Predica de azi

[glykys]

În prealabil postat de fallen

Hristos a inviat!
Bine v-am regasit. Duminica aceasta e una din preferatele mele. Dupa parerea mea, acum femeia si-a spalat pacatul savarsit de Eva, prin vestirea Invierii Mantuitorului.
Remarcabile curajul, credinta si dragostea acestor femei. Daca insa acestea ar fi fost maritate si ar fi avut copii acasa, nu stiu daca s-ar mai fi dus cu atata tragere de inima, poate s-ar fi temut. Cu siguranta sotii lor ar fi incercat sa le opreasca, temandu-se sa nu le faca ceva soldatii romani. Cu siguranta potrivnicul ar fi gasit o cale de a strecura teama si indoiala in sufletele lor. Dar poate asta s-ar fi intamplat daca ar fi fost pacatoase, ca noi, si atasate profund de cele lumesti, si nu L-ar fi avut atat de aproape, atat de "cald" in sufletul lor pe Mantuitorul. Chiar daca sotii ar fi incercat sa le opreasca, ar fi gasit ele o cale sa se strecoare, ar fi mintit ca se duc pana la piata, si tot s-ar fi dus. Doar asa mai facem si noi, nevestele din ziua de azi, nu? Ar trebui sa ne temem cand mergem sa facem pacate, nu cand facem o fapta buna, cand mergem la Domnul. Daca o facem din toata inima, El va vedea si va avea grija sa nu ni se intample nimic rau. Insa daca-I intoarecem Lui spatele , atunci cine ne va mai pazi? Noroc ca El vede si stie tot, ne cunoaste slabiciunile si probabil ne iarta atunci cand ne temem si fugim. El poate ierta chiar si atunci cand oamenii nu pot.

:)
Bine, dar despre unele chiar stim ca erau casatorite si aveau copii: Maria, sotia lui Cleopa si mama lui Iosif si Iacov, cumnata - sora Maicii Domnului - Salomeea, mama lui Iacov si Ioan fiii lui Zevedei, Ioana sotia lui Huza, administratorul casei lui Irod-Antipa.
http://www.crestinortodox.ro/paste/i...lui-71047.html

Nu m-am gandit niciodata la asta, ca ar fi putut fi oprite de soti...

Iata o talcuire frumoasa:
Duminica Sfintelor Femei Mironosiţe

[Fapte 6,1-7; Mc. 15, 43 - 16, 8]. Femei neobosite! N-au dat somn ochilor lor, nici genelor lor dormitare, până ce n-au aflat pe Cel Preaiubit! Iar bărbaţii parcă se împiedică în picioare: merg la mormânt, îl văd pustiu si rămân în nedumerire: ce putea să însemne faptul că nu-L vedeau pe Domnul? Nu, aici e vorba de dragoste chibzuită, care se teme de greşeală din pricina înaltului preţ al dragostei şi al ţintei sale. Atunci când au văzut şi au pipăit şi ei, fiecare dintr-înşii a mărturisit nu cu limba, asemenea lui Toma, ci cu inima: „Domnul meu si Dumnezeul meu”, si de-acum nimeni n-a mai putut să-i despartă de Domnul. Mironosiţele şi Apostolii închipuie cele două laturi ale vieţii noastre: simţirea şi chibzuinţă. Fără simţire, viaţa nu e viaţă; fără chibzuinţă, viaţa e oarbă - iroseşte mult şi dă puţină roadă sănătoasă. Simţirea trebuie să meargă înainte şi să dea imbold, iar chibzuinţă să hotărască tim¬pul, locul, mijlocul de împlinire si, îndeobşte, întreaga rânduială a ceea ce inima socoate să facă. înlăuntru, inima merge înainte; iar când e vorba de faptă - chibzuinţă. Atunci când simţurile noastre se vor deprinde a deosebi binele de rău, poate că ne vom putea bizui numai pe inimă, aşa cum dintr-un pom viu ies de la sine muguri, flori şi roade, şi din inimă va începe atunci să răsară binele, amestecându-se în chip înţelegător în curgerea vieţii noastre.


La noi, s-a pus accent pe rolul femeii in Biserica, pe virtutile acesteia, pe educatia crestina care trebuie s-o ofere parintii copiilor si pe gravitatea avortului.