Mucenicie s-au Sinucidere?

[fallen]

E buna intrebarea.
Nu in cazuri din astea de eroism ieftin, dar cand ti se cere sa faci, ca sa supravietuiesti, lucruri rele, murdare,urate, ( sa minti, sa furi, sa te prostituezi, sa omori , sa talharesti) si refuzi sa faci astea, cu riscul sa mori de foame? Dar in cazul in care mai ai si copii?
Credeti ca Dumnezeu nu te iarta daca de frica mortii faci vreo nelegiuire sau te lepezi de numele Lui, cel putin in fata oamenilor, daca apoi iti ceri iertare?
Ati vazut filmul in care Meryl Streep e o evreica cu 2 copii, dusa in lagar, si i se cere sa aleaga viata unuia din copii? Ce era mai bine sa faca in situatia asta, sa-i dea pe amandoi, si pe ea, mortii?
Nu zic ca eu as face intr-un fel sau altul, doar intreb...

În prealabil postat de fallen

Credeti ca Dumnezeu nu te iarta daca de frica mortii faci vreo nelegiuire sau te lepezi de numele Lui, cel putin in fata oamenilor, daca apoi iti ceri iertare?

În ultima vreme înţeleg tot mai mult că a crede în Hristos înseamnă a te încrede în El în chipul cel mai absurd: să te arunci, adică de pe mal în mare fără să ştii să înoţi, ştiind că El îţi va întinde mâna şi că te va trage. Lepădarea de Hristos este optarea pentru siguranţa malului, a lumii acesteia. Dar El e pe mare. Niciodată n-a pierdut prilejul de a cere celor ce-L ascultau credinţa totală, fără rest: Ucenicilor le-a spus, simplu, să-L urmeze (lăsând toate), tânărului bogat i-a cerut să-şi dea toată averea, faţă de văduva săracă şi-a exprimat admiraţia, pentru că şi-a jertfit grija zilei de mâine, ş.a.
Nu cred că nu ne va ierta dacă ne va fi frică (deşi de nenumărate ori a spus: „Nu vă temeţi”), însă e alegerea noastră pentru „siguranţa” malului, care ne desparte de El. Iar malul, mai devreme sau mai târziu, se va scufunda.

[fallen]

Inca un exemplu de posibila "mucenicie": daca esti intr-o situatie foarte crunta, n-ai ce manca, trebuie sa faci pacate mari ca sa supravietuesti (sa furi, sa minti, sa inseli, etc) si alegi sa nu o faci, in detrimentul tau, al sanatatii tale, al copiilor tai - poate tu ca femeie sau nevasta este insarcinata, si pierde copilul, sau mai grav, e silita sa renunte la el - copilul ala ajunge "mucenic"? parinti sunt mai pacatosi decat daca faceau altceva, daca furau sau cine stie ce, omorau pe altcineva, Doamne fereste?

În prealabil postat de N.Priceputu

În ultima vreme înţeleg tot mai mult că a crede în Hristos înseamnă a te încrede în El în chipul cel mai absurd: să te arunci, adică de pe mal în mare fără să ştii să înoţi, ştiind că El îţi va întinde mâna şi că te va trage. Lepădarea de Hristos este optarea pentru siguranţa malului, a lumii acesteia. Dar El e pe mare. Niciodată n-a pierdut prilejul de a cere celor ce-L ascultau credinţa totală, fără rest: Ucenicilor le-a spus, simplu, să-L urmeze (lăsând toate), tânărului bogat i-a cerut să-şi dea toată averea, faţă de văduva săracă şi-a exprimat admiraţia, pentru că şi-a jertfit grija zilei de mâine, ş.a.
Nu cred că nu ne va ierta dacă ne va fi frică (deşi de nenumărate ori a spus: „Nu vă temeţi”), însă e alegerea noastră pentru „siguranţa” malului, care ne desparte de El. Iar malul, mai devreme sau mai târziu, se va scufunda.

Foarte frumos explicat! Sa ne ajute Dumnezeu sa avem credinta!

[Raoul]

Fratilor,eu din ce am citit am concluzionat ca e pacat sa faci asa ceva. Asa au facut si crestinii din nordul Africii in primele secole,ducandu-se la Roma sa fie omorati ca sa ajunga martiri (caci eram mahniti ca n-aveau niciun martir). Asta a fost prostie,sinucidere curata. NUMAI Dumnezeu alege cand sa fii martir,nu ca asa vrei tu! Mare atentie ce subiecte tratam,cum ne dam cu parerea si ce raspundem. Mai mare osanda vom lua daca vom fi pricina de sminteala!

