Lumina Sfanta in anul 2012 dupa nasterea lui Hristos

[Mihailc]

În prealabil postat de Adriana Cluj

Hristos a inviat!

Ma tot intreb un lucru:

De peste doua mii de ani crestinii si necrestinii asista la miracolul venirii din cer a Sfintei Lumini la Mormantul Mantuitorului.

Stim ca Patriarhul este controlat de necrestini, trei la numar, inainte de a intra in Sfantul Mormant, stim ca Sfantul Mormant este controlat si sigilat, asta daca ar fi sa luam seama doar aceste aspecte tinand de mijloacele de precautie ale necrestinilor...ei cauta sa se asigure ca nu exista posibilitatea ca Patriarhul sa aprinda el insusi Lumina, desi il vad pe acesta iesind din Sfantul Mormant cu Lumina, ei care l-au controlat si verificat sunt printre primii care vad Sfanta Lumina...si totusi raman in starea si necredinta lor?

Cum oare, de atata timp, cei necrestini nu s-au convins ca Domnul Iisus Hrisos este Dumnezeul nostru, Calea, Adevarul si Viata?

Cum de nu s-au convins de Adevarul cuprins in Una Sfanta Soborniceasca si Apostoleasca Biserica Ortodoxa?

Doamne fii laudat si slavit in veci!

Sfânta Lumină e un dar pentru credincioși mai mult în scopul simțirii mai puternice a Învierii, pe care o și prevestește. Din câte știu au fost mulți oameni care s-au așezat cu fața spre Domnul în urma unui pelerinaj la Ierusalim, de Sâmbăta Mare. Alții însă au inima împietrită așa de tare că ”nu vor crede nici dacă ar învia cineva dintre morţi. ” (Luca 16:31).
Credința nu are nevoie de minuni, altfel ar fi o simplă constatare a unor fapte evidente, deci s-ar numi cunoaștere. Duminica următoare Îl vom auzi pe Domnul spunând: ”Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!”. (Ioan 20:29).

În prealabil postat de Mihailc

Sfânta Lumină e un dar pentru credincioși mai mult în scopul simțirii mai puternice a Învierii, pe care o și prevestește. Din câte știu au fost mulți oameni care s-au așezat cu fața spre Domnul în urma unui pelerinaj la Ierusalim, de Sâmbăta Mare. Alții însă au inima împietrită așa de tare că ”nu vor crede nici dacă ar învia cineva dintre morţi. ” (Luca 16:31).
Credința nu are nevoie de minuni, altfel ar fi o simplă constatare a unor fapte evidente, deci s-ar numi cunoaștere. Duminica următoare Îl vom auzi pe Domnul spunând: ”Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!”. (Ioan 20:29).

Multumesc pentru raspuns.
Asta am inteles.
Ce nu inteleeg este cum de acei oameni, care asista in fiecare an la aceasta minune, ba mai mult decat atat, se asigura ca nu este ""produsa"" de Patriarh, raman in starea lor de dinainte, cum de nu cred? Ei care vad cu ochii lor toate acestea...

[Yasmina]

În prealabil postat de Mihailc

Sfânta Lumină e un dar pentru credincioși mai mult în scopul simțirii mai puternice a Învierii, pe care o și prevestește. Din câte știu au fost mulți oameni care s-au așezat cu fața spre Domnul în urma unui pelerinaj la Ierusalim, de Sâmbăta Mare. Alții însă au inima împietrită așa de tare că ”nu vor crede nici dacă ar învia cineva dintre morţi. ” (Luca 16:31).
Credința nu are nevoie de minuni, altfel ar fi o simplă constatare a unor fapte evidente, deci s-ar numi cunoaștere. Duminica următoare Îl vom auzi pe Domnul spunând: ”Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!”. (Ioan 20:29).

Foarte frumos si adevarat ati sintetizat.

