Sufletul dupa moarte

[delia31]

În prealabil postat de osutafaraunu

Dar cine a spus că "rupe relaţia"? Când bebeluşul doarme, mama "rupe relaţia" cu el? Aşa şi Dumnezeu nu "rupe relaţia" cu sfinţii Lui adormiţi. Citiţi Evrei 11 şi vedeţi o întreagă galerie de sfinţi care au murit şi n-au primit [încă] ce le fusese făgăduit, căci aşteaptă momentul învierii, când împreună cu drepţii din toate timpurile vor primi răsplata veşnică.

______

Cum cine? Voi, adventistii si iehovistii, nu asta sustineti? Inconstienta, aneantizarea, anihilarea, trecerea in non-fiinta, extinctia, disparitia persoanei (cu toate trairile din timpul vietii), de pe fata universului vazut si nevazut.
Un non-sens, o stare nici de „a fi”, nici de „a nu fi”, echivalenta cu starea de dinainte de a fi existat.
Practic, mai mult sau mai putin voalat, sustineti absurditatea de a nu fi nici fiinta, nici nefiinta, starea de a fi in afara onticului. Or, cineva deja adus la existenta, cineva cu memorie si constiinta trairilor, nu mai are nicicum acces la non-fiinta de dinainte de a fi existat.

Cum se impaca afirmatia ca „sfintii asteapta ceva”, cu cealalta afirmatie a voastra cu inconstienta? Poti sa astepti ceva, fiind inconstient de aceasta asteptare?

Odata ce Dumnezeu a adus la existenta un om, iar acesta prin credinta, a ajuns la unirea cu El, ce motiv ar avea Dumnezeu sa doreasca El o perioada de non-relatie cu cei iubiti.
De vreme ce ne-a facut, inseamna ca ne-a facut pentru El, nu pentru a fi in afara Lui. Numai daca tinem noi neaparat sa I ne opunem si sa fim in afara Lui, doar asa ni se va implini dorinta de a avea acelasi destin vesnic ca Lucifer.

Cum se poate ca un sfant trecut dincolo, adica un om mantuit sa fie inconstient, sa nu-L simta in duhul lui pe Dumnezeu? Ce inseamna ca un om e mantuit daca imediat dupa moartea biologica trece in nefiinta si inconstienta?

Ori renuntati la erezia inconstientei in timpul mortii, ori trebuie sa explicati cuvintele lui Hristos: „cel ce mananca Trupul Meu (indumnezeit), ramane intru Mine si Eu intru el”.
Cum anume un cadavru fara urma de constiinta de sine poate ramane in Hristos? Si cum anume ramane Cel Viu intr-un om mort?
Una din doua: ori credinciosul trecut dincolo ramane constient in duh, in Hristos si Hristos in duhul lui, ori trebuie sa explicati cum poate ramane un cadavru in Hristos si Hristos intr-un cadavru?