Ispita sinuciderii

[caryna]

În prealabil postat de fallen

Scuzati acest subiect sinistru, poate nici n-ar trebui sa vorbim despre asa ceva, mai ales cei "slabi e inger"; poate ca toate astea se intampla pentru ca acum, in Postul Mare, e vremea ispitelor. Poate ar fi bine sa vedem care ar putea fi motivele care sa ar putea sa aduca pe cineva in pragul acestei orori.
In primul rand as vrea sa amintesc ca exista doua feluri de sinucidere : cea completa (trup si suflet), definitiva, irevocabila, sau cea a sufletului. Sunt anumite situatii in viata cand esti tentat sa-ti "omori" sufletul, sau sa-l "vinzi", si din pacate nu doar pentru marire, putere, slava, ci chiar pentru chestii banale - o slujba, iubirea unei persoane, achizitionarea unei locuinte, etc. Cum se spune in popor, "te faci frate cu dracu pana treci puntea". Dar oare reusesti sa treci puntea, sau e pacaleala? Si daca da, mai poti apoi sa rupi fratia?
Dracul te mai poate ispiti si cu tertipuri de genul "nu iti permiti sa ai copii si familie pt ca nu ai vrut sa faci niste compromisuri, sa furi, sa inseli, sa castigi mai multi bani". Cateodata chiar si uciderea(avortul) ti se cere ca "sacrificiu" pentru o cauza, pentru o viata mai buna.
Poti fi pus in situatia daca nu vrei sa-ti "vinzi sufletul", atunci esti in pericol sa mori de-a binelea, si sa mai tragi si pe altii dupa tine (sau cel putin sa "te temi" de asta), sa te vezi intr-o situatie fara iesire. E o alegere grea, mai ales cum am mai spus, daca esti "slab de inger". Nu stiu daca poti iesi singur, pe picioarele tale, dintr-o astfel de incercare, daca nu ceri ajutor.
Daca nu vi se pare prea sinistru, sau mai rau, prilej de sminteala, poate faceti si dvs niste comentarii...
Ma iertati daca v-am tulburat!

Din cate stiu de la Sfintii Parinti, SINUCIDEREA ESTE CEL MAI MARE PACAT.
Nu as indemna pe nimeni sa comita o asa mare greseala. Mai mult, trebuie sa ai mare tarie de caracter pentru a-ti lua viata. Indiferent de CRUCEA pe care o ai de dus in viat asta, NU TREBUIE SA TE SINUCIZI, NU AI DREPTUL SA FACI ASA CEVA PENTRU CA DUMNEZEU TI-A DAT VIATA SI TOT EL TREBUIE SA TI-O IA, NU TU......

Cititi cartea RUGI SUB CANDELA, Autor: Ierom Silvestru Florescu..este o carte foarte folositoare sufletului, vorbeste mult despre CRUCEA NOASTRA. Doamne ajuta!

[Profetul de carton]

În prealabil postat de caryna

Din cate stiu de la Sfintii Parinti, SINUCIDEREA ESTE CEL MAI MARE PACAT.

e mai grav sa omori pe altcineva (din rautate, ura), decat sa-ti iei propria viata (din cauza unor suferinte psihice)

[lacrimi]

În prealabil postat de Profetul de carton

e mai grav sa omori pe altcineva (din rautate, ura), decat sa-ti iei propria viata (din cauza unor suferinte psihice)

Cred ca si ucigasii se pot pocai in cele din urma, avand sanse la mantuire. Dar cand iti iei propria viata, nu mai ai nici o sansa...

[Profetul de carton]

În prealabil postat de lacrimi

Cred ca si ucigasii se pot pocai in cele din urma, avand sanse la mantuire. Dar cand iti iei propria viata, nu mai ai nici o sansa...

Si ce vina are atunci sinucigasul? sunt situatii in care actul sinuciderii a fost cosumat, insa rezultatul nu a fost cel asteptat, incat sinucigasul nu a reusit sa-si ia viata (cand s-a aruncat de la etajul 10, sa zicem ca exemplu, a avut "nesansa" sa cada pe o masina), si astfel se poate pocai, incat sa nu mai faca acest gest, dar oare aici intamplarea nu joaca un rol decisiv? iar daca reuseste de prima data actul suicidar (se arunca de la etajul 10 si cade direct pe asfalt), atunci sinucigasul moare si ramane cu pacatul? are vreo vina ca nu mai are cum sa regrete actul comis?
Si de ce sa fie cel mai mare pacat? Sunt persoane care au probleme grave, se chinuie, si intr-o stare de cadere psihica se sinucid, de ce ar fi acestea mai rele decat ucigasii de mama si de tata, sau care tortureaza copii?????

[lacrimi]

În prealabil postat de Profetul de carton

Si ce vina are atunci sinucigasul? sunt situatii in care actul sinuciderii a fost cosumat, insa rezultatul nu a fost cel asteptat, incat sinucigasul nu a reusit sa-si ia viata (cand s-a aruncat de la etajul 10, sa zicem ca exemplu, a avut "nesansa" sa cada pe o masina), si astfel se poate pocai, incat sa nu mai faca acest gest, dar oare aici intamplarea nu joaca un rol decisiv? iar daca reuseste de prima data actul suicidar (se arunca de la etajul 10 si cade direct pe asfalt), atunci sinucigasul moare si ramane cu pacatul? are vreo vina ca nu mai are cum sa regrete actul comis?
Si de ce sa fie cel mai mare pacat? Sunt persoane care au probleme grave, se chinuie, si intr-o stare de cadere psihica se sinucid, de ce ar fi acestea mai rele decat ucigasii de mama si de tata, sau care tortureaza copii?????

