Nedumerire, mare nedumerire!

[Lucian008]

În prealabil postat de Kyrie Eleison

, a fost doar firea Lui umana care a cazut in deznadejde, nu si Hristos-Dumnezeu.

La intrebarea: De ce a strigat Hristos pe cruce "Eli, Eli lama sabachthani" e bine sa nu ne aventuram sa raspundem daca nu suntem bine pregatiti si nu am citit o explicatie din partea unor Sfinti Parinti sau teologi care au cercetat scrierile Sfintilor Parinti. Si e bine sa facem asta pentru a nu ajunge la afirmatii de genul celei de mai sus. Hristos a fost si Dumnezeu si om in acelasi timp si nu a avut manifestari succesive, fie de om fie de Dumnezeu in functie de circumstante. Hristos nu a cazut in deznadejde. Deznadejdea in ajutorul lui Dumnezeu e pacat, chiar de moarte.
Sa dau o explicatie nu ma aventurez, pentru ca nu stiu. Dar putea fi un citat din Scriptura:Psalmul 26, 1 "Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, ia aminte la mine; de ce m'ai părăsit?".

[Kyrie Eleison]

În prealabil postat de Lucian008

La intrebarea: De ce a strigat Hristos pe cruce "Eli, Eli lama sabachthani" e bine sa nu ne aventuram sa raspundem daca nu suntem bine pregatiti si nu am citit o explicatie din partea unor Sfinti Parinti sau teologi care au cercetat scrierile Sfintilor Parinti. Si e bine sa facem asta pentru a nu ajunge la afirmatii de genul celei de mai sus.

Caci iata, astfel citim:

"Numai deznădejdea omenească de pe cruce dovedeşte integritatea şi seriozitatea jertfei, o împiedică a fi cine ştie ce joc, ce vicleim.

Domnul venise hotărît să bea paharul pînă la fund şi să se boteze cu botezul crucii, dar în grădina măslinilor, cînd se apropia momentul, tot s-a rugat să fie scutit a deşerta paharul. Desigur, adaogă: facă-se voia Ta. Şovăiala totuşi a fost reală. Iar pe cruce, în ciuda comunicării idioamelor, în ciuda faptului că avea deplina conştiinţă a învierii, natura omenească pare să fi covîrşit oarecare timp – după cum, contrapunctic, a predominat natura divină pe muntele Tabor -, căci altfel nu s-ar fi auzit atît de firescul mi-e sete şi nici atît de allzumenschlich-ul: Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?"

(Nicolae Steinhardt - Jurnalul fericirii)

sursa: http://www.razbointrucuvant.ro/2008/...-m-ai-parasit/

Dumneavoastra sunteti cel care trebuie sa va informati inainte de a vorbi/scrie. Eu achiesez la parerea parintelui Steinhardt intrucat nu m-as putea considera mai intelept ca sfintia sa.

[Lucian008]

În prealabil postat de Kyrie Eleison

Caci iata, astfel citim:

"Numai deznădejdea omenească de pe cruce dovedeşte integritatea şi seriozitatea jertfei, o împiedică a fi cine ştie ce joc, ce vicleim.

Domnul venise hotărît să bea paharul pînă la fund şi să se boteze cu botezul crucii, dar în grădina măslinilor, cînd se apropia momentul, tot s-a rugat să fie scutit a deşerta paharul. Desigur, adaogă: facă-se voia Ta. Şovăiala totuşi a fost reală. Iar pe cruce, în ciuda comunicării idioamelor, în ciuda faptului că avea deplina conştiinţă a învierii, natura omenească pare să fi covîrşit oarecare timp – după cum, contrapunctic, a predominat natura divină pe muntele Tabor -, căci altfel nu s-ar fi auzit atît de firescul mi-e sete şi nici atît de allzumenschlich-ul: Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?"

(Nicolae Steinhardt - Jurnalul fericirii)

sursa: http://www.razbointrucuvant.ro/2008/...-m-ai-parasit/

Dumneavoastra sunteti cel care trebuie sa va informati inainte de a vorbi/scrie. Eu achiesez la parerea parintelui Steinhardt intrucat nu m-as putea considera mai intelept ca sfintia sa.

Sincer nu doresc sa intru in polemica, dar cu tot respectul pentru parintele Nicolae Steinhardt (si fara a avea vreun exemplu in acest sens din Sfinti Parinti), Hristos nu a deznadajduit. Si repet argumentul: deznadejdea in Dumnezeu este un pacat. Iar Hristos nu a pacatuit.
Asa ca ii rog si pe ceilati, care au mai multe cunostinte, sa isi exprime parerea (argumentat cu invataturi de credinta sau scrieri ale Sfintilor Parinti) cu privire la acest subiect.

[Kyrie Eleison]

În prealabil postat de Lucian008

cu tot respectul pentru parintele Nicolae Steinhardt (...), Hristos nu a deznadajduit.

Eh, "s-o fi inselat" sfintia sa, mai avea de invatat... nu?

Doamne... ai mila de noi!!! Si, bineinteles, sa ne pazim a nu cadea in invataturi false!

În prealabil postat de Kyrie Eleison

Caci iata, astfel citim:

"Numai deznădejdea omenească de pe cruce dovedeşte integritatea şi seriozitatea jertfei, o împiedică a fi cine ştie ce joc, ce vicleim.

Domnul venise hotărît să bea paharul pînă la fund şi să se boteze cu botezul crucii, dar în grădina măslinilor, cînd se apropia momentul, tot s-a rugat să fie scutit a deşerta paharul. Desigur, adaogă: facă-se voia Ta. Şovăiala totuşi a fost reală. Iar pe cruce, în ciuda comunicării idioamelor, în ciuda faptului că avea deplina conştiinţă a învierii, natura omenească pare să fi covîrşit oarecare timp – după cum, contrapunctic, a predominat natura divină pe muntele Tabor -, căci altfel nu s-ar fi auzit atît de firescul mi-e sete şi nici atît de allzumenschlich-ul: Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?"

(Nicolae Steinhardt - Jurnalul fericirii)


sursa: http://www.razbointrucuvant.ro/2008/...-m-ai-parasit/

Dumneavoastra sunteti cel care trebuie sa va informati inainte de a vorbi/scrie. Eu achiesez la parerea parintelui Steinhardt intrucat nu m-as putea considera mai intelept ca sfintia sa.

E posibil oare ca Parintele Sofronie Zaharov (in lucrarea "Vom vedea pe Dumnezeu precum Este") sa fi preluat din Parintele Steinhardt sau ...invers?
Si, oare, au ambii ceva de spus in legatura cu neterminatul arianism sau extrema opusa acestuia?...
Domnul stie!

[Kyrie Eleison]

În prealabil postat de ioan cezar

E posibil oare ca Parintele Sofronie Zaharov (in lucrarea "Vom cunoaste pe Dumnezeu precum Este") sa il fi preluat pe Parintele Steinhardt sau ...invers?
Domnul stie!

Am avut prilejul sa citesc acum ceva vreme cateva extrase din aceasta lucrare: exceptionala! De fapt sunt exceptionale cuvintele parintelui Zaharov in general.
Mi-ati dat o binecuvantata tema de lectura.