Postul negru

[vsovivi]

Acuma cum e cu postul la nădejde şi deznădejde, păi e vorba de hulă, înjurătură, blestemul şi cearta cea iute care vine la gură, aia e nădejdea în sine însuşi, în minciuna măririi de sine... are o poftă, o lăcomie, o ispită... un viitor luminos, o încredere într-o născocire, e un slogan tradiţional al jmecherilor, al meseriaşilor, al ambiţiei care nu vrea nici cum să iasă...

...iar deznădejdea şi fatalitatea trufaşă este dezbinare de Dumnezeu şi punerea încrederii şi speranţei în ajutorul gLumii şi în vrăjitoriile ei cu satana cu tot de parcă te-ar sluji şi te-ar vindeca ea...

şi ambele lucrează în om cu aluzia pornografică a plăcerilor... şi cu răzbunarea ironică aşa fel încât răneşte şi măreşte rana ca să simtă prin mânie, prin aprindere, prin aţâţare, prin bârfă şi răutate bruscă, prin pâră şi autopâră pentru ca să împlinească superstiţia că cică rana se vindecă dacă făptuieşti răutatea răzbunării... după moda aia: io te-am făcut io te omor, care derivă din furt şi crimă de cele sfinte căci omul îşi fură căciula şi munca şi dacă e a lui şi se supără, el şi-o dărâmă... uitând de fapt că nimic nu are pe care să nu le fi primit ca dar căci şi strădania omului după smerenie e tot un dar primit de sus prin naştere din Dumnezeu.