Rog interzicerea subiectelor pe tema conceperii/avortului de copii

[JoyDivision]

În prealabil postat de sophia

Asa este, dar daca nu se gandesc?
De ce sa scape de copil? Pai daca parintii o dau afara din casa, tatal copilului o paraseste, lumea o arata cu degetul, n-are capatai, n-are scoala, serviciu.
Biserica nu mai spun...
Intra in panica si gandeste sa scape de copil.
Asta este realitatea din pacate. Nu o spun eu de la mine.
Daca o iei si vorbesti cu ea si vezi care este situatia si o ajuti, sa vezi ca se gaseste alt drum.

o sa-ti raspund cu un verset biblic: Luca 17:1

prima data a pacatuit facand copilul in afara casatoriei, a doua oara, daca nu se smereste inaintea Domnului pentru primul pacat comis, va lepada copilul, al doilea mare pacat.

[iustin10]

Sunt anumite invataturi care vin din Traditie si canoane : perioada relatiilor conjugale, refuzul contraceptiei. Altele vin din fire ,cum ar fi consecintele avortului.Iar altele sunt prea noi pentru a exista o parere clara :cum ar fi conceptia in vitro . In rest infierea copiilor nu vad de ce ar fi un motiv de disputa ,caci nici Sophia nu a zis ca nu e bine sa fie facuta ,si nici nimeni nu cred ca gandeste aceasta ca fiind ceva rau.
Unele masuri dorite de Sophia,si vazute deja in Occident,sunt constructive ,pe principiul : daca raul tot exista ,atunci sa ii limitam consecintele. Umanitate poate exista chiar si in cele mai catastrofale caderi ale omului ,si nimeni nu trebuie alungat,marginalizat,condamnat .
Cine poate sa tina toate regulile convietuirii conjugale ,asa ca in Canoane,sa le tina .Dar sa nu judece cu nici un chip pe cel ce nu poate ,caci atunci a incalcat o porunca mai mare decat canonul trupesc, anume porunca ne-judecarii aproapelui .
Da ,poti afirma ca , crezi in curatenia oferita de urmarea canoanelor,poti afirma ca aceasta e invatatura lui Dumnezeu ,poti sa aduci acest gen de sacrificiu,personal, ca o ofranda a maririi lui Dumnezeu.Te poti socoti pacatos daca nu o faci ,dar pe tine , nu pe altii !
Dar in nici un caz nu mai folositi canoanele pt a va certa si judeca unii pe altii.E cea mai proasta intrebuintare care o puteti da ortodoxiei .
Cuvintul poate zidi. Dar daca il folositi fara o inima calda,si fara a fi atent intotdeauna la interlocutor ,cuvintul poate ucide atunci .
Si eu cred in canoane,si eu as vrea sa le implinesc in viata mea de s-ar putea.
Dar in primul rind cred in iubire,si vreau ca implinirea curatiei sa se faca prin harul lui Dumnezeu,prin impacarea cu ceilalti,si nu prin increderea mandra doar in capacitatile mele.

[iustin10]

Si inca ceva ! Daca am vreun ton de mustrare in ceea ce am zis ,chiar fata de fratii ortodoxi, care sunt socati poate de modul cum sunt combatute invataturile sanatoase ale ortodoxiei, atunci nici eu nu sunt in iubire. Pentru ca cine iubeste nu judeca pe nimeni .
Cine iubeste stie sa tina si canoanele ,caci le tine din iubire si nu din obligatie,si nu i se par o greutate .Si tot asa ,el stie si sa vorbeasca si celor care ,prin logica,combat unele aspecte ale acestor obiceiuri bune ,pe care nu le inteleg.
Cine iubeste,nu pierde sufletele,ci le castiga,cu rabdare si cu exemplu propriu,pe cale virtutii .Dar ,iara nu ma pot abtine : daca multi dintre voi spuneti ca respectarea acestor canoane ,sunt o corvoada,un sacrificiu ,o durere ,atunci ce sa mai inteleaga cei care nu le respecta ? Daca ar vedea bucuria pe fetele voastre cand postiti ,atunci nu ar mai fi asa speriati de ele...

