dedicate), El le dă haruri și puteri mari pentru a birui greutatea crucii(misiunii).

Eu spun că suferințele de care se plânge subiectul nostru nu sunt absolut deloc suferințe(cine nu are parte de ceva asemănător?), ci dovada că el e o persoană nehotărâtă care nu știe ce vrea și care își propune(dorește) scopuri pentru care nici nu e pregătit și nici nu se străduiește.