Ce stiti despre Impartasania cu nevrednicie?

[AlinB]

Offtopic, ca topicul este cum sa faci misto de ortodocsi cu trairi inchipuite:

În prealabil postat de Yasmina

Da este adevarat,grecii ortodoxi primesc impartasania fara spovedanie(mai au parte si ei de o spovedanie in posturile mari,cand preotul ii indeamna s-o faca).

Am inteles ca la ei fumatul nici nu este un impediment pentru spovedanie.
Se impartasesc, ies afara, aprind tzigara.
Asa este?

Am fost f dezamagita la spovedanie,care desi este un proces destul de jenant,a devenit si mai jenant prin neparticiparea preotului-adica am fost lasata sa vb ca la psiholog,dar fara sa primesc sfaturi sau indreptari;defapt preotul s-a comportat ca un martor la confesiunea mea...

Adevarul este ca asa cum se spune si in molifta spovedaniei, rolul preotului este acela de martor si instrument divino-uman prin care se acorda dezlegarea de pacate.

Desigur, exista si un al doilea rol, acela de sfatuitor si indrumator.

Si adevarat este ca multi cauta in partea infantila a spiritualitatii lor acest rol si din pacate relatia cu duhovnicul nu de putine ori se degradeaza intr-un joc de-a soarecele si pisica: "nu ma intreaba, nu spun, am scapat", "ii spun cum vad EU lucrurile, si deci o sa-mi dea dreptate, ca nu o fi vazator cu duhul", "eu fac ce-mi zice, daca nu zice, nu fac si nici nu-mi bat capul cu mai mult de atat", etc.

Si in loc ca individul sa evolueze in relatie cu Dumnezeu (acesta fiind scopul final) prin ascutirea constiintei, sinceritatii, a simtului moral si a judecatii de sine, se aseaza cu toata greutatea pacatelor si delasarii spirituale pe umerii duhovnicului, ca deh, de aia este tata spiritual, sa suporte toate ifosele, sa ne care in spate si sa ne scuze toate iesirile.

Nu stiu cati ati observat dar oamenii isi aleg duhovnicii dupa legile lui Newton, adica gravitational - cei cu aspiratii in sus -duhovnici mai aspri, cei care sunt trasi in jos de anumite pacate, duhovnici care sunt toleranti fata de pacatele in cauza, cei cu anumite orientari pseudo-duhovnicest duhovnici care incurajeaza aceste orientari. etc.

Acum nu spun ca este bine sau nu,probabil ca nu sunt obisnuita cu genul acesta de abordare ci ma asteptam la stilul spovedaniei clasice din Romania.
Preocupata de aceste diferente,am uitat multe din cele ce aveam de spovedit,asa ca am nevoie de o alta spovedanie...

Asadar, considera-te norocoasa de noua intorsatura a lucrurilor, o usa care se inchide in spate inseamna una noua care se deschide inaintea ta.

[Yasmina]

În prealabil postat de AlinB

Offtopic, ca topicul este cum sa faci misto de ortodocsi cu trairi inchipuite:



Am inteles ca la ei fumatul nici nu este un impediment pentru spovedanie.
Se impartasesc, ies afara, aprind tzigara.
Asa este?



Adevarul este ca asa cum se spune si in molifta spovedaniei, rolul preotului este acela de martor si instrument divino-uman prin care se acorda dezlegarea de pacate.

Desigur, exista si un al doilea rol, acela de sfatuitor si indrumator.

Si adevarat este ca multi cauta in partea infantila a spiritualitatii lor acest rol si din pacate relatia cu duhovnicul nu de putine ori se degradeaza intr-un joc de-a soarecele si pisica: "nu ma intreaba, nu spun, am scapat", "ii spun cum vad EU lucrurile, si deci o sa-mi dea dreptate, ca nu o fi vazator cu duhul", "eu fac ce-mi zice, daca nu zice, nu fac si nici nu-mi bat capul cu mai mult de atat", etc.

Si in loc ca individul sa evolueze in relatie cu Dumnezeu (acesta fiind scopul final) prin ascutirea constiintei, sinceritatii, a simtului moral si a judecatii de sine, se aseaza cu toata greutatea pacatelor si delasarii spirituale pe umerii duhovnicului, ca deh, de aia este tata spiritual, sa suporte toate ifosele, sa ne care in spate si sa ne scuze toate iesirile.

Nu stiu cati ati observat dar oamenii isi aleg duhovnicii dupa legile lui Newton, adica gravitational - cei cu aspiratii in sus -duhovnici mai aspri, cei care sunt trasi in jos de anumite pacate, duhovnici care sunt toleranti fata de pacatele in cauza, cei cu anumite orientari pseudo-duhovnicest duhovnici care incurajeaza aceste orientari. etc.



Asadar, considera-te norocoasa de noua intorsatura a lucrurilor, o usa care se inchide in spate inseamna una noua care se deschide inaintea ta.

Am vazut oameni care-si aprind tigara imediat dupa Liturghie,dar nu i-am urmarit daca au luat impartasania sa nu...Foarte probabil ca da!
Imi amintesc ca si eu am luat o impartasanie cu nevrednicie pe la 18 anireotii bisericii pe care o frecventam,biserica Silvestru,opreau de la impartasit pe cei care fumau-printre ei ma numaram si eu;nu am mintit ca nu fumez,dar am mers la o alta biserica unde stiam ca se fac dezlegari de pacate(da chiar asa)printr-o simpla rugaciune colectiva,apoi te impartasea.Asa s-a si intamplat,nu-mi mai amintesc daca am fumat in ziua aia,se prea poate sa da...
Diferenta intre asprimea regulilor consta doar intr-o suta,doua de metri...Aici iti cere mai mult,treci strada si iti cere mai putin:)

Pt mine este foarta importanta relatia in sine cu duhovnicul,insa la nivelul la care este acuma nu pot spune ca am una.Relatia cu propria constiinta este una relativa,omul se indreptateste sa faca tot felul de rele fara mari batai de cap.De unde stiu eu ca, constiinta mea este 100% dreapta?

