poezii crestine

[JoyDivision]

Două inimi când se-mbină,
Când cufund pe tu cu eu,
E lumină din lumină,
Dumnezeu din Dumnezeu.

Mihai Eminescu

[cristiboss56]

Hristos a Inviat! Ce vorba Sfanta!
Iti simti de lacrimi calde ochii uzi
Si-n suflet parca serafimii-ti canta
De cate ori crestine o auzi.

Hristos a Inviat in firul ierbii,
A inviat Hristos in Adevar;
In poienita-n care zburda cerbii,
In florile de piersec si de mar.

In stupii de albina fara gres,
In vantul care sufla mangaios
In ramura-nflorita de cires
Dar vai, in suflet ti-nviat Hristos?

Ai cantarit cu mintea ta crestine
Cat bine ai facut sub cer umbland,
Te simti macar acum pornit spre bine
Macar acum te simti mai bun, mai bland?

Simti tu topita-n suflet vecea ura?
Mai vrei pieirea celui plin de Har?
Ti-ai pus zavor pe barfitoarea-ti gura?
Iubirea pentru semeni o simti jar?

O, daca-aceste legi de-a pururi sfinte
In aur macar azi te-au imbracat
Cu serafimii-n suflet imn fierbinte
Ai drept sa canti: Hristos a Inviat!




Nicolae Militaru

[costel]

Doamne, nu ştiu ca să cer de la Tine.
Tu singur ştii ce-mi trebuie.
Tu mă iubeşti mai mult decât mă pot iubi eu.
Dă-mi să-mi văd nevoile mele
care sunt ascunse de mine.
Nu îndrăznesc a cere nici cruce, nici mângâiere,
numai să stau în faţa Ta,
Inima mea îţi este deschisă.
Pun toată nădejdea mea spre Tine.
Tu vezi nevoile mele pe care eu nu le ştiu,
vezi şi fă cu mine după mila Ta.
Zdrobeşte-mă şi mă vindecă.
Loveşte-mă şi mă vindecă.
Mă cuceresc şi tac înaintea voii Tale celei sfinte
prin judecăţile Tale cele nepătrunse de mine.
Mă duc pe mine spre jertfă Ţie.
N-am dorinţă afară de a împlini voia Ta.
Învaţă-mă să mă rog,
Însuşi Te roagă întru mine.
Amin.

Antonie, Mitropolit de Suroj

[Mihailc]

Luând pe umeri crucea, strânge-o cu putere
Şi du până la sfârşit chinul încercărilor,
Sfâşierea durerilor şi primeşte cu bucurie
Piroanele – întristărilor, ca pe o comoară a slavei.
Şi aruncat în fiecare zi în lăncile ocărilor
Şi lovit cu pietrele tuturor necinstirilor
Vărsând lacrimi de sânge
(Că totul izbuteşte plânsul de fiecare zi)
Vei fi mucenic.
(Sfântul Simeon Noul Teolog)

[Yasmina]

Duhovniceasca

Tudor Arghezi (1880-1967)

Ce noapte groasa, ce noapte grea!
A batut in fundul lumii cineva.
E cineva sau, poate, mi se pare.
Cine umbla fara lumina,
Fara luna, fara lumanare
Si s-a lovit de pomii din gradina?
Cine calca fara somn, fara zgomot, fara pas
Ca un suflet de pripas?
Cine-i acolo? Raspunde!
De unde vii si ai intrat pe unde?
Tu esti, mama? Mi-e frica,
Mama buna, mama mica!
Ti s-a urat in pamant.
Toti nu mai sunt.
Toti au plecat, de cand ai plecat.
Toti s-au culcat, ca tine, toti au innoptat.
Toti au murit de tot.
Si Grivei s-a invartit in bot
Si a cazut. S-au starpit cucuruzii,
S-au uscat busuiocul si duzii,
Au zburat din streasina lunii,
Si s-au pierdut randunelele, lastunii.
Stiubele-s pustii,
Plopii-s caramizii,
S-au povarnit peretii. A putrezit ograda ...
Ei! cine strabatu livada
Si cine s-a oprit?
Ce vrei? Cine esti,
De vii mut si nevazut ca-n povesti?
Aici nu mai sta nimeni
De douazeci de ani ...
Eu sunt risipit prin spini si bolovani ...
Au murit si numarul din poarta
Si clopotul si lacatul si cheia.
Ei! Cine-i acolo-n haine-ntunecate?
Cine scobeste zidul cu carnea lui,
Cu degetul lui ca un cui,
De raspunde-n ranile mele?
Cine-i pribeag si ostenit la usa?
Mi-e limba aspra ca de cenusa,
Nu mai pot duce.
Mi-e sete. Deschide, vecine.
Uite sange, uite slava.
Uite mana, uite otrava.
Am fugit de pe Cruce.
Ia-ma-n brate si ascunde-ma bine."

[Yasmina]

Zorica Latcu

Crucile

Inspre taramul celalalt,
E loc inchis cu gard inalt;
Dar am vazut, printre uluci,
Atatea cruci, atatea cruci...
Parea tot locul tintirim,
Pazit cu zbor de Heruvim,
Cu cruci de piatra, albe, mari,
Cu cruci de brad si de stejar.
Si cruci de-argint si de otel
Cerneau lumina peste el,
Iar cruci de aur si de fier
Sclipeau ca semnele pe cer.
Atatea cruci mi s-au parut
Ca toate una s-au facut.
O cruce mare stralucea,
Sub greul ei un om zacea.
Tu cum de poti sa le mai duci,
Atatea cruci, atatea cruci?...

[cristiboss56]

Veniţi creştini la rugăciune,
În casa Domnului cel Sfînt!
Veniţi creştini, plecaţi genunchii
Şi fruntea voastră la pămînt!


Cînd clopotele încep să sune
În zori cu glasul lor duios;
Răsună-n undele lor tainic,
Chemarea Domnului Hristos.


Veniţi cei osteniţi la mine,
Cei osteniţi şi apăsaţi;
Odihna, pacea mea cea sfîntă
Şi mîngîiere să luaţi!


Răsună munţi, răsună dealuri,
Pămîntu-ntreg de glasul sfînt.
Se pleacă-n faţa lui natura,
Văzduhul tot cu nori şi vînt.


Dar omul singura făptură,
Împodobit cu chip ceresc,
Azi nu mai vrea să ia aminte
La glasul cel Dumnezeiesc.


Creştinii noştri din vechime,
Pe sub pămînt zideau altare.
Şi pe furiş, în miezul nopţii
Mergeau cu toţii la-nchinare.


Azi stau lăcaşurile sfinte
Pe înălţimi strălucitoare,
Dar cîţi creştini le calcă pragul
În zilele de sărbătoare?


Vai, masa Domnului e-ntinsă,
Dar cei poftiţi nu vin la ea;
Ei n-aud glasul lui cum strigă:
„Veniţi creştini la masa mea!"


Veniţi creştini la rugăciune,
În casa Domnului cel Sfînt!
Veniţi creştini, plecaţi genunchii
Şi fruntea voastră la pămînt!


Veniţi creştini, cu umilinţă
În faţa sfîntului altar!
Veniţi să dezbrăcăm păcatul
Şi să ne înoim în har!