Ratacirile parintelui Arsenia boca,dezvaluite de mari duhovnici !!!

Observ că nu s-a înţeles adevăratul rost al Maicii Zamfira ... şi mulţi spun că părintele a trăit cu ea... alţii veneau şi spuneau că are şi copiii părintele. La aceste atacuri părintele răspundea senin "Da, am mulţi copiii ... mai mari şi decât mine" ... el se referea la copiii lui duhovniceşti - dar se pare că puţini au înţeles acest aspect.

Părintele a salvat-o de trei ori de la sinucidere pe Maica Zamfira, pentru el era important fiecare suflet ... el aşa a dorit ca lumea să-l vorbească de rău, nu bine....se ferea ca cineva să-i spună sfânt. Toată povestea asta cu Maica Zamfira a fost şi este doar pentru cei smintiţi...cum să poţi crede că părintele şi-a pătat sufletul şi haina monahală cu o femeie? Doar atât de îngust putem gândi?

În prealabil postat de ovidiu b.

....se ferea ca cineva să-i spună sfânt.

Mulţi creştini cu viaţă aleasă, sfinţiţi de harul lui Dumnezeu, căpătând chiar şi unele harisme, cer să nu li se aducă cinstire după ce trec din viaţa asta, sau chiar să nu li se cunoască mormântul; iar asta, cred eu, nu numai din smerenie, ci din cauză că ştiu tendinţa oamenilor de a-i idolatriza (în loc de a-i cinsti), de a considera infailibile zicerile lor, poate şi de a le supraestima faptele.

Nu cred că ar trebui să ne tulbure părerea Părintelui Arsenie Papacioc despre Părintele Arsenie Boca. Amândoi au fost duhovnici mari, însă niciunul perfect. Părintele Arsenie Papacioc şi-a exprimat păreri deosebite şi faţă de Părintele Cleopa. Şi cred că toţi marii duhovnici au păreri critice unii despre alţii; au, ca tot omul, convergenţe şi divergenţe.

Să o luăm ca o şansă pentru noi, cei care am cunoscut sfinţi în viaţă, faptul că am putut constata că sunt şi ei oameni, că au chiar şi defecte sau slăbiciuni. Ei sunt mari, însă, nu prin ei înşişi, ci prin harul lui Dumnezeu care s-a sălăşluit în ei, pe care mulţi l-au putut simţi în cuvintele, în prezenţa, în atingerea lor. Totuşi, acest har de care s-au învrednicit mai mult decât noi, ceilalţi, nu a fost o prezenţă necontenită; poate nu fiecare gând sau vorbă a lor poartă pecetea harului.

Să-i iubim şi să-i cinstim pentru viaţa lor sfântă, dar să nu-i idolatrizăm; cu siguranţă nu s-ar bucura.

În prealabil postat de N.Priceputu

Să-i iubim şi să-i cinstim pentru viaţa lor sfântă, dar să nu-i idolatrizăm; cu siguranţă nu s-ar bucura.

De acord cu tine...dar nici să dăm cu piciorul într-un mare dar ca acesta. Dumnezeu ne dă asemenea oameni capabili să schimbe destinul unui neam...problema că aceşti oameni - sfinţi sunt daţi de Dumezeu din din mila Lui pentru noi, însă nu oricând (o dată la mia de ani poate)...nu în fiecare zi. "Rugăciunile şi jertfa Sfinţilor Brâncoveni m-au adus pe mine pentru ţara acesta a noastră".

"Învierea este noul stâlp de foc, care conduce de două mii de ani neamul creştinesc prin pustia acestei lumi. Din lumina lui este făcut destinul care ne atrage Acasă."