Sa postim, inchizand televizorul !

@anna21 Agresiunea virtuala - Influenta televizorului, calculatorului asupra copilului (tradus in romana) documentar rusesc. Poate l-ai vazut.

[anna21]

În prealabil postat de Laura19

@anna21 Agresiunea virtuala - Influenta televizorului, calculatorului asupra copilului (tradus in romana) documentar rusesc. Poate l-ai vazut.

Nu, nu l-am vazut. Multumesc.

[windorin]

În prealabil postat de Laura19

@anna21 Agresiunea virtuala - Influenta televizorului, calculatorului asupra copilului (tradus in romana) documentar rusesc. Poate l-ai vazut.

Privind in jurul meu, pot spune: Ce mare diferenta intre copiii care se uita la TV de prea mici si cei care il descopera mai tarziu !
Chiar si desenele animate, aseara ma gandeam, este bine sa fie date copiilor mai tarziu.
Cand copilul nu urmareste desene pana spre doi ani, are toate sansele sa fie mai linistit decat ceilalti.
In fiecare zi, copilul prinde drag de alt lucru din jurul sau. Lumea digitala are puterea de a inlocui acest lucru, creand dependenta.

În prealabil postat de windorin

Privind in jurul meu, pot spune: Ce mare diferenta intre copiii care se uita la TV de prea mici si cei care il descopera mai tarziu !
Chiar si desenele animate, aseara ma gandeam, este bine sa fie date copiilor mai tarziu.
Cand copilul nu urmareste desene pana spre doi ani, are toate sansele sa fie mai linistit decat ceilalti.
In fiecare zi, copilul prinde drag de alt lucru din jurul sau. Lumea digitala are puterea de a inlocui acest lucru, creand dependenta.

Eu nu am avut cablu decat dupa ce am terminat clasa a8a si am intrat la liceu cu bine. Apoi, calculator am avut de mica, insa aveam program strict la el, nu zilnic, si cand era doar o ora-2 maxim.

Tin minte ca eram toata ziua afara cu prietenii. Eram o "satra" de copiii pe care ii intalneai zilnic afara, vara mai ales. De cand rasarea soarele, 8-9 dimineata, pana seara. Numai noi stiam cum de inventeam atatea jocuri si activitati. Role, bicicleta, sarit coarda, mers la plimbari,elastic etc. Erau dati cand eram juliti in coate si in genunchi.

Amu insa, sunt din ce in ce mai putin copiii afara. Prea mult stau in lumea virtuala, si prea putin timp se petrece afara, cunoscand lumea si oamenii din jur. Ii vezi din cls I cu telefoane mobile si alte jocuri electronice.
Fete de 10-12 ani sa fei julite in coate si genunchi? Noo, cum sa isi strice manichiura,cuafura si machiajul. Sa rada baietii mai mari de ele? Nununu. Pe vremea mea, desi nu e chiar asa demult, imediat dupa comunism, parca copilaria era copilarie. In sfarsit, asa vad eu lucrurile, poate nici nu trebuia sa postez aceste ganduri.

[windorin]

În prealabil postat de Laura19

Tin minte ca eram toata ziua afara cu prietenii. Eram o "satra" de copiii pe care ii intalneai zilnic afara, vara mai ales. De cand rasarea soarele, 8-9 dimineata, pana seara. Numai noi stiam cum de inventeam atatea jocuri si activitati. Role, bicicleta, sarit coarda, mers la plimbari,elastic etc. Erau dati cand eram juliti in coate si in genunchi.

Amu insa, sunt din ce in ce mai putin copiii afara. Prea mult stau in lumea virtuala, si prea putin timp se petrece afara, cunoscand lumea si oamenii din jur. Ii vezi din cls I cu telefoane mobile si alte jocuri electronice.

Vorbeam cu un prieten, ieri, si imi zicea cum era satul bunicilor pe vremea lui, cand nu intrau in casa decat la vremea mesei, fata de acum, cand nu mai ies din casa decat pentru scoala si alte urgente. Tot impreuna stau copiii din sat, insa nu pe ulite, ci pe internet. Tot televizorul este calea prin care multi s'au instrainat de lucruri atat de profunde, ajungand la forme goale de vietuire.

[Daniel_7]

În prealabil postat de windorin

Vorbeam cu un prieten, ieri, si imi zicea cum era satul bunicilor pe vremea lui, cand nu intrau in casa decat la vremea mesei, fata de acum, cand nu mai ies din casa decat pentru scoala si alte urgente. Tot impreuna stau copiii din sat, insa nu pe ulite, ci pe internet. Tot televizorul este calea prin care multi s'au instrainat de lucruri atat de profunde, ajungand la forme goale de vietuire.

Si ce e de facut dl.Windorin?

[windorin]

În prealabil postat de Daniel_7

Si ce e de facut dl.Windorin?

Sa avem grija de noi si de copiii nostri. Vom da seama de ce am facut cu noi si cu copiii nostri, nu de ce fac cei din jurul nostru. Suntem datori sa petrecem cat mai mult timp impreuna cu copiii; sa avem o comunicare cat mai buna cu ei si cu Dumnezeu (rugaciune), precum si sa iesim cat mai des din casa. Facand asa, copiii nu se vor instraina usor de noi si de Dumnezeu.

In rest, mila lui Dumnezeu.

[Dumitru73]

În prealabil postat de windorin

Sa avem grija de noi si de copiii nostri. Vom da seama de ce am facut cu noi si cu copiii nostri, nu de ce fac cei din jurul nostru. Suntem datori sa petrecem cat mai mult timp impreuna cu copiii; sa avem o comunicare cat mai buna cu ei si cu Dumnezeu (rugaciune), precum si sa iesim cat mai des din casa. Facand asa, copiii nu se vor instraina usor de noi si de Dumnezeu.

In rest, mila lui Dumnezeu.

e problema mare cu copii.
si cum zici si tu comunicarea este cea mai importanta, dar din pacate cam lipseste.
sau nu este deplina. asta pentru ca increderea nu este deplina.

[Yasmina]

În prealabil postat de windorin

Vorbeam cu un prieten, ieri, si imi zicea cum era satul bunicilor pe vremea lui, cand nu intrau in casa decat la vremea mesei, fata de acum, cand nu mai ies din casa decat pentru scoala si alte urgente. Tot impreuna stau copiii din sat, insa nu pe ulite, ci pe internet. Tot televizorul este calea prin care multi s'au instrainat de lucruri atat de profunde, ajungand la forme goale de vietuire.

Era asa si nu altfel,deoarece nu aveau TV sau televiziunea nu oferea atatea ore de transmisie si programe.
Pe unchiul meu(care s-a nascut taran)nu-l mai poti dezlipi acum de ecran.
Isi face treburile in functie de grila programelor,treburi care sunt intotdeauna intarziate.
Banuiesc ca unchiul meu nu este un caz izolat printre alti tarani...

[Daniel_7]

În prealabil postat de Yasmina

Era asa si nu altfel,deoarece nu aveau TV sau televiziunea nu oferea atatea ore de transmisie si programe.
Pe unchiul meu(care s-a nascut taran)nu-l mai poti dezlipi acum de ecran.
Isi face treburile in functie de grila programelor,treburi care sunt intotdeauna intarziate.
Banuiesc ca unchiul meu nu este un caz izolat printre alti tarani...

Corect,de asta am intrebat cum facem sa scapam acum de televizor.