• E mai bine să fii un păcătos smerit, decât un drept mândru.
• Nu-l osândi pe aproapele, tu îi cunoşti doar păcatul, dar pocăinţa lui nu i-o ştii. Să nu osândim pe nimeni ca să nu fim osândiţi.
• Prietenului care greşeşte aminteşte-i de judecata lui Dumnezeu. Cu aceasta vei aduce şi lui un folos şi totodată şi ţie.
• Iubeşte totul în Dumnezeu şi în toate iubeşte-L numai pe Dumnezeu.
• Cine are mintea legată de vreun lucru pământesc, acela nu-L iubeşte pe Dumnezeu. Precum două suflete nu pot însufleţi un singur trup, tot astfel două iubiri – iubirea de Dumnezeu şi iubirea de lume – nu pot însufleţi un singur suflet.

ps: iertare pentru cei care nu acceptă copy/paste...eu l-am scris cu mânuţa mea - din ceea am citit - nădăjduiesc să fie de folos şi altora.

• Trăieşte în aşa fel ca şi cum ar trebui să mori astăzi. Lucrează în aşa fel ca şi cum ar trebui să trăieşti veşnic! Preţuieşte vremea! Ea mai scumpă decăt aurul.
• Adu-ţi aminte de dreapta judecată a lui Dumnezeu, ca să te înspăimântezi, dar nu uita nici milostivirea Lui, ca să nu cazi în deznădejde. Doctorul ceresc nu are bolnavi de nevindecat.
• Gândeşte-te în fiecare dimineaţă când te trezeşti din pat că trebuie să dai răspuns lui Dumnezeu de toate faptele tale şi nu vei păcătui în faţa Lui, ci frica de Dumnezeu se va sălăşlui în tine.
• Ţine minte ca tot ce faci, să faci ca şi cum în clipa aceea ar trebui să treci în veşnicie la Judecata lui Dumnezeu.
• Sileşte-te să te faci acum înaintea lui Dumnezeu aşa cum doreşti să te înfăţişezi la judecată.
• E cu neputinţă să ne uităm cu un ochi la pămâmt şi cu altul la cer. Nu nădăjdui să capeţi cerul gratis fără să trăieşti o viaţă vrednică de cer.

Părerea mea este că infirmitatea este o binecuvântare de la Dumnezeu, iar cei care se vor ajuta duhovniceşte de acest dar vor strânge cununi în Rai. Cei care rămân cu acel complex de inferioritate înseamnă că nu au înţeles sensul cel mai profund al vieţii.

Dacă cineva înţelege tainele vieţii duhovniceşti şi modul tainic în care lucrează Dumnezeu, încetează să se mai mâhnească pentru tot ceea ce i se întâmplă, pentru că primeşte cu bucurie medicamentele amare pe care i le dă Dumnezeu pentru însănătoşirea sufletului său.

Aşadar, să ne ostenim puţin pentru ca să ne odihnim veşnic.

[Mihailc]

În prealabil postat de iustin10

Si inca ceva ! Daca am vreun ton de mustrare in ceea ce am zis ,chiar fata de fratii ortodoxi, care sunt socati poate de modul cum sunt combatute invataturile sanatoase ale ortodoxiei, atunci nici eu nu sunt in iubire. Pentru ca cine iubeste nu judeca pe nimeni .
Cine iubeste stie sa tina si canoanele ,caci le tine din iubire si nu din obligatie,si nu i se par o greutate .Si tot asa ,el stie si sa vorbeasca si celor care ,prin logica,combat unele aspecte ale acestor obiceiuri bune ,pe care nu le inteleg.
Cine iubeste,nu pierde sufletele,ci le castiga,cu rabdare si cu exemplu propriu,pe cale virtutii .Dar ,iara nu ma pot abtine : daca multi dintre voi spuneti ca respectarea acestor canoane ,sunt o corvoada,un sacrificiu ,o durere ,atunci ce sa mai inteleaga cei care nu le respecta ? Daca ar vedea bucuria pe fetele voastre cand postiti ,atunci nu ar mai fi asa speriati de ele...

