Christofobie în Marea Britanie

[ioanna]

În prealabil postat de ioan cezar

Oare nu e potrivit sa facem odata pentru totdeauna distinctie intre omul religios si crestinul practicant? (nu pot evita expresia din urma, care si ea naste deseori zambete si ironii poate indreptatite).
Iata: o mare cadere imi imaginez ca ar fi ca un crestin practicant sa devina om religios...

Aveti dreptate, voi fi mai atenta la proprietatea termenilor, Biserica si religia fiind realitati incompatibile.

Teologi contemporani de marca, banuiesc ca stiti bine, au dezvoltat (inclusiv in tara noastra, chiar de curind) acest subiect. Distinctia religiozitate-credinta crestina a fost sesizata dintotdeauna in Biserica, insa in ultima vreme, de cand cu neajunsurile mari aduse de secularizare, subiectul revine cu pregnanta.
Subiectul e vast si delicat, nu ma pot asterne acum pe expunerea lui, din varii motive, si imi cer iertare pentru aceasta, Theodor...
Totusi voi puncta un aspect care imi vine la indemana in clipa asta: religiozitatea e o insusire generala a omului, care tine de psihologia lui lumesca, sa zic asa, iar nu de miezul sufletesc la care ne referim in Biserica. Omul religios isi inchipuie in fel si chip pe Dumnezeu si relatia lui cu Divinitatea, inventeaza, presupune, fabuleaza, mistifica, iar uneori aiureaza de-a binelea. Noi crestinii nu ne inchipuim defel varii chestiuni din acestea, deoarece suntem partasi la viata Dumnezeirii prin Botez si viata liturgica, prin Sfintele Taine, avem dogmele de credinta s.a.m.d.
Am facut precizarea, poate cam abrupta in textul de mai sus, pur si simplu pentru ca o stimez mult pe Ioanna si cred ca Ioanna nu are probleme deosebite pentru a distinge termenii si realitatile pe care acestia le desemneaza. Imi cer scuze daca am fost excesiv de categoric in formularea mea, draga Ioanna.
Domnul sa ne miluiasca!

[ioanna]

N-aveti de ce sa va cereti scuze, este chiar bine ca ati sesizat “capcana” in care cadem deseori. As adauga totusi ceva celor spuse anterior. Consider ca omul religios exista si in cadrul Bisericii, nu doar in afara ei, diferenta dintre omul religios si cel duhovnicesc constand in traire. Omul religios este dominat de interesul individual , instinctual naturii umane, in timp ce omul duhovnicesc depaseste sfera propriului egocentrism, cautand sa transforme interesul individualist in comuniune din dragoste. Interesul individual al omului religios este cel de a se salva, mantuirea fiind privita sub aspect juridic, in absenta “celuilalt” si identificata cu consecventa in aplicarea poruncilor, acceptarea a priori a unor principii, deci o conformare mecanica, fara o crestere ontologica reala, fidelitatea fata de textul legii conferindu-i omului siguranta psihologica ca urmeaza drumul lui Hristos. Pentru omul duhovnicesc mantuirea are un caracter ontologic care afecteaza natura lucrurilor, are un caracter dinamic, te salveaza, te transforma prin prezenta „celuilalt” care lasa urme asupra ta, deschizandu-te continuu spre o desavarsire mai deplina, omul parcurgand drumul lui Hristos cel personal prin Hristosul social si comunitar.

[DragosP]

Dumnezeu să ne ajute: http://m.hotnews.ro/stire/12098503