Prin sinucidere, omul pacatuieste asupra trupului sau, care este lacasul Duhului Sfant si isi inchide definitiv calea spre pocainta.

Din moment ce te gandesti la sinucidere, nu mai ai nici o legatura cu Dumnezeu. Oricat de grele ar fi ispitele, nimic nu este imposibil daca suntem tari in credinta si ne punem mereu nadejdea in Dumnezeu. Pacatul deznadejdii este unul dintre cele mai grave pacate, egal chiar cu necredinta in Dumnezeu si hula impotriva Duhului Sfant, pacate ce nu cunosc iertare. Trebuie sa-I multumim Domnului si pentru bune, dar mai ales pentru rele.

[Yasmina]

Este asa usor de vorbit...
Ma gandesc cum poate multumi unul bolnav de cancer printre dureri si neputinte?Cei care si-au pierdut acoperisul de deasupra capului si linistea si traiesc ca fiarele salbatice?Cei agresati sau cei oropsiti,cei aruncati chiar si in latrina de mici copii?
De unde sa-ti vina puterea sa multumesti lui Dumnezeu pt aceste rele?

[lacrimi]

În prealabil postat de Yasmina

Este asa usor de vorbit...
Ma gandesc cum poate multumi unul bolnav de cancer printre dureri si neputinte?Cei care si-au pierdut acoperisul de deasupra capului si linistea si traiesc ca fiarele salbatice?Cei agresati sau cei oropsiti,cei aruncati chiar si in latrina de mici copii?
De unde sa-ti vina puterea sa multumesti lui Dumnezeu pt aceste rele?

Sper ca te referi doar la partea cu multumirea pentru cele rele si nu la sinucidere...

Eu cred ca Dumnezeu ne da rele spre folosul nostru duhovnicesc. Si de aceea trebuie sa Ii multumim. Nici un iubitor de Dumnezeu nu se lasa prada deznadejdii oricat de mare ar fi necazul sau. Trebuie sa ne purtam crucea, oricat de grea ar fi ea. Si sa nu uitam ca numai Dumnezeu poate face minuni; prin credinta, incredere in Dumnezeu si rugaciune fierbinte putem trece peste orice. Nu exista problema care sa nu aiba rezolvare in fata Domnului si nu exista necaz care sa aiba drept rezolvare sinuciderea.

În prealabil postat de Yasmina

De unde sa-ti vina puterea sa multumesti lui Dumnezeu pt aceste rele?

De la Dumnezeu.

[Profetul de carton]

În prealabil postat de lacrimi

Prin sinucidere, omul pacatuieste asupra trupului sau, care este lacasul Duhului Sfant si isi inchide definitiv calea spre pocainta.

Eu afirmasem, ce vina are sinucigasul ca nu mai are cand sa se pocaiasca de pacatul comis.
Iar ce ati spus, este valabil si pt cel care ucide, care face un pacat mai mare decat sinucigasul, pt ca distruge lacasul Duhului Sfant din ura si nu din disperare.

[adam000]

În prealabil postat de Profetul de carton

Eu afirmasem, ce vina are sinucigasul ca nu mai are cand sa se pocaiasca de pacatul comis.
Iar ce ati spus, este valabil si pt cel care ucide, care face un pacat mai mare decat sinucigasul, pt ca distruge lacasul Duhului Sfant din ura si nu din disperare.

Fiecarui om i-a dat Dumnezeu cap ca sa gandesca (e unul din talantii pe care i-am primit de la Dumnezeu si nu trebuie ingropat) - e destul de logic ca daca vrei sa te sinucizi nu o sa mai ai timp sa te pocaiesti. Atat de logic ca presupun ca niciun sinucigas nu isi va planifica: "ma omor si in timpul dintre actul ucigas si moarte o sa ma pocaiesc". Deci este un act planificat ce nu are intentie spre pocainta si isi asuma inca de la inceput ca nu va avea timp de pocainta. Daca Dumnezeu ii da sau nu cateva secunde in care omul se poate pocai, asta noi nu stim (si nici cat de intens s-ar pocai respectivul in acele cateva secunde).

Cred ca intrebarea este insa alta: oare cel ce se sinucide nu este de fapt un om bolnav psihic, care datorita bolii nu mai are judecata si discernamant in acele momente si datorita acestei intunecari a judecatii nu mai vede nici o alta solutie/varianta? Daca nu cumva (si in ce masura) o boala psihica (deci fizica - in/a trupului) este consecinta unei "boli" duhovnicesti? Caci asta noi nu putem stii, atata timp cat nu avem o traire duhovniceasca.

Apropo de ura/disperare - ti se pare ok ca o mama care nu mai are cum sa-si intretina copilul si din aceasta cauza ajunge la o extrema a disperarii, sa-si omoare copilul? Oare asta e disperare+dragoste, sau ura - ura fata de neputiinta proprie, ura fata de situatia ca trebuie sa-si creasca copilul si nu poate = ura fata de soarta (ca sa nu zic voia Lui Dumnezeu in loc de "soarta"), care i-a pus aceasta responsabilitate in carca, de a-si creste copilul? Intotdeauna unde exista disperare, exista si o ura pe undeva, cred, sau cel putin o ne-iertare, o lipsa a iertarii.