[catalin2]

În prealabil postat de Mihailc

Sfânta Lumină e un dar pentru credincioși mai mult în scopul simțirii mai puternice a Învierii, pe care o și prevestește. Din câte știu au fost mulți oameni care s-au așezat cu fața spre Domnul în urma unui pelerinaj la Ierusalim, de Sâmbăta Mare. Alții însă au inima împietrită așa de tare că ”nu vor crede nici dacă ar învia cineva dintre morţi. ” (Luca 16:31).
Credința nu are nevoie de minuni, altfel ar fi o simplă constatare a unor fapte evidente, deci s-ar numi cunoaștere. Duminica următoare Îl vom auzi pe Domnul spunând: ”Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!”. (Ioan 20:29).

E adevarat ce spui, in sensul ca un credincios nu are nevoie pentru a crede si de minuni. Totusi, sunt mai multe sensuri si planuri. Daca nu ar fi nevoie si de minuni Dumnezeu nu ne-ar da si minuni, deci e nevoie de toate, inclusiv de minuni. Mantuitorul a facut si minuni, tot timpul au existat si minuni. Minunile pot ajuta pe credinciosi, pentru intarirea credintei, pe cei slabi in credinta, ca sa nu se mai indoiasca, dar si pe cei care nu sunt in adevar, pot vedea adevarul.
De multe ori minunile au fost pentru adeverirea adevarului, prin aceasta arata Dumnezeu unde e adevarul. A fost in timpul lui Moise, in timpul Sf. Ilie, la sinoadele ecumenice (minunea sf. Spiridon la sinodul I, minunea sf. Eufimia de la Calcedon), dar si in timpul nostru minunea din timpul voievodului Mihai Viteazu, fata de catolici.
Minunea Sfintei Lumini e cea mai cunoscuta, dar sunt si la alte sarbatori mari minuni (intoarcerea raului Iordan, etc.). Ceea ce putem observa e ca aceste minuni au loc doar la ortodocsi, doar cand patriarhul ortodox face slujba. Din ce am observat, si asa am ajuns sa cred, in afara ortodoxiei nu exista minuni divine, doar la cei care sunt luminati inainte sa ajunga in Biserica sau la cei ce se roaga tot la ortodocsi (exemplu musulmani din Siria).
Chiar si cei ce au ajuns pe drumul sfinteniei ajung sa aiba parte tot timpul de minuni, primind unii din ei harisme, desi ei nu mai au nevoie de minuni pentru intarirea credintei.

[Mihailc]

În prealabil postat de catalin2

E adevarat ce spui, in sensul ca un credincios nu are nevoie pentru a crede si de minuni. Totusi, sunt mai multe sensuri si planuri. Daca nu ar fi nevoie si de minuni Dumnezeu nu ne-ar da si minuni, deci e nevoie de toate, inclusiv de minuni. Mantuitorul a facut si minuni, tot timpul au existat si minuni. Minunile pot ajuta pe credinciosi, pentru intarirea credintei, pe cei slabi in credinta, ca sa nu se mai indoiasca, dar si pe cei care nu sunt in adevar, pot vedea adevarul.
De multe ori minunile au fost pentru adeverirea adevarului, prin aceasta arata Dumnezeu unde e adevarul. A fost in timpul lui Moise, in timpul Sf. Ilie, la sinoadele ecumenice (minunea sf. Spiridon la sinodul I, minunea sf. Eufimia de la Calcedon), dar si in timpul nostru minunea din timpul voievodului Mihai Viteazu, fata de catolici.
Minunea Sfintei Lumini e cea mai cunoscuta, dar sunt si la alte sarbatori mari minuni (intoarcerea raului Iordan, etc.). Ceea ce putem observa e ca aceste minuni au loc doar la ortodocsi, doar cand patriarhul ortodox face slujba. Din ce am observat, si asa am ajuns sa cred, in afara ortodoxiei nu exista minuni divine, doar la cei care sunt luminati inainte sa ajunga in Biserica sau la cei ce se roaga tot la ortodocsi (exemplu musulmani din Siria).
Chiar si cei ce au ajuns pe drumul sfinteniei ajung sa aiba parte tot timpul de minuni, primind unii din ei harisme, desi ei nu mai au nevoie de minuni pentru intarirea credintei.

