Biserica catolica ca si cladire

[Mihailc]

În prealabil postat de catalin2

Sper ca intelegem acelasi lucru, corectitudinea politica este grija de a nu spune un adevar care ar putea supara pe altcineva. Mergand pana la relativism, adica nu exista un adevar absolut, ci fiecare vede adevarul sau.
.

Ai înțeles lucrurile într-o ordine greșită, așa cum s-a răspândit pe internet, cu erorile de rigoare, cu contribuția unui blog ortodoxist. În forma prezentată de tine, corectitudinea politică e un fel de politețe socială ușor exagerată și nimic mai mult, iar extensia acesteia în relativism ontologic, o consecință aleatorie mai degrabă improbabilă.
În realitate, așa-zisa corectitudine politică este consecința cea mai extremă cunoscută până acum, a individualismului postmodern, ce pleacă de la premisa relativismului, sucombând în absolutizarea lui. Ideea de bază este că nu există niciun fel de argument care să susțină, în absolut, categoriile de adevărat sau fals, inferior sau superior și alte perechi de noțiuni ce introduc o ierarhie apriorică în ordinea realului, prin urmare acestea nu au relevanță publică. Singurele principii care au o oarecare valoare obștească sunt legile civile, alcătuite la capătul unei dezbateri în urma căreia se obține, într-o formă variabilă, consensul politic. Conform acestei ideologii, autoritatea morală, valoarea simbolică, metafizica și alte imponderabile filozofice sau religioase sunt preferințe individuale sau de grup, iar acestea nu au voie să penetreze spațiul public unde pot intra în coliziune cu alte preferințe ale indivizilor, producându-le disconfort psihic. Cu alte cuvinte, fiecare e liber să creadă ce vrea în cușca lui izolată etanș de societate.
Aceasta este o descriere foarte, foarte succintă a formei de plecare a corectitudinii politice, fenomenul e în plină expansiune și autogenerare, invadând tot spațiul social. De exemplu, un ortodox contaminat de corectitudine politică se ferește să-și facă cruce când trece pe lângă o biserică, o troiță, un cimitir etc., dintr-un sentiment de jenă față ceilalți oameni, din teama că ar putea fi disprețuit și batjocorit. Sau nu-și mărturisește credința atunci când este întrebat și mărturisirea lui îi poate aduce o pagubă oarecare. Iar combaterea corectitudinii politice nu se face exacerbând comportamente grobiene, gesticulații autoritariste sau afișând o credință strict propozițională. Adevărul mărturisirii este vizibil și în modul cum mărturisești, nu doar în conținut, ca să nu mai spun că mărturisirea este aproape nulă atunci când nu corespunde cu felul de a fi al mărturisitorului. Și încă ceva... mărturisirea nu te exonerează de consecințele următoarelor apucături: ”preacurvia, curvia, necurăția, desfrânarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neîntelegerile, dezbinările, certurile de partide, pizmele, uciderile, bețiile, îmbuibările, și alte lucruri asemănatoare cu acestea” (Galateni 5:19-21).

[catalin2]

În prealabil postat de Mihailc

Ai înțeles lucrurile într-o ordine greșită, așa cum s-a răspândit pe internet, cu erorile de rigoare, cu contribuția unui blog ortodoxist. În forma prezentată de tine, corectitudinea politică e un fel de politețe socială ușor exagerată și nimic mai mult, iar extensia acesteia în relativism ontologic, o consecință aleatorie mai degrabă improbabilă.
În realitate, așa-zisa corectitudine politică este consecința cea mai extremă cunoscută până acum, a individualismului postmodern, ce pleacă de la premisa relativismului, sucombând în absolutizarea lui.

Adevarat in prima parte, asta am spus si eu pe scurt despre corectitudinea politica. Nu am luat de pe net, sintagma e atat de folosita incat e greu sa nu auda cineva de ea, au scris chiar si filozofi de la noi impotriva ei. Daca la inceput era conventie de buna intelegere s-a ajuns sa se afirme ca adevarul e chiar relativ si chiar sa se impuna reguli in respectarea corectitudinii politice.
De exemplu in domeniul religios ultimele cazuri au fost cele cu sora medicala careia i s-a cerut sa scoata cruciulita de la gat pentru a nu rani sentimentele noncrestinilor, acceptarea pacatului homosexualitatii ca ceva firesc, etc. Sau in cazul nostru numirea cu biserici a altor culte pentru a avea respect a dus ca unii sa creada ca exista mai multe biserici, nu doar cea Ortodoxa. Sau participarea la intrunirile ecumeniste a BO a condus la intelegerea ca ortodoxia le considera la fel pe toate. Sau intelegerea buna cu BC sa duca la ideea ca sunt la fel de ortodocsi ca si noi. Exista un ecumensim mai liberal, care spune ca toate cultele crestine sunt cam la fel si un ecumensim mai restrans, care spune ca doar catolicii (eventual monofizitii) sunt la fel, adica un fel de filocatolicism.
In legatura cu ultima parte, nu trebuie sa spuna nimeni prea mult, fiecare poate cerceta pe cont propriu inavatatura ortodoxa, care e doar baza, abia apoi urmeaza cresterea duhovniceasca si rarirea pacatelor. Pacatele fiecaruia sunt altceva, acelea nu trebuie sa le judecam noi si nici nu stim ce are omul in suflet. Bloguri ortodoxiste nu prea stiu ce sunt si care nu sunt ortodoxiste. Exista si unii care fac unele exagerari (en conspiratii), dar acelea sunt doar exagerari, mai problematic este un blog in care se sustine invatatura ecumensita, straina de ortodoxie (din fericire nici nu am vazut astfel de bloguri, e posibil sa existe). In general nu am timpsa citesc de pe bloguri, doar cand redau informatia de acolo.

[MihaiG]

În prealabil postat de catalin2

Adevarat in prima parte, asta am spus si eu pe scurt despre corectitudinea politica. Nu am luat de pe net, sintagma e atat de folosita incat e greu sa nu auda cineva de ea, au scris chiar si filozofi de la noi impotriva ei. Daca la inceput era conventie de buna intelegere s-a ajuns sa se afirme ca adevarul e chiar relativ si chiar sa se impuna reguli in respectarea corectitudinii politice.

Exact pe dos aţi înţeles, şi doar v-a explicat Mihailc foarte clar. Nu convenţia socială duce la relativism, ci relativismul duce la impunerea convenţiei sociale. Corectitudinea politică este consecinţa, nu cauza unui sistem valoric văduvit de un ax central absolut.

[catalin2]

În prealabil postat de MihaiG

Exact pe dos aţi înţeles, şi doar v-a explicat Mihailc foarte clar. Nu convenţia socială duce la relativism, ci relativismul duce la impunerea convenţiei sociale. Corectitudinea politică este consecinţa, nu cauza unui sistem valoric văduvit de un ax central absolut.

Prefer sa port discutia cu Mihailc si sa-mi spuna ce a explicat si ce n-am inteles. Nici nu am spus eu asta, e ce ati inteles dvs. ca as fi spus eu.