Destinul. Exista sau nu?

[Demetrius]

Cristos a înviat!

În prealabil postat de Eugen7

Poate cel mai bun exemplu pentru a evidentia inexistenta presestinarii. Felicitari.

Vă rog să recitiți (Luca 1,26-38) ca să vedeți că Maria nu a fost întrebată, ci i s-a comunicat voia Domnului, iar ea s-a supus. Maria nu putea să refuze pentru că era neprihănită.

Am mai citit din cele se s-au scris aici(nu mai țin minte cine a scris) că Dumnezeu voiește mântuirea noastră a tuturor; asta am citit-o și în Scriptură. E logic că dacă El așa voiește, atunci așa se va întâmpla, nu? Nu e El atotputernic?

[ioanna]

În prealabil postat de Demetrius

Cristos a înviat!Vă rog să recitiți (Luca 1,26-38) ca să vedeți că Maria nu a fost întrebată, ci i s-a comunicat voia Domnului, iar ea s-a supus. Maria nu putea să refuze pentru că era neprihănită.

Am mai citit din cele se s-au scris aici(nu mai țin minte cine a scris) că Dumnezeu voiește mântuirea noastră a tuturor; asta am citit-o și în Scriptură. E logic că dacă El așa voiește, atunci așa se va întâmpla, nu? Nu e El atotputernic?

Adam era neprihanit, cunoastea voia Domnului, insa a devenit prihanit prin neascultare.

Cuvântul îngerului nu este o poruncă. Poruncile se dau în vis, aşa cum le va primi, ceva mai târziu, logodnicul Iosif. Cuvântul îngerului nu este nici vestirea unui fapt împlinit, aşa cum o avusese preotul Zaharia lângă altarul tămâierii. Buna-Vestire anunţă, deocamdată, doar faptul că Dumnezeu o alesese pe ea, Maria, să devină mama Fiului Său. îngerul poartă un mesaj, dar şi o invitaţie. E un apel la libertatea Fecioarei de a decide, de a se pronunţa între două alternative, între un da sau un nu. Pentru ca libertatea ei să nu fie întru nimic viciată, i se pun în faţă cele două perspective: pe de-o parte, harul de a deveni Născătoare de Dumnezeu, pe de alta, jertfa de a purta o sarcină aparent reprobabilă. Spre a-i înlesni hotărârea, îngerul ar fi putut s’o asigure că Iosif, prin revelaţie, va lua totul asupra lui şi că, în faţa societăţii şi a legii, el va trece drept tatăl Celui ce Se va naşte dintr’însa. Dar Mariei nu i se face o astfel de făgăduială, e lăsată să cumpănească singură, în deplină libertate a cugetului. Un nu ar însemna o amânare a planului dumnezeiesc, un da, împlinirea lui imediată. îngerul aşteaptă din gura Mariei un singur cuvânt. îl aşteaptă Dumnezeu, dar în acelaşi timp îl aşteaptă toată suflarea, căci, întrebând-o pe ea, Dumnezeu ne întreabă pe noi, iar prin răspunsul ei urmează să se rostească întreaga omenire. Iată, Eu stau la uşă şi bat! E clipa când Fecioara însumează într’însa setea universală de libertate.
- Fie! Să-mi fie mie după cuvântul tău!
În acea clipă s’a petrecut întruparea.
Din acest moment îngerul nu mai are nimic de spus şi se face nevăzut.
(IPS Bartolomeu Anania, http://acvila30.wordpress.com/2012/0...a-vestire-fie/)

[Mihailc]

În prealabil postat de Demetrius

Cristos a înviat!Vă rog să recitiți (Luca 1,26-38) ca să vedeți că Maria nu a fost întrebată, ci i s-a comunicat voia Domnului, iar ea s-a supus. Maria nu putea să refuze pentru că era neprihănită.

Am mai citit din cele se s-au scris aici(nu mai țin minte cine a scris) că Dumnezeu voiește mântuirea noastră a tuturor; asta am citit-o și în Scriptură. E logic că dacă El așa voiește, atunci așa se va întâmpla, nu? Nu e El atotputernic?

Bunavestire, printre multe alte bogate și minunate arătări de taine dumnezeiești, ne dezvăluie rânduiala după care dorește Domnul să lucreze cu oamenii. Preacuratei i s-a comunicat voia lui Dumnezeu, iar Maica a consimțit liber nu înainte de a cere informații suplimentare asupra modului cum avea să-L nască pe Hristos.
Și nouă ni se comunică zilnic voia Domnului cu fiecare dintre noi și toți laolaltă, dar totuși fiatul nostru e adesea ezitant, dacă nu lipsește cu desăvârșire. Noi spunem ”facă-se voia Ta” și ne așteptăm să ne teleghideze cineva din ceruri, fără osteneală, fără străduință, fără riscuri.
Oare câte bunevestiri am ratat fiecare dintre noi din pricina lipsei de discernământ și a nesimțirii duhovnicești?