Nevoia de minune e un simptom al slăbirii credinței, dar e adevărat și faptul că există modalități infinite prin care Dumnezeu încearcă să stabilească o relație cu fiecare dintre noi pentru a-o zidi pe aceea cu toți laolaltă. Trebuie observat faptul că minunea Sfintei Lumini e dar pentru Biserică, și nu depinde de vrednicia vreunei persoane (patriarhul Ierusalimului sau altcineva). Se poate spune chiar că nici nu e o minune, ci un eveniment eclezial excepțional dar totuși repetat an de an în spirala ascendentă a timpului liturgic. Am întâlnit o intepretare teologică a Sfintei Lumini care merge spre o angelofanie, o reiterare a unui fapt relatat în Evanghelia Utreniei Învierii: ”Şi iată s-a făcut cutremur mare, că îngerul Domnului, coborând din cer şi venind, a prăvălit piatra şi şedea deasupra ei. Şi înfăţişarea lui era ca fulgerul şi îmbrăcămintea lui albă ca zăpada.” (Matei 20:2,3). O tradiție cvasiapocrifă îl identifică pe Gavriil, solitorul marilor evenimente eshatologice.

Și încă ceva... Hristos ne-a învățat că credința produce minunea și nu invers: ”Dacă veţi avea credinţă în voi cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă.” (Matei 17:20).

Eu eram nedumerita de oamenii aceia, e ca si cum ar rasari soarele numai in curtea lor in fiecare an si ei nu-l vad! sau ar izvori apa din piatra seaca si ei nu vad, sau nu cred...se uita si nu vad...vad si nu cred....

În prealabil postat de Adriana Cluj

Eu eram nedumerita de oamenii aceia, e ca si cum ar rasari soarele numai in curtea lor in fiecare an si ei nu-l vad! sau ar izvori apa din piatra seaca si ei nu vad, sau nu cred...se uita si nu vad...vad si nu cred....

E foarte trist, au inima impietrita, au ochi dar nu vad! Exact acelasi lucru vorbeam cu o ruda de-a mea, despre Lumina de la Ierusalim persoana era atee, a zis ca sigur trebuie SA EXISTE o explicatie pentru ce se intampla si nu poate sa fie de la Dumnezeu, aceste lucruri ma intristeaza foarte, nici cu adevarul in fata si nu vor sa creada, azi a venit cineva la mine am spus Hristos a inviat si mi-a raspuns eu cred in zeul dacilor, m-a intristat!

[catalin2]

În prealabil postat de TunsDiana

azi a venit cineva la mine am spus Hristos a inviat si mi-a raspuns eu cred in zeul dacilor, m-a intristat!

Unii s-au prostit de la un timp si au inceput sa creada in religia dacilor. Nationalismul fanatic poate duce si la asemenea confuzii.

Aici mai multe documentare despre Sfanta Lumina.
In unul din primele filme se vede un glob luminos care trece pe langa capetele oamenilor apoi se duce inspre stalp, e atat de clar vizibil!
http://www.razbointrucuvant.ro/recom...alim-marturii/

Am fost în ţara Sfântă între 2-9 aprilie anul acesta. Trăirile sunt greu de descris în cuvinte.
Lumina Sfântă vine fără doar şi poate în mod miraculos la Sfântul Mormânt atunci când se sărbătoreşte Paştile ortodoxilor şi nu în altă zi.

Nelămurirea mea este însă următoarea:
Cum este adusă cu avionul când în avion ESTE INTERZIS FOCUL DESCHIS.
Flacăra olimpică era adusă pe jos!
Dacă poate cineva să explice i-aş fi profund recunoscător.