[podolski_2]

<Sanduu> iti poti dori sa te faci preot si sa duci credinta ortodoxa in tarile musulmane, iar daca te omoara, fii sigur ca esti Mucenic.

Sa-ti doresti moartea pentru EL, nu este de condamnat, ci este o virtute.
Sf. Ignatie Teoforul s-a dus direct spre prigonitori, pt ca se ruga si isi dorea mult Mucenicia, desi toti incercau sa il convinga ca e gresit. Sf. Pantelimon le-a zis soldatilor sa isi duca sentinta pana la capat, desi aceia nu mai vroiau sa-l omoare. Sunt foarte multe exemple in vietile Sfintilor.

Si nu uita, ca inainte de a fi Mucenic, poti fi schingiuit 5-10 ani. Esti sigur ca esti barbat sa duci atata suferinta? Mucenicia e asa cum o vrea EL, nu cum ne-o planificam noi. Te pot inchide si viola aia zilnic in puscariile lor, iti pot taia mainile , scoate ochii... Mai continui? :P

Si in plus, jumatate dintre noi, o sa avem sansa sa fim Mucenici prin boli in tara noastra. Cand cade un cancer pe noi, poti fi Mucenic daca slavesti pe Dumnezeu pt suferinta ta. Ce credeai? Ca mucenicia e usoara? Nu e. E ffff dureroasa. Dar o faci pt EL.

În prealabil postat de podolski_2

Dar o faci pt EL.

Si inca, as indrazni sa adaug: nu faci nimic, tu insuti, absolut nimic. De crezi ca faci ceva bun, ca ai adica vreun merit, pariez fara ezitare: esti beat! De vin sau de tine insuti. Sau de amandoua.
Singur (asadar fara Domnul) nu esti nimic sau, dimpotriva, cu adevarat esti nimic. ma rog, esti tarana...

Deci, ceea ce crezi ca faci pentru El, o faci PRIN El. Cum poti crede ca tu, neputinciosul glod, faci ceva pentru Domnul? Chiar crezi ca ai putere personala inaintea lui Dumnezeu?
Numai PRIN Domnul Hristos, prin Duhul Sfant face tarana ceva. In rest... umbra pamantului, ce altceva sa faca omul?...
Domnul fie laudat! AMIN+

P.S. Cel caruia i-am vorbit aici sunt eu insumi. Mie mi-am adresat aceste cuvinte.

[podolski_2]

Ceea ce ai zis tu completeaza ideea mea, nu o contrazice.
Fraza ca <faci ceva pentru EL> nu e o mandrie, ci e vb de jertfa.
Sa te jertfesti pe tine, LUI.

Asta e definitia jertfei, adu-te pe tine ca jertfa, ca sa il bucuri pe EL.
Ca suntem tarana nu are nici o legatura cu asta.Si iarba e iarba si il slaveste mai corect decat o facem noi oamenii.Suntem tarana si ni se cere jertfa. Jertfa faptei, nu a vorbei. Sa nu ne ascundem iresposabilitatea in spatele scuzei ca suntem tarana.Dumnezeu iti da undita spre mantuire, dar nu iti prinde si peste. TU trebuie sa o faci, cum crezi tu ca o poti face mai bine, prin Mucenicie, monahie, viata sfanta, pustie, casatorie sfanta, preotie, sau orice alta cale care duce la EL. Si tot EL zice: "indrazniti, Eu am biruit lumea". E vb de curaj. Suntem chiar incurajati sa "rapim" RAIUL.

Pai ce, mai urmeaza sa zicem ca dorinta spre RAI e mandrie.
Smerenia nu inseamna sa nu rapesti raiul sau sa nu iti doresti preotia, monahia, mucenicia, sfintenia, smerenia inseamna sa nu iti judeci aproapele.

În prealabil postat de Raoul

Fratilor,eu din ce am citit am concluzionat ca e pacat sa faci asa ceva. Asa au facut si crestinii din nordul Africii in primele secole,ducandu-se la Roma sa fie omorati ca sa ajunga martiri (caci eram mahniti ca n-aveau niciun martir). Asta a fost prostie,sinucidere curata. NUMAI Dumnezeu alege cand sa fii martir,nu ca asa vrei tu! Mare atentie ce subiecte tratam,cum ne dam cu parerea si ce raspundem. Mai mare osanda vom lua daca vom fi pricina de sminteala!

Subscriu intru totul.
Alternativa la smerenie e mandria. Nimic altceva.