Plus ca as avea atatea intrebari sa-i pun,dar aici este altfel,asa ca ma multumesc(momentan) cu experienta de pe forum fara insa a ma impaca cu redusa cultura ortodoxa pe care o detin...

[AlinB]

În prealabil postat de Yasmina

Pt mine este foarta importanta relatia in sine cu duhovnicul,insa la nivelul la care este acuma nu pot spune ca am una.Relatia cu propria constiinta este una relativa,omul se indreptateste sa faca tot felul de rele fara mari batai de cap.De unde stiu eu ca, constiinta mea este 100% dreapta?

E foarte simplu, fiecare din noi are instrumentul dar din pacate nu stie sa-l foloseasca.
Ei bine, daca ne-am judeca cu tot atata asprime cu cat ii judecam pe altii, viata noastra spirituala ar avea un castig fantastic.

Daca vrei sa faci ceva, gandeste-te ca vezi deja lucrul ala facut de altcineva in acelasi context care vrei sa-l faci si tu si judeca-l, a facut bine, sau rau?

Altfel, fara aceasta vigilenta moala, insusita la modul personal, asa cum am zis si ai observat si tu, nu e greu ca subiectivismul tau moral sa te puna sa-ti gasesti un duhovnic care sa treaca peste problemele tale morale cu aceeasi nonsalanta cu care treci si tu.

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de Yasmina

Plus ca as avea atatea intrebari sa-i pun...

Nu exista intrebare pusa lui Dumnezeu la care sa nu primesti raspuns. Fie prin cei din jurul tau, fie prin anumite intamplari bizare, fie pur si simplu printr-o revelatie pe care intr-un fel... nu ti-o poti explica. Dar un raspuns ADEVARAT si INTELEPT, intotdeauna il vei primi.
Cat despre subiectivitatea constiintei careia i te raportezi, depinde de multe: varsta, educatie, caracter (bland sau razvratit)... Oricum, daca vom cauta mai in adancul sufletului si nu doar la suprafata, constiinta este raportata la Dumnezeu, iar noi fata de aceasta vom da socoteala, nu fata de orgoliul nostru ridicat la rang de constiinta...

[Ekaterina]

În prealabil postat de Yasmina

Pt mine este foarta importanta relatia in sine cu duhovnicul,insa la nivelul la care este acuma nu pot spune ca am una.Relatia cu propria constiinta este una relativa,omul se indreptateste sa faca tot felul de rele fara mari batai de cap.De unde stiu eu ca, constiinta mea este 100% dreapta?

Plus ca as avea atatea intrebari sa-i pun,dar aici este altfel,asa ca ma multumesc(momentan) cu experienta de pe forum fara insa a ma impaca cu redusa cultura ortodoxa pe care o detin...

Dumnezeu a randuit sa am timp de 8 ani un duhovnic minunat, caruia ii datorez mult. Imi amintesc ca spovedania dura si o ora iar dupa spovedanie puteam sa il intreb tot ce era pentru mine neclar in acel moment. Nu ma mai spovedesc la acest parinte de aproape 6 ani si la inceput mi-a fost extrem de greu. Desprinderea de acest duhovnic (motivul a fost distanta), a fost extrem de dureroasa si imi era greu sa ma spovedesc la alt parinte (pot spune ca oarecum in mintea mea, fara sa vreau, il subestimam sau ramaneam cu un sentiment de nemultumire cand il comparam cu parintele meu). In timp, am ajuns sa apreciez spovedania in sine, fara sa mai am pretentii (pentru ca la inceput aveam). Acum sunt extrem de multumita sa-mi pot marturisi pacatele si sa iau iertare de la Dumnezeu. Este important sa ai un duhovnic la care sa iti poti deschide sufletul si sfaturile lui sa te foloseasca in mod real, dar daca nu ai intalnit inca un asa duhovnic (personal cred ca acest lucru este un mare dar, pentru care trebuie sa fim recunoscatori), trebuie sa iei lucrurile asa cum sunt si sa fii constienta ca spovedania te ajuta oricum. Este bine ca in ziua de astazi putem sa gasim carti duhovnicesti care raspund la multe din intrebarile noastre.

[Ekaterina]

In cazul in care impartasania este primita fara spovedanie si pregatirea necesara, ea duce la neputinta, la boala si la moarte. O spune Sfantul Apostol Pavel: "Sa se cerceteze omul pe sine si asa sa manance din Paine si sa bea din Potir; caci cel ce mananca si bea cu nevrednicie, isi mananca si bea osanda, nesocotind Trupul Domnului. Pentru aceea sunt intre voi multi neputinciosi si bolnavi si multi au murit."

Sfantul Ioan Iacob Hozevitul precizeaza: "Boala si neputinta precum si moartea celor ce se fac vinovati de Trupul si Sangele Domnului, nu sunt obisnuite, ca la toti oamenii. De obicei la acestia bolile si neputintele sunt mai mult sufletesti, dar se rasfrang si asupra trupului. La ei vine boala pe neasteptate si fara sa aiba vreo pricina fireasca. Ii ajunge de multe ori paralizia sau boala grea la creier. Mai toti au mereu fiori de frica, neastampar si sunt cu ideea ca-i urmareste cineva si-i persecuta. Intocmai cum spune in Sfanta Scriptura despre Cain".
http://www.crestinortodox.ro/diverse...chi-69655.html