E clar ca Scriptura are trepte de intelegere si trepte de interpretare. Intru totu de acord cu ce spune mai sus Ioan Cezar.
Pe cat de des auzim si spunem cu totii ca Scriptura e Cuvantul lui Dumnezeu, pe atat de mult, acest adevar a devenit un cliseu fara trimitere la profunzimi, repetat mai ales in discursurile lemnoase ale np, din care realmente e confiscata intuitia transcendenta.
De vreme ce Scriptura e Cuvant al Celui ce este Cuvantul, a reduce lectura ei doar la sensul de la suprafata inseamna a-L inchide pe Insusi Logosul cel infinit intre limitele semantice ale cuvintelor omenesti in care a fost scrisa.
Scriptura nu poate fi nicidecum limitata doar la sensul primar al cuvintelor, sesizabil oricui, ci, as zice, ca apropierea de ea tine de apropierea de Cel ce este Cuvantul, Ratiunea, Logosul in persoana. Pt. ca de fapt nu e apropierea de o carte, ci de o Persoana, in relatie cu celelalte ale Sf. Treimi.
Dupa cum Persoana Logosului, fiind infinit necuprinsa de mintea umana, oricat de rafinata ar fi ea, la fel, nici cuvintele Cuvantului nu pot fi epuizate reductionist la straturile imediate de la suprafata.
Nu spun ca toate pasajele, in special relatarile istorice, se preteaza la interpretari tainice, dar nici nu as reduce Cartea Facerii (in special), despre care se face aici vorbire, la primul nivel semantic al cuvintelor.
|