Oricât de pozitiv ar fi tonul general al mesajului de mai sus, nu pot să nu observ o neînțelegere a rostului canoanelor în viața Bisericii.
Dacă vorbim de canoanele disciplinare ale sinoadelor, ele nu au așa mare relevanță pentru mireni, întrucât ele au apărut (ca și corpusul dogmatic de altfel) în urma unor abuzuri generalizate sau controverse insolubile din interiorul Bisericii, și se adresează în primul rând clerului. Una dintre erorile curente ale gândirii moderne și postmoderne este aplicarea retroproiectivă a mijloacelor de informare din prezent asupra posibilităților trecutului; or noi știm astăzi că un credincios mirean din sec. XI din spațiul carpato-danubiano-pontic nu avea cum să se informeze asupra hotărârilor literale ale Sinodului Quinisext (primul sinod ecumenic care a reglementat viața intimă a credincioșilor) . Lăsând la o parte analfabetismul, e foarte clar faptul că documentele au fost puține și circulau foarte greu în epoca aceea.
Însă canoanele de toate tipurile sunt aplicate la nivelul persoanei de către duhovnici, prin spovedanie, povățuire sau paternitate duhovnicească. Niciodată Biserica n-a făcut din canoane un fel pandativ creștin al Legii lui Moise sau a altor repere legaliste, ci le-a dat ca pe niște clarificări în chestiuni aflate în dispută, practici exagerate sau prea laxe etc.
De aceea duhovnicul hotărăște cum și cât aplică din conținutul canoanelor, în funcție de situația particulară în care viețuiește fiecare penitent, altfel riscăm să cădem în practici formaliste rigide și individualism, sau, cu alte cuvinte, în afara ortodoxiei bisericești.

[iustin10]

În prealabil postat de Mihailc

Însă canoanele de toate tipurile sunt aplicate la nivelul persoanei de către duhovnici, prin spovedanie, povățuire sau paternitate duhovnicească. Niciodată Biserica n-a făcut din canoane un fel pandativ creștin al Legii lui Moise sau a altor repere legaliste, ci le-a dat ca pe niște clarificări în chestiuni aflate în dispută, practici exagerate sau prea laxe etc.
De aceea duhovnicul hotărăște cum și cât aplică din conținutul canoanelor, în funcție de situația particulară în care viețuiește fiecare penitent, altfel riscăm să cădem în practici formaliste rigide și individualism, sau, cu alte cuvinte, în afara ortodoxiei bisericești.

Ei,da, o precizare interesanta si constructiva,pt mine macar . Pentru ca umanizeaza relatia dintre credincios si canoane dintre infaibilitatea invataturilor Duhului,si starea concreta a fiecarui om.Si anume,elementul de legatura este duhovnicul,ca un administrator al acestei infaibilitati.
Deci putem avea surpriza ca duhovnicul sa fie mai relaxat

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de iustin10

Si inca ceva ! Daca am vreun ton de mustrare in ceea ce am zis ,chiar fata de fratii ortodoxi, care sunt socati poate de modul cum sunt combatute invataturile sanatoase ale ortodoxiei, atunci nici eu nu sunt in iubire. Pentru ca cine iubeste nu judeca pe nimeni .
Cine iubeste stie sa tina si canoanele ,caci le tine din iubire si nu din obligatie,si nu i se par o greutate .Si tot asa ,el stie si sa vorbeasca si celor care ,prin logica,combat unele aspecte ale acestor obiceiuri bune ,pe care nu le inteleg.
Cine iubeste,nu pierde sufletele,ci le castiga,cu rabdare si cu exemplu propriu,pe cale virtutii.

Sunt multe mesaje cu totul deosebite. Iata si unul dintre ele. Frate Iustin, mesajul asta ar trebui citit si recitit de mai multe ori ca sa ajunga si la inima, nu doar pe buze.

În prealabil postat de iustin10

daca multi dintre voi spuneti ca respectarea acestor canoane ,sunt o corvoada,un sacrificiu ,o durere ,atunci ce sa mai inteleaga cei care nu le respecta ? Daca ar vedea bucuria pe fetele voastre cand postiti ,atunci nu ar mai fi asa speriati de ele...

E adevarat ca un timp, dupa ce ne-am hotarat sa ne curatam de patimi si sa ne schimbam modul de viata, respectand canoanele, ni se pare intr-adevar o corvoada. Mai tarziu, insa, nici nu mai stim cand ne-am asezat in genunchi, iar citirea unei catisme sau a mai multora ni se pare "floare la ureche", in timp ce altadata si 5 minute ni se parea enorm de mult. Cat despre post, gandul ca ii dam ficatului iarasi sarmale, tochitura, miel la cuptor, parca ne sperie si ne intristeaza ca ne luam ramas bun de la o stare generala de bine...