Creștinismul nu folosește cuvintele soartă/destin, fiindcă moștenirea semantică a acestora duce la confuzii grave și credință strâmbă (stravodoxie), întrucât păgânul moira (destin implacabil, dar și zeitate impersonală, arhaică a panteonului grecesc ) parazitează în continuare mentalul colectiv al multor popoare, chiar și cele ortodoxe. Pentru a înlătura orice ambiguitate, Biserica propune termenul ”prooroismos” care nu înseamnă altceva decât sinergia (conlucrarea liberă) între voia lui Dumnezeu și voia omului. Sfântul Ioan Damaschin numește voia lui Dumnezeu ”înaintemergătoarea” mântuirii tuturor oamenilor și o aseamănă cu stâlpul de foc care arăta evreilor, noaptea prin pustie, direcția cea bună. Partea omului e să aleagă calea cea dreaptă și să nu se abată din drum, știind că este predestinat fericirii veșnice și comuniunii nesfârșite cu Domnul.

[Eugen7]

În prealabil postat de Demetrius

Cristos a înviat!Vă rog să recitiți (Luca 1,26-38) ca să vedeți că Maria nu a fost întrebată, ci i s-a comunicat voia Domnului, iar ea s-a supus. Maria nu putea să refuze pentru că era neprihănită.

Am mai citit din cele se s-au scris aici(nu mai țin minte cine a scris) că Dumnezeu voiește mântuirea noastră a tuturor; asta am citit-o și în Scriptură. E logic că dacă El așa voiește, atunci așa se va întâmpla, nu? Nu e El atotputernic?

Dumnezeu nu trece peste libertatea omului de a alege! Daca ar face aceasta am putea vorbi de predestinare.

In cazul Maicii Domnului, Sfanta Scriptura este clara: Fecioara Maria a ales de buna voie si nesilita de nimeni sa devina Maica Domnului mai exact Nascatoare de Dumnezeu:
"38. Şi a zis Maria: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău! Şi îngerul a plecat de la ea. " Luca 1,38
Prin aceste cuvinte a acceptat (de buna voie si nesilita de nimeni) sa faca voia Domnului, mai exact a acceptat propunerea lui Dumnezeu. Ea avea deplina libertate de a refuza aceasta cinste...

Desigur ca Dumnezeu prestia ce va alege Maica Domnului, dar nu a predestinat-o (adica indeferent de vointa ei sa devina Maica Domnului si Nascatoare de Dumnezeu).

Cati oameni in zilele acelea si in zilele noastre aleg sa faca voia lui Dumnezeu? Si nu ma refer aici la cazul Sfintilor Prooroci ai vechiului testament ci ma opresc doar la cele 10 porunci si la evangelie? Nu refuzam noi oare sa facem voia lui Dumnezeu? nu iubim noi mai mult intunericul pacatului decat pe Dumnezeu?

Cati oameni in zilele noastre aleg sa traiasca in castitate asemenea lui Hristos? Cati aleg sa duca o viata asemenea Sfintilor Apostoli? Cati oameni aleg sa traiasca dupa Evanghelie (atat in casatorie cat si in monahism) desi cuvintele lui Hristos rasuna peste veacuri "Adevarat va spun voua ca nu este nimeni care sa fi lasat casa, familie pentru Mine si pentru Evanghelie si sa nu primeasca mult mai mult decat atat"?
Stim cu totii cinstea promisa si totusi... foarte putini accepta, si dintre cei care accepta putin traiesc asa cum trebuie.
Doar unei fecioare i s-a propus sa fie Maica Domnului Nascatoare de Dumnezeu si ea a acceptat.

Avraam a ales sa urmeze cuvantul Domnului si a iesit din casa tatalui sau... Moise a ales sa renunte la statul sau de fiu al Faraonului si a traiasca in legea poporului evreu din care provenea, David a ales sa se lupte cu Goliat... si exemplele ar putea continua.

Saul a ales sa fie rege... dar apoi s-a lepadat. Iuda a dorit sa fie Apostol nu doar simplu ucenic si a fost chemat Apostol de Hristos, dar apoi s-a lepadat.

In marea lui iubire Dumnezeu nu trece peste libertatea de alegere (si actiune) a fiintelor rationale (oameni si ingeri).
"in fata omului sunt puse si viata si moartea si fiecaruia i se va da ce va alege" spune Sfanta Scriptura.