penticostalii

[MihaiG]

În prealabil postat de JoyDivision

exact, nu suntem intr-un mediu oficial, nu sunt discutii purtate la un anumit nivel, ci doar niste simple conversatii.

Politeţea şi respectul nu ar trebui să fie condiţionate nici de caracterul oficial sau informal al mediului (apropo, dacă vă adresaţi pe stradă, într-un mediu prin excelenţă informal, unei persoane oarecare, pentru a afla cât este ora, sau pentru a vă ţine loc la coadă, cum o faceţi - folosind persoana a doua singular sau plural ?) şi nici de nivelul discuţiei.

Nu e bine sa ne adresam fara formulele de politete pentru ca nu stim cu cine vorbim, poate unii membri sunt mai in varsta si nu e frumos sa le vorbim cu "tu". Plus ca, desi conversam nu ne cunoastem, nu e bine chiar asa "sa ne tragem de sireturi", e lipsa de respect.

[stefan florin]

daca lui Dumnezeu ne adresam in rugaciune cu: TU DOAMNE si nu cu Dumneavoastra Doamne, atunci ce pretentii sa avem de la oameni? Cred ca spune totul. Important este sa purtam o discutie decenta, fara jicniri

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de TunsDiana

Nu e bine sa ne adresam fara formulele de politete pentru ca nu stim cu cine vorbim, poate unii membri sunt mai in varsta si nu e frumos sa le vorbim cu "tu". Plus ca, desi conversam nu ne cunoastem, nu e bine chiar asa "sa ne tragem de sireturi", e lipsa de respect.

Pluralul politeţii nu este chestie de diferenţă de vârstă, deşi această opinie falsă este larg răspândită. Dacă aţi observat, exact aceia mai în vârstă decât noi ni se adresează mai degrabă cu "dv" decât la "per tu".

De fapt, de ce suntem mai puţin politicoşi decât cei dinaintea noastră? Eram fascinat când bunicul meu, cu drepţii să-l odihnească Dumnezeu trimitea felicitări de Paşti. Erau adresate: "PC Sale X Ygreculescu". "Ce înseamnă PC Sale, bunicule?" l-am întrebat. "Precucerniciei Sale". Erau colegii lui din parohiile învecinate. Majoritatea mai tineri decât el, fiindcă pe bunicul mi-l amintesc bătrân. Uneori erau colegi din seminar sau de pe la întruniri pastorale. Chiar şi când era cu ei faţă către faţă, deşi îi cunoaştea de zeci de ani, le vorbea şi îi vorbeau cu "frăţia voastră", rar cu "frăţia ta", niciodată cu "tu". Pe la pokere (se jucau cărţi mult mai mult ca azi) se folosea intermediarul moldovenesc "dumneata", ceva între "dv" şi "tu".

Suntem mai puţin politicoşi dintr-o falsă percepţie a egalitarismului. Un rol ar mai putea avea şi traducerile nefericite de prin filmele şi literatura anglo-americană, unde "you" înseamnă atât "dumneavoastră" cât şi "tu". Ei bine, e tradus invariabil cu "tu". Am mai întâlnit falsa percepţie că vorbirea la "per tu" ar apropia oamenii şi că, dimpotrivă, folosirea pluralului politeţii ar crea bariere între oameni. Ce simplu era, ar fi însemnat că, dacă vorbim cu "tu", suntem toţi ca o mare familie umană. Dar, iată că nu este aşa.

Ceva este, totuşi, adevărat: pluralul politeţii impune o anumită distanţă. Numai că este o distanţă binecuvântată. Folosindu-l, respectăm intimitatea aproapelui nostru. Aşa-i că ne-am dorit mereu, chiar şi faţă de cei mai dragi din familie, să avem camera noastră încă de când eram puşti? Ei bine, oamenii au nevoie de un mic spaţiu în jurul lor, iar pătrunderea fără permisiune în acest spaţiu este stânjenitoare. Dar pluralul politeţii mai are multe avantaje, am să mai menţionez doar unul: ne fereşte, întrucâtva, de impoliteţe. Tu m-ai enervat? De aici şi până la "Băi, tu eşti un bou!" este un singur pas. Ei bine, încercaţi acelaşi lucru folosind pluralul politeţii. Dumneavoastră m-aţi enervat? "Bă, nene, dumneavoastră sunteţi un bou!" Hm, aşa-i că nu prea merge şi nu ne e la îndemână?