Ce intelegeti dumneavoastra prin desfranare?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de AGabriela

Hristos a inviat!

Sa fie doar adulter? Sau se mai poate intelege orice alta patima? De exemplu cea a betiei sau a fumatului sau a jocurilor de norc etc.

Multumesc pentru raspunsuri,
AGabriela

Adevărat a înviat!

Prin "desfrânare" sau "necurăţie" înţeleg toate păcatele "contra sextum", care rezultă dintr-o folosire ilicită a facultăţii sexuale. De exemplu: adulterul (preacurvia), legătura sexuală premaritală (curvia), autosatisfacerea (masturbarea) şi alte folosiri nefireşti ale acestei facultăţi, chiar şi în cadrul matrimoniului.

Păcatele sunt ca nişte bestii. Există, deci, un bestiar al păcatelor, ele se clasifică în genuri şi specii ca bestiile. Beţia nu este din genul desfrânării, iar fumatul şi jocurile de noroc nu sunt păcate intrinseci, după părerea mea. Beţia este eroare de genul lăcomiei. Cei care au studiat bestiarul păcatelor mai îndeaproape, au ajuns la concluzia că ele pot fi reduse unele la altele până la un punct, dincolo de care nu se mai poate face această regresie. Ajungem, astfel, la nişte "arhetipuri de păcate", numite "Păcatele Capitale", care sunt în număr de şapte. Elementele listei variază după un moralist sau altul, dar întotdeauna lista e deschisă de păcatul mândriei, care e cel mai "diabolic" şi închisă de păcatul lenei, care e cel mai "uman". Cunoaşterea taxonomiei păcatelor este importantă pentru creştini, fiindcă toţi trebuie să ne punem problema: "faţă de care am eu cea mai mare înclinaţie"? Nu este posibil să ajungem în Grădina Fermecată, nu este posibil să gustăm din rodul nemuririi decât după ce omorâm balaurul ce ne stă în cale şi care pe mulţi feţi-frumoşi înaintea noastră i-a dovedit. Ca să omorâm balaurul, trebuie să-i retezăm toate cele 7 capete: unul singur e suficient ca să ne ardă cu limbile lui înflăcărate şi pline de pucioasă. Dar, ca să-i retezăm toate cele 7 capete în mod eficient, este bine să ştim care dintre cele 7 capete este mai aproape de noi: pe acela trebuie să-l retezăm primul.

Pe de altă parte, adesea în Biblie desfrânarea este folosită ca "trimitere" la erezie sau idolatrie. Aflat într-o unire nevăzută cu noi, Dumnezeu percepe idolatria ca adulter. "Eu sunt un dumnezeu gelos" ne spune El. E de înţeles de ce nimic nu Îl supără ca idolatria: nouă nu ne-ar plăcea prea mult să avem o soţie leneşă, sau beţivă, sau avară. Totuşi, nu am considera că acestea sunt trădări la fel de mult cum am considera desfrânarea ca trădare.

Ce credeti ca ar trebui sa faca cel/cea agresat/a practic/concret.

Cine este agresat, mai întâi ar trebui să se întrebe dacă există o situaţie de pericol pentru el (ea) sau pentru copii. În asemenea caz, are nu numai dreptul, ci, uneori, chiar datoria de a acţiona cu prudenţă, îndepărtându-se de soţul violent şi punând copiii în afara pericolului. Aceasta nu înseamnă divorţ, nu înseamnă ruperea legăturii căsătoriei care este "până ce moartea ne va despărţi", ci înseamnă ca cei doi soţi căsătoriţi să trăiască separat, până ce există semne că situaţia care a dus la asemenea separare, pe care nu încetăm a spera că e temporară, s-a remediat.
Mai apoi, ar trebui să se întrebe dacă nu există o vină reciprocă aici. Niciodată violenţa într-un cuplu nu este licită, dar există, de obicei, motive şi motivaţii. Am să vă spun un lucru pe care mulţi creştini de şcoală nouă îl ascund, ori în care chiar au încetat să mai creadă: Dumnezeu pedepseşte. El nu pedepseşte numai în viaţa de apoi, ci, adesea, chiar în viaţa aceasta. Prin urmare, trebuie să ne cercetăm cugetul şi să vedem care dintre legile lui Dumnezeu sau ale Bisericii le-am încălcat, astfel stârnind pedeapsa Lui ? Oare am cultivat destul virtutea blândeţii ? Virtutea ascultării ? Am dovedit noi iubire, înţelepciune, îndelungă răbdare? Efortul nostru spiritual nu trebuie să fie îndreptat spre cât de mult a greşit soţul nostru, ci spre ce anume am greşit noi. Să cerem ajutorul Celui care cunoaşte inimile şi Căruia nimic nu îi e ascuns. "Doamne, te rog, arată-mi mie unde am greşit. Arată-mi acuma, ca să nu îmi arăţi când nu voi mai putea nimic